iubirea

Micutul suflet al soarelui


Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:
– Stiu cine sunt!
Si Dumnezeu a raspuns:
– Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?
Micul suflet a strigat :
– Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zambit cu drag:
– Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.
– Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.
Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :
– Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?
– Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu.
– Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.
– Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.
– Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.
– Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :
– Ar fi totusi un lucru.
– Ce? intreba Sufletelul.
– Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.
– Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.
– Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?

– Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie.
Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :
– Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.
– Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.
– Este ceea ce tu nu esti.
– Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.
– Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric .
– Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.
Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :
– Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci.
Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui.
Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta.
Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special.

– Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.
– Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula!

Dar aminteste-ti ca „special” nu inseamna „mai bun”. Totii sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special.

– Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!
– Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :
– In ce mod iti doresti tu sa fii special ?
– Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.
– Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun.
Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator.
Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?
Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

– Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.
– Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.
– Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti?
– O, da! e foarte special.
– Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.
– Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.
Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.
– Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.
– Nu ai pe cine sa ierti.
– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
– Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect.
Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur.
O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda.
Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi.
Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi.

– Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.
– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.
– Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
– Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?
– Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.
– Poti face tu acest lucru ?

– Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.
– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet.
Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi.
Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ?
Ce te-ar putea face, pe tine – care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.
– Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti?
Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor.
Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri.
Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.
Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci.
Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul.
Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat.

Sufletul cel Prietenos explica mai departe :

– Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta.
– Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat.
– Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.
Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :
– Ai avut dreptate inainte, sa stii.
– La ce te referi ?
– Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt.

As avea o favoare sa-ti cer.
– Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante:
Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.
– Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.
– Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri.
Eu va trimit numai ingeri.

Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:
– Ce pot sa fac pentru tine ?
Sufletul cel Prietenos raspunse:
– Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. In momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog …..Cine Sunt cu Adevarat.

– Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.
– Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp.
Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti.
Si astfel vom fi amandoi pierduti.
Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.

– Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat.
Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil.
Si, ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui – chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:

– Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.

( extras din ” The Little Soul and The Sun”- Neale Donald Walsch, traducere de Ana Nicolai)

taranul roman

La sapa


La noi in zona oamenii inca sapa la porumb cu sapa.In comuna mea nu exista o asociatie agricola care sa cultive zecile de hectare de pamant lasate nelucrate de oameni .Lipsa banilor fiind principala cauza a acestor pamanturi abandonate .Asa ca pe soare sau pe vant taranul isi ia sapa si o porneste spre peticul de pamant pe care a reusit cu mari sacrificii financiare sa il cultive .Cu grija el (taranul) se apleaca asupra fiecarui fir de porumb ,il curata de buruiene si ii face „cuib” la radacina pentru ca sa ii tina adapost de seceta de peste vara .Trebuie sa ai multa rezistenta fizica si foarte multa rabdare ca sa duci la capat o asemenea munca .

