iubirea

Lectia de duminica


Duminica, o zi frumoasa de toamna. O zi in care omul e  liber sa faca ce ii place. E liber sa-si aleaga sentimentele si gandurile. E liber sa gandeasca pozitiv si sa dea voie organismului sa cresca si sa se dezvolte si e liber sa gandeasca negativ si sa declanseze in organism o stare de stres, gen lupta sau fugi si sa opreasca cresterea si dezvoltarea organismului.

Lucruri minunate se pot invata de pe net chiar ceea ce am scris mai sus este desprins din documentarul ce tocmai l-am vazut pe youtube acum cateva minute.
Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

Acolo se spune ca IUBIREA este cel mai puternic semnal pozitiv care predispune la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului nostru. Cred ca majoritatea oamenilor au experimentat acest sentiment, care te face puternic si curajos.

Ma gandesc la povestile citite cand eram copil, in care Fat-Frumos manat de iubirea pentru Ileana Cosinzeana, darama muntii, se lupta cu zmeul si cu muma padurii si pana la urma tot ajungea la iubita lui. Asta iti face Iubirea, iti da aripi ca sa zbori. Pacat ca societatea actuala este cladita pe egocentrism, stres si panica. Asa cum se spune si in documentar toate aceste sentimente negative ne face mai putin inteligenti ( ca sa nu zic timpiti).Mai usor de manipulat si controlat.

Haideti sa fim iubitori si toleranti cu cei din jurul nostru, macar pentru o zi si vom vedea ce schimbari frumoase se petrec in corpul nostru.

Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

 IMG_20180419_114121

Ganduri...

Fotografiile-baterii pentru suflet


Au trecut exact 3 zile de cand m-am intors din concediu. Ca de obicei am fost la Costinesti. Acolo verii nostrii au o pensiune foarte frumoasa, vila SOLO. Ceea ce vreau sa spun este ca desi au trecut doar 3 zile, deja m-a cuprins dorul de mare. Asa ca am inceput sa rasfoiesc albumul cu fotografii facute cu telefonul (calitatea lasa de dorit). Ma conectez la ele (fotografii) si nivelul de endorfine incepe sa creasