Manastirea Ghighiu- o oaza de liniste


Era o zi frumoasa de mai, tocmai buna de facut excursii. Si cum era zi de sarbatoare religioasa, am zis ca cea mai potrivita plimbare ar fi la o manastire. O manastire linistita si aproape de casa era mamastirea Ghighiu, asa ca ne-au urcat in masina si am pornit la drum. Si pentru ca acolo este prea frumos ca sa pot descrie in cuvintele mele sarace va las sa descoperiti aceasta frumusete in imaginile surprinse de camera telefonului. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti.

Sinaia- Cota 1400


Salutare dragilor!
Nu stiu daca in vara asta ati ales marea sau muntele. Eu le-am ales pe amandoua, cu peisajul de la mare eram in familiarizata din anii trecuti. Totusi din an in an se vede cate o mica diferenta in bine, spun eu, cel putin in Costinesti. Muntele insa mi-a lasat un gust foarte amar. Dupa peripetia cu drumul la Pestera, am hotarat sa mergem in Sinaia si sa urcam pe munte cu telefericul.
Fotografie2289

Fotografie2290

Fotografie2291

Fotografie2293

Fotografie2294
Minunate peisaje se deschideau in fata ochilor. Totul era verde, plin de viata, oamenii erau veseli si prietenosi. Ne-am oprit la cota 1400. Nu va imaginati ce senzatie am avut cand am pus piciorul pe munte! Nici la noi la balastiera nu era asa de dezolant peisajul. Un noroi pana la gat, basculante, buldozere si mult zgomot. O carciuma vai de mama ei, isi astepta clientii. Nu ne-am putut apropia de ea din cauza mizeriei, dar si a preturilor. Un cuplu strain ne intreba daca stim un local cu o cafea buna, le-am raspuns politicos ca nu, parca m-am simtit eu vinovata de tot peisajul acela dezolant pe care l-au gasit acolo.
Fotografie2310

Fotografie2298

Fotografie2299

Fotografie2300

Fotografie2301

Fotografie2302

Fotografie2304

Fotografie2308

Dupa nici o jumatate de ora am hotarat sa coboram in Sinaia. Nu mai vazusem orasul de mai bine de 5 ani. Totul era vesel si colorat. Peste tot erau flori, pe jos era foarte curat, banci puse pe trotuar. Mi-a placut la nebunie cum arata orasul. Nu mai zic de parcul care era foarte frumos amenajat.
Fotografie2347

Fotografie2349

Fotografie2351

Fotografie2342

Fotografie2344

Fotografie2345
Va recomand sa vizitati Sinaia, dar sa nu urcati la cota 1400 ca sa nu va stricati concediul.

Bucegi- Pestera Ialomicioarei


Am plecat la munte incantati de ceea ce vom vedea. Abia asteptam sa cuprind cu bratele BABELE. Insa nu intotdeauna planul de acasa se potriveste cu cel de pe teren. Vremea s-a stricat si am fost nevoiti sa renuntam la Babute. Ne-am hotarat sa mergem spre pestera Ialomicioara, dar si aici alt hop: drumul asfaltat de la cota 1000 era inchis pentru reparatii si am fost nevoiti sa mergem pe drumul forestier de la Glod. Drumul asta trebuie numit „drumul groazei”. Plin de gropi si de noroi, nesemnalizat, parca eram intr-un film de prost gustce nu se mai termina. De fapt ce ma mai mir, chiar uitasem ca suntem in judetul Dambovita, unde toate drumurile sunt un dezastru si arata ca dupa bombardament. Dupa vreo 2 ore de orbecaiala, am ajuns in drumul asfaltat de la Zanoaga.
Fotografie2131

Fotografie2137

Fotografie2123

De aici drumul s-a asezat lin in fata noastra si ne-a condus prietenos pana la Pestera Ialomicioara. Frumusetea acestor locuri m-a facut sa uit de uratenia fragmentului de drum. Noroc ca la intoarcere, muncitorii deblocase cealalta varianta asfaltata.
Fotografie2243

Fotografie2242

Fotografie2245

Fotografie2205

Fotografie2218

Fotografie2220

Fotografie2234

Bineinteles ca fotografiile nu redau nici macar 2% din frumusetea aceasta subterana, mai ales ca le-am facut cu un telefon mobil depasit de tehnologia actuala 🙂

Sfintii Imparati Constantin si Elena


Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. La 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

autor Adrian Cocosila
sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/sfintii-imparati-constantin-elena-91034.html

Turnul Chindia



Va invit sa faceti o vizita Turnului Chindia din Targoviste .

Turnul Chindiei cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua sa domnii, initial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente clădirea măsoară 27 de metri în înăltime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851 turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înăltarea sa cu circa 5 metri fată de constructia initială.

Turnul Chindiei este cea mai importantă atractie turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice turnului fiind prezente în stema orașului, în partea de sus, dar și în partea de jos. Fiind un monument istoric, turnul găzduiește acum o expozitie de documente, arme și obiecte care au apartinut lui Vlad Țepeș. În prezent turnul se află în administrarea Complexului National Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.

Până la momentul actual există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă niciuna dintre acestea nu este recunoscută în totalitate. Cea dintâi sustine faptul că zone din vecinătatea turnului era locul de desfășurare a unor ospete, denumite „chindii”.

S-a sugerat că numele îsi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldatii ce apărau turnul aveau obligatia să dea semnalul prin care cele cinci porti ale orasului să fie închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau iesirea din oras pe tot parcursul noptii, iar locuitorii aveau obligatia de a nu circula pe străzi si de a nu întretine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orasul de la mare distantă.

Nu se știe cu exactitate de când datează Curtea Domnească, dar ceea ce este cert este faptul că exista o casă domnească la sfârsitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Însă, prima mentiune documentară a Curtii domnesti din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se initiaseră lucrări de constructie la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476.

Spre mijlocului secolului al XVIII-lea se arată în manuscrisul latin de la Biblioteca Batthyaneum, că în acest turn se aflau închisorile.

Pe la mijlocului secolului al XIX-lea, Turnul Chindiei a fost renovat, dar înainte de aceasta desenatorul francez Michel Bouquet a reusit să-l surprindă în anul 1840. Ultimele lucrări de renovare au fost începute în anul 1961 de către Directia monumentelor istorice, încercându-se reconstituirea și conservarea monumentului.

Turnul domină ansamblul monumentelor ale Curtii Domnești dinspre nord-vest. Datând din secolul al XV-lea, constructia a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma initială a turnului. Cu toate acestea, desenul lui Bouquet din 1840 înfătisează turnul mult mai scund decât este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă.

La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a formei initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea clădirii în 1847.

Constructia actuală are o înăltime de 27 metri si este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp cilindric cu diametrul de 9 metri lucrat din cărămidă roșie.Edificiul are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical al constructiei cu 122 de trepte.La primul nivel, cu prilejul degajării tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru goluri de ferestre și un gol de usă, dispus către casa domnească, având fiecare deasupra câte un gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior si servind, probabil, ca locuri de tragere.

După cum afirma Paul din Alep, turnul a fost folosit printre altele „ca fanal pentru ceasornicul orasului” și loc în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Dar cel mai adesea, rolul turnului era pentru supravegherea cetătii Târgoviște, dar și pentru apărarea Curtii domnesti unde domnitorul îsi avea resedinsa si se ruga în bisericile din complex, în acea vreme Târgoviște fiind capitala Țării Românești. De asemenea, pe timp de pace, din turn se anunta la apus pe la chindii închiderea portilor cetătii. După acest moment, era interzisă intrarea sau iesirea din oras pe tot parcursul noptii, iar locuitorii aveau obligatia de a nu circula pe străzi si de a nu întretine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orasul de la mare distantă. Tot în vreme de calm, constructia era folosită ca foisor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.

sursa :Profesor Sorin Langu