CEEA CE NU STIAM DESPRE OREZ !

Bobul de orez, supliment de sanatate
• Alb, brun, roşu sau negru, orezul este alimentul cu care ne protejăm inima, creierul şi sănătatea pielii În bucătăria de post, orezul este un aliment de bază şi un medicament gustos şi sănătos, uşor de preparat, dietetic şi ieftin. În supe, salate, mîncăruri de tot felul, orezul ne hrăneşte şi ne protejează de boli, indiferent de sortimentul ales: orez alb, brun, roşu, negru. Planta este cultivată pe toate continentele. De fapt, este cereala numărul unu a lumii, fiind consumată zilnic de aproape jumătate din populaţia globului. Furnizează energie organismului, stimulează activitatea cerebrală şi creşte speranţa de viaţă. Oamenii care mănîncă orez cîştigă puncte valoroase pentru propria sănătate. Oamenii de ştiinţă au descoperit misterele acestui aliment şi îl recomandă în nutriţie şi terapia diverselor afecţiuni. Trebuie să mulţumim naturii că a creat o asemenea plantă şi s-o includem cît mai des în alimentaţie. Cele mai valoroase proteine Bobul de orez alb, cel cu care sîntem obişnuiţi, conţine nici mai mult, nici mai puţin de nouă vitamine: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. E bogat în toţi cei 18 aminoacizi esenţiali de care are nevoie organismul pentru a funcţiona corect, acizi graşi, fosfolipide, carbohidraţi, precum şi mineralele: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, nichel, molibden, fosfor, fluor, iod, bor, seleniu. Organismul uman nu poate sintetiza nici măcar o singură substanţă minerală, motiv pentru care orezul este un furnizor generos al acestor substanţe. Printre avantajele nutritive ale acestei cereale, la loc de cinste sînt proteinele. 100 g de orez conţin 7 g proteine, 86,6 g glucide (în special, amidon) şi 0,8 g de lipide. Chiar dacă nu e semnificativă cantitatea de proteine, acestea au o calitate rară: 86% din ele sînt asimilate. Aceasta conferă orezului o înaltă valoare biologică, ceea ce înseamnă o digerabilitate sporită, la orice vîrstă şi în orice condiţii de stres. Amidonul este şi el rapid asimilabil, deoarece e atacat cu uşurinţă de sucurile gastrice. Granulele de amidon din bobul de orez sînt de 20 de ori mai mici decît cele prezente în bobul de orz şi de 70 de ori mai mici decît cele din cartof. Uşurinţa asimilării orezului e dată şi de prezenţa redusă a lipidelor (numai 0,4%). Fiind bine asimilat, automat, orezul dă o senzaţie de lejeritate şi digerabilitate, fără să provoace stări de disconfort. Proteinele orezului mai au o calitate: sînt hipoalergice. Orezul şi produsele pe bază de orez reprezintă deci alimentul cel mai potrivit pentru cei ce suferă de boli ale intestinului. Orezul adevărat e cel nedecorticat Acest laborator de substanţe benefice nu este la fel de bogat în orezul decorticat. Ceea ce cumpărăm de la magazin este un orez decorticat, adică prelucrat şi rafinat prin îndepărtarea straturilor exterioare ale bobului de orez integral. Astfel, se pierde din valoarea nutritivă, orezul mai păstrînd după procesare doar 55 % din elementele iniţiale. De exemplu, orezul alb decorticat nu conţine deloc vitamina B1. Nici acele substanţe care hrănesc şi repară membrana celulară. Aduce însă în alimentaţia noastră hidraţi de carbon din belşug! Dieta bogată în carbohidraţi creşte temporar nivelul insulinei şi al zahărului din sînge. Tocmai de aceea, orezul decorticat, pentru că are indicele glicemic de 50, nu e recomandat persoanelor care suferă de diabet. Unele studii arată că orezul integral este mai bun pentru cei cu diabet de tip 2 şi hiperglicemie decît cel procesat. Glicemia e cu 12-19 procente mai scăzută la cei care consumă orezul ca atare decît curăţat de stratul nutritiv. Şi cei supraponderali trebuie să ţină seama de acest lucru şi să consume orezul cu precauţie. Pentru a evita acumularea kilogramelor, este recomandat consumul a cel mult 100 g de orez fiert pe zi şi numai în combinaţie cu legume (roşii, castraveţi, dovlecei, ardei, vinete şi varză). Orezul nedecorticat, cel care nu îngraşă şi e cu adevărat sănătos, poate fi găsit în magazinele specializate în vînzarea produselor naturale sau bio. Previne şi vindecă multe boli Conţinutul scăzut de sodiu (5 mg/100 g) şi conţinutul ridicat de potasiu (92 mg/100 g) au făcut din orez un element important pentru controlul tensiunii arteriale. Se recomandă fiert, fără sare, amestecat cu mere pasate. Concentraţia optimă de magneziu are efecte pozitive asupra menţinerii densităţii osoase, prevenind riscul de osteoporoză, datorită capacităţii de a reduce aciditatea din sînge. Fosforul conţinut în bobul de orez are un efect benefic asupra sistemului nervos central. Nutriţioniştii recomandă consumul primei porţii de orez la micul dejun, pentru un tonus cerebral bun pe întreaga zi. Orezul previne bolile de inimă şi de rinichi. Orezul fiert simplu este un leac popular universal pentru diaree, la fel ca şi apa în care a fiert. Rezolvă şi problemele create de enterocolite. De asemenea, orezul are un rol esenţial în detoxifierea ficatului. Preparat cu legume, este un aliment benefic pentru persoanele anemice, lipsite de energie. Orezul conţine vitamina B9 (acid folic), esenţială în producerea globulelor roşii. Consumul regulat de orez îi ajută pe adolescenţi să asimileze mai uşor vitamina B6, care are un rol important în metabolismul aminoacizilor. Este un leac eficient în tratarea disfuncţiilor sexuale, favorizînd fluxul sanguin către zona genitală. Iar după vîrsta de 60 de ani, orezul protejează inima şi creierul, crescînd speranţă de viaţă. Bătrînilor le sînt indicate în special „ceaiurile“ de orez cu mere şi cu lămîie. Apă şi mucilagiu de orez Protector al ulcerelor gastrice, orezul e recomandat şi în alte afecţiuni: acnee, afte bucale, angină, anorexie, arsuri, boli dermatologice, colite de fermentaţie, eczeme zemuinde, insuficienţă renală, psoriazis, surmenaj, uremie. Este un aliment foarte util în lupta contra cancerului de colon, de sîn şi de prostată, fiind antitumoral. Tărîţele de orez, cîte o linguriţă pe zi, sînt suficiente ca să ne ferească de litiaza renală, deoarece absorb din intestin calciul aflat în exces. Aceleaşi tărîţe arde caloriile şi scad colesterolul din sînge. Orezul poate înlocui cu succes laptele matern prin conţinutul bogat de substanţe nutritive. Tot orezul ajută la reducerea simptomelor astmului, reglarea funcţiilor tiroidei, diminuarea frecvenţei migrenelor şi a riscului de infarct sau de atac cerebral. În tradiţia populară, apa în care se spăla orezul se foloseşte în tratamentul leucoreei. Decoctul se bea în bolile de rinichi, iar cu făină fiartă se fac legături pentru umflături. Pentru toate aceste afecţiuni, se fierb 50 g de orez în 500 ml apă. Se consumă apa şi mucilagiile şi se mănîncă orezul. O altă metodă este următoarea: o lingură de orez nedecorticat se pune seara în 250 ml apă, iar dimineaţa se bea această apă mai multe zile la rînd. Este un leac foarte util în toate afecţiunile renale şi gastrointestinale. Şi uleiul din orez este mai sănătos decît cel din floarea-soarelui, avînd rolul de a scădea numărul trigliceridelor. Uleiul de orez este extras din germeni de orez şi conţine mari cantităţi de grăsimi nesaturate, antioxidanţi, vitamina E şi compuşi care diminuează colesterolul. Orezul brun, mai bogat în nutrienţi Din punct de vedere nutriţional, cel mai bun soi de orez din comerţ este cel brun. Diferenţa nu e doar de culoare. Are de două ori mai mult potasiu decît cel alb, de patru ori mai mult magneziu şi de trei ori mai mult fosfor. Orezul brun, mult mai bogat în vitamine şi fibre decît cel alb, se obţine prin decorticare superficială a stratului exterior, bobul rămînînd totuşi cu stratul interior. Orezul alb este pur şi simplu amidon rafinat. Prin consumul de orez brun, se pot preveni bolile de inimă, diabetul şi complicaţiile acestora, bolile de rinichi şi obezitatea. Orezul brun conţine uleiuri nesaturate care ajută la scăderea colesterolului. Acest tip de orez are nevoie de un timp de fierbere mai îndelungat decît cel alb, dar dacă îl puneţi la înmuiat în prealabil, timpul de fierbere se va scurta. Iar dacă preparaţi orezul la aburi, acesta îşi va păstra aproape intacte calităţile nutriţionale din starea crudă. Dacă nu agreaţi orezul brun, mascaţi gustul acestuia cu sosuri şi condimente. Pentru păstrarea orezului nealterat vreme îndelungată, se recomandă depozitarea într-un vas închis ermetic. Va rămîne proaspăt pînă la şase luni. Eficient în curele de detoxifiere de primăvară, orezul brun e indicat şi în curele de slăbire, pentru că e bogat în proteine şi taie foamea. Dieta cu orez brun presupune cîte o porţie de orez la fiecare masă. Persoanelor care suferă de constipaţie, li se recomandă orezul cu prune uscate. Orezul roşu, antibiotic apetisant Orezul roşu este o altă varietate sănătoasă de orez integral. Are coaja exterioară de culoare roşie, gust de nucă şi o textură uşor elastică la mestecat. Specialiştii spun că ajută enorm ficatul, mai ales după o perioadă de excese alimentare. Ingredientul terapeutic este drojdia obţinută din orezul roşu. Scade colesterolul rău şi previne bolile de inimă. Scade şi nivelul trigliceridelor cu 36,5%. Drojdia de orez roşu conţine ingredientul activ cu numele de monacolin K, care controlează acţiunea unei enzime cheie din ficat responsabilă cu producerea colesterolului. Se obţine prin fermentarea orezului roşu cu un mucegai din Asia. În anumite zone din China este folosit drept condiment şi conservant, avînd şi rolul de a îmbunătăţi circulaţia sîngelui, sănătatea inimii şi activitatea digestivă. Potrivit unui studiu american, acest orez roşu poate reduce cu 66% rata de decese provocate de cancer şi cu 33% pe cea de decese provocate de maladii cardiace. Beneficiile orezului roşu continuă cu efectul de antibiotic, putînd fi utilizat cu succes împotriva unor microorganisme ca Streptococcus şi Staphylococcus. Rezultat al amestecului dintre orezul sălbatic şi cel cultivat, orezul roşu este bogat în vitamina E şi antioxidanţi naturali, conţine mai multe fibre decît cel alb, fiind recomandabil şi celor care manifestă intoleranţă la gluten. În plus, este şi un ingredient care dă culoare veselă salatelor. Orezul negru, antioxidant puternic Orezul negru, cunoscut în Asia sub numele de „orezul interzis“, este mai puţin popular în Europa. Legenda spune că era atît de rar, încît era consumat numai de către împăraţii Chinei. În stare naturală, are culoare neagră, cînd e gătit, devine mov închis. Acest tip de orez este mai bogat în nutrienţi şi fibre decît cel brun şi este mult mai gustos decît celelalte sortimente. Culoarea neagră vine de la pigmenţii flavonoizi conţinuţi, cunoscuţi sub numele de antocianini. Aceştia sînt nişte antioxidanţi naturali puternici, pe care îi mai găsim doar în compoziţia fructelor de pădure de culoare neagră (afine, coacăze negre sau mure). Însă, o lingură de orez negru conţine mai multi antioxidanţi şi fibre decît aceeaşi cantitate de afine. Şi are mai puţin zahăr. Antocianinii au un rol important în prevenirea a numeroase boli cronice. Cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare şi boala Alzheimer sînt cîteva dintre afecţiunile care pot fi tratate cu orez negru. Extractul de orez negru ajută la prevenirea formării plăcilor arterosclerotice din arterele inimii. De asemenea, previne şi atacul de cord. Orezul negru poate fi folosit şi în compoziţia băuturilor şi a prăjiturilor. E folosit mai ales pentru decorarea budincilor. Poate fi consumat şi la micul dejun, aducînd astfel un aport important de nutrienţi. Orezul negru, cu bobul integral, este mai greu de gătit decît orezul obişnuit. Se spală foarte bine, apoi se lasă la înmuiat cel puţin o oră. Pentru fierbere, la fiecare cană de orez, se adaugă două căni de apă. Frumuseţea asiaticelor vine de la orez • Orezul protejează celulele cutanate de agresiunile exterioare, întîrzie îmbătrînirea şi îngrijeşte pielea grasă. Femeile care lucrează în orezării se pot lăuda cu mîini netede şi albe. Japonezele îşi spălau faţa cu apă de la orezul fiert, pentru a avea tenul alb mat. Într-adevăr, orezul face bine la frumuseţe. Protejează membranele celulelor pielii de îmbătrînirea prematură, poluare, raze ultraviolete, ţigări. Menţine echilibrul hidric al epidermei, o face mai elastică. Calmează iritaţiile tenului. Contribuie la formarea colagenului. •Amidonul din orez absoarbe producţia de sebum a epidermei grase. Pudrele de orez intră în compoziţia şampoanelor solide şi a pudrei pentru bebeluşi. Masajul feţei cu pudră de orez ajută tenurile obosite. Ştiaţi că? • Orezul este una dintre cele mai vechi plante de cultură de pe planetă, fiind cultivat mai întîi în China, cu 5.000 de ani în urmă. În Europa, a fost adus de Alexandru cel Mare, iar în SUA a fost cultivat pentru prima oară în 1696. • 90% din producţia de orez mondială provine din Asia. • Paiele de orez reprezintă materia primă pentru fabricarea hîrtiei şi cartonului. • În unele culturi orientale, orezul este simbol al vieţii şi fertilităţii. Aceasta este originea popularului obicei de a arunca boabe de orez peste cuplurile proaspăt căsătorite. • Făina de orez este excelentă pentru budinci şi biscuiţi. • Săpunul natural din ulei de orez încetineşte formarea ridurilor, ajută la reducerea inflamaţiilor şi calmează pielea iritată. • Laptele de orez înlocuieşte cu succes laptele de vacă. Nu îngraşă, fiind aproape gol de calorii. Oţeturi din orez • Oţetul chinezesc se prepară din orez. Cel din orez alb este un lichid de culoare pală, cu conţinut mai ridicat de acid acetic şi mai apropiat ca gust de oţetul european. Un oţet special din Japonia se numeşte awasezu sau orez condimentat. Se obţine cu adaos de sake, sare şi zăhar. Acest orez este folosit la sushi şi la prepararea de dressing-uri pentru salate. Oţetul coreean, Sal sikcho, sau micho, e preparat din orez brun, amestecat cu „nuruk“, un ingredient ce ajută procesul de fermentaţie.
SURSA -(Monitorul Expres)