iubirea

Despre Rugăciunea Duhovnicească a părintelui Ilie Cleopa


• dialog cu dl prof.univ.dr. Ion Mânzat, preşedinte al Asociaţiei de Psihologie Transpersonală din România
– Pentru noi, moldovenii, regretatul părinte arhimandrit Ilie Cleopa este un nume de referinţă. Dv., domnule profesor, l-aţi cunoscut îndeaproape. Cum vedeţi conceptul său de „Rugăciune Duhovnicească” prin prisma psihologiei transpersonale?
– Rugăciunea Duhovnicească este a şaptea şi cea mai înaltă treaptă a rugăciunii. Părintele Cleopa spune că este posibil de practicat foarte rar şi de foarte puţini oameni, poate unul la o generaţie. Mai întîi, trebuie să lămurim cîţiva termeni: rug, rugăciune şi duh. Duh este un cuvînt românesc. Mai este folosit la ruşi, iar în alte limbi nu există; catolicii spun „Spiritus Sanctis”, adică Spiritul Sfînt. Duh este, deci, Spiritul Sfînt, dumnezeiesc, care pogoară în spiritul omenesc, înduhovnicindu-l. Dacă rugăciune am scrie – aşa cum ne-a învăţat părintele Galeriu – „rug-ăciune”, se înţelege „rugul aprins”. Rug ne sugerează totdeauna foc; focul lăuntric, rugul aprins de Dumnezeu în sufletul omenesc. Or, Rugăciunea Duhovnicească este o rugăciune a focului. Un foc purificator şi creator şi nu unul care distruge.– De ce Rugăciunea Duhovnicească este superioară Rugăciunii Inimii şi tuturor formelor de rugăciune în care tăcerea este absolută în interior şi exterior?– Rugăciunea aceasta, pe care părintele Cleopa o numeşte şi „de durere duhovnicească” este o amplificare a Rugăciunii Inimii. Dacă Rugăciunea Inimii are un text: „Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul!”, care poate fi restrîns de practicant pînă la „Doamne, milueşte-mă!”, apoi pînă la a se spune textul prescurtat numai în gînd, Rugăciunea Duhovnicească este atunci cînd se realizează deja contopirea dintre minte şi inimă; este o rugăciune fără cuvinte şi fără închipuiri, care întrece înţelegerea şi care urcă la Dumnezeu prin revărsarea luminii divine în inimă. Inima este centrul spiritului. Ea este aceea din care izvorăşte Duhul şi care primeşte Duhul. Noi, psihologii, spunem că inima este centrul spiritual, ca generatoare a Duhului şi receptacol al Duhului. Aşadar, spiritul trece dincolo de cuvînt, dincolo de ceea ce numim psihic, care este prizonier în trup.– Unii cititori ne-au întrebat de textul acestei rugăciuni…– Este bine ca oamenii să ştie că Rugăciunea Duhovnicească nu are text. Este o stare, o rugăciune-gînd în care nu mai este nevoie de cuvînt, o rugăciune a tăcerii sacre, dincolo de raţiune şi dincolo de imaginaţie. Nu este iraţională, ci supraraţională. Nu este inconştientă sau subconştientă, este supraconştientă, mai bine zis transconştientă. Mintea şi inima sînt unite. Iluminarea minţii şi iluminarea inimii sînt contopite. Din această „cununie” este eliberat Duhul, adică spiritul divin din om. Această stare se trăieşte ca o ardere, ca o îndumnezeire a spiritului omenesc.– Se mai vorbeşte şi despre „vămile” acestei rugăciuni, numite în popor şi „vămile părintelui Cleopa”.– Pentru a se uni mintea cu inima, omul aflat în rugăciune trebuie să treacă, spune Ilie Cleopa, prin două vămi: vama închipuirii, adică oprirea imaginilor necurate, ispititoare, tulburătoare şi vama raţiunii, de la poarta inimii. Aşadar, Rugăciunea Duhovnicească trebuie să se debaraseze de închipuiri, de analize şi discuţii mintale, pentru a face loc Duhului pur. Astfel, între spiritul omenesc – în care există totdeauna o sămînţă divină – şi Sfîntul Duh nu mai este doar o comunicare, ca în celelalte trepte ale rugăciunii, ci acum apare un contact direct, o contopire, o sinergie totală şi sacră. Deci, omul care urcă pe această treaptă înaltă a rugăciuni dobîndeşte o altă natură, o altă calitate prin care se depăşeşte condiţia umană obişnuită – se înduhovniceşte, se sfinţeşte.– Prin urmare, omul de rînd doar poate accede la Rugăciunea Duhovnicească, fiindu-i mai greu să ajungă şi practicant…– Dar merită să medităm la această formă înaltă de rugăciune! Este o încurajare extraordinară şi un argument indubitabil că omul nu este animal raţional, cum l-a numit Aristotel, nu este o fiinţă socială, cum i-a plăcut lui Marx să ne numească golindu-ne de spiritualitate, ci este o fiinţă spirituală, aşa cum ne-a învăţat Isus Hristos. Din această rugăciune reiese potenţialul de înaltă spiritualitate al omului. Cu o condiţie – să fii Ilie Cleopa! Adică să fii un ascet şi un sfînt. Ilie Cleopa nu a trecut în nefiinţă, ci el a trecut în eternitate şi s-a pregătit pentru asta toată viaţa.

Dupa crestinortodox.ro

fotografii

Eclipsa de luna


Aseara am vrut sa fotografiez eclipsa de luna si pentru ca era putin cam innorat nu am reusit decat dupa ora 12 sa fac asta.Insa pana atunci am facut poze la …aer ..si iata ce mi-a aparut in fotografii .
In prima repriza de poze de la ora 10:40 mi-au aparut cateva sfere care cu ochiul liber nu puteau fi zarite,luna nu era pe cer !

la a doua fotografiere a aceluiasi loc nu a mai aparut nimic

Aici parca rade acea sfera !

aici parca ar fi un inger