Ne-au plecat copiii de acasa


Unii mai mari, altii boboci si-au luat catel, purcel, ulcica cu mancare, ghiozdanul in spate si au plecat la gazda. Copiii nostrii, ai taranilor, copii care invata de la 15 ani sa se gospodareasca singuri. Grupati cate 2, 3 sau 4 in garsoniere sau apartamente, copiii invata sa se descurce singurii in jungla orasului. La inceput le este greu si lor, dar mai ales noua, dar cu timpul se obisnuiesc, mai repede ei, noi mai greu. Uneori am impresia ca prea repede trece timpul si prea repede mi se maturizeaza copilul. Parca incep sa tanjesc dupa anii in care ii duceam de mana la gradinita, ani in care erau aproape de mine si mancau mancare calda la masa. Din pacate, sau poate din fericire, inca nu am invatat cum sa tin timpul pe loc, asa ca au plecat copiii de acasa. Timpul i-a manat de la urma, asa cum un birjar isi mana caii, iar ei si-au pus ochelarii si au plecat pe calea lor cu Dumnezeu inainte. El este cel care ii are in paza si ii fereste de rau .
Doamne, te rog binecuvanteaza toti copiii din aceasta lume !
finica-006.jpg

Tipare comportamentale


Nu stiu cati dintre voi si-au dat seama ca, in cele mai multe situatii comportamentul urmeaza un tipar deja existent in subconstient. Eu aveam unele banuieli, dar aseara m-am convins ca asta fac de mult timp.
Sa va povestesc:
Aseara stateam eu linistita la calculator si ma simteam cam singura. Ia sa imi sun jumatatea sa vad pe unde umbla ? Sun si aflu ca ea umbla pe la un bar din sat . OOO….ce m-a enervat acest lucru. Am inchis nervoasa telefonul si nu am mai zis nimic. Apoi m-am gandit ca nu este bine sa iti inabusi mania si nervii si am suna iar. El imi raspunde rapid. Era foarte calm si linistit. Eu am inceput tirul: ce faci acolo? ca mai suparat, cand vii acasa? esti neserior si alea alea. El calm si linistit imi spune: „hai mai zi” , hai descarca-te, asta m-a enervat si mai rau. Am inchis telefonul si mi-am vazut de treaba la calculator.
Apoi o faza asemanatoare pe care maica-mea i-a facut-o lui taica-miu mi-a trecut prin fata ochilor. Imediat mi-am dat seama ca m-am comportat exact ca ea. Comportament pe care eu l-am dezaprobat de cate ori am avut ocazia. In devinitiv fiecare e liber sa faca ceea ce vrea. Am reluat filmul intamplarii si am realizat ca acel comportament era fixat in amintirile mele din copilarie si nu numai, cand aceeasi situatie aproape ca se repeta in fiecare zi, asta pentru ca parintii mei nu au ajuns niciodata la un numitor comun. Uneori ma intyreb ce i-a tinut atata timp impreuna? Poate ca o mare comoditate sau frica unui esec si mai mare. In sfarsit, astea sunt problemele lor care ma afecteaza pe mine, din pacate 😦 . Intre timp vazand ca nervii nu cedeaza chiar daca am descoperit cauza, am aplicat tehnica ho’oponopono cea de eliberare a amintirilor :
„Va iubesc dragi amintiri. Sunt recunoscatoare pentru oportunitatea de a va elibera pe voi si pe mine.”
Nici dupa 3-4 repetari organismul s-a relaxat, nervii s-au potolit si cand jumatatea mea a intrat pe usa, i-am zambit si i-am multumit in gand, ca este linga mine. 🙂

catusi 17.06.2013 026

Poti sa-ti vindeci viata !-fragment –


Pentru cei care simt ca inca nu si-au gasit drumul ,ca sunt manipulati sau se simt folositi de ceilalti recomand cu caldura aceasta carte .Ca sa va conving va redau un mic fragment mai jos :
Lectura placuta !

„Câteva puncte ale filosofiei mele
Suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre.
Fiecare gând pe care îl gândim, crează viitorul.
Puterea este întotdeauna în momentul prezent.
Toţi suferim de ură împotriva propriei noastre fiinţe şi vinovaţie.
Ideea de bază pentru fiecare este: „Nu sunt destul de bun”.
Acesta este doar un gând şi un gând poate fi schimbat.
Resentimentul, criticismul şi vinovăţia sunt cele mai dăunătoare
tipare de gândire.
Eliberarea de resentimente poate dizolva până şi cancerul.
Când ne iubim cu adevărat pe noi înşine, totul în viaţa noastră merge
bine.
Trebuie să ne eliberăm de trecut şi să iertăm pe toata lumea.
Trebuie să vrem să începem a învăţa să ne iubim pe noi înşine.
Aprobare de sine şi acceptare de sine sunt cheia schimbărilor
pozitive.
Noi creem fiecare aşa-numita „boală” în trupul nostru.”

” În infinitatea vieţii unde sunt eu, totul este perfect, întreg
şi complet şi totuşi viaţa este în continuă schimbare.
Nu există început şi sfârşit, numai un ciclu constant
şi o reciclare a materiei şi experienţelor.
Viaţa nu este niciodată blocată sau statică sau ţintuită
pentru ca fiecare moment este veşnic nou şi proaspăt.
Sunt una cu însăşi Puterea care m-a creat
şi această Putere mi-a dat şi mie puterea
de a-mi crea propriile circumstanţe.
Mă bucur la gândul că pot folosi puterea minţii mele
în orice mod doresc.
Fiecare moment al vieţii este un nou punct de început
care ne îndepartează de ceea ce este vechi.
Momentul acesta este un nou punct de început
pentru mine, chiar aici şi chiar acum.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA!”

„CEEA CE CRED EU
“Porţile către înţelepciune şi cunoaştere sunt întotdeauna deschise.

Viaţa este de fapt foarte simplă. Ceea ce dăruim, este ceea ce primim înapoi.
Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre
noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa
noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre
noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le
gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.
Noi creăm o situaţie, apoi cedăm puterea pe care o avem, dând vina pe alţii pentru
frustrarea noastră. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu are putere asupra noastră,
pentru că noi suntem singurii care controlăm propriile noastre gânduri. Noi creem
experienţele noastre, realitatea noastră şi toate persoanele din ea. Când creem pace şi armonie
şi echilibru în mintea noastră.
Care dintre afirmaţii seamănă mai mult cu tine?
“Toţi oamenii îmi sunt duşmani.”
“Toţi sunt binevoitori cu mine şi gata să mă ajute.”
Fiecare dintre aceste crezuri va crea experienţe de viaţă foarte diferite. Ceea ce
credem despre noi înşine, despre viaţă devine atât de adevărat pentru noi.
Universul ne sprijină total în fiecare gând pe care alegem să-l gândim şi să-l credem.
În alte cuvinte, subconştientul nostru acceptă orice vrem noi să credem. Aceasta
însemnă că, ceea ce cred despre mine şi despre viaţă devine adevărat pentru mine. Ceea ce
alegi să gândeşti despre tine însuţi şi despre viaţă, devine adevărat pentru tine. Şi alegerea
pentru ceea ce vrem să gândim are o infinitate de posibilităţi.
Când ştim lucrul acesta ni se pare logic să alegem mai degrabă “Toţi sunt binevoitori
cu mine şi gata să mă ajute” decât “Toţi oamenii îmi sunt duşmani.””
Fragment din cartea „POTI SA-TI VINDECI VIATA” LOUISE.L.HAY

La ordinea zilei !


Viata de corporatism – varianta romaneasca

     . Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea.
Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
     . Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi
spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.
     . La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău… bea în cinstea ta.
     . Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă.
     Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii  ei, „nebuna de la cinci”.
Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
     . După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase,
dar te acomodezi şi te faci tocilar.
Ţi se zice „Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
     . Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural.
     Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită.
În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia.
Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei.
Şi aici eşti printre fruntaşi.
     . În ultimul an de facultate, te duci internship.
Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber”.
Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul.
E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că
 te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
     . La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă.
Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează.
Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
     . Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat.
E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău.
Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
     . Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă.
Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia.
Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt.
Nu eşti fericit, dar eşti împlinit…

     si continuarea……

     – … vine criza – te dau aia afara – iti vinzi masina,
banca iti ia casa – te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat – nevasta-ta incepe sa spuna
cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Gheorghe care e recuperator
 (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!
– incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)… si bei ca fiitu e primul din clasa! :)))
 
Morala: Ai carte, n-ai parte!
sursa MAIL
Multumesc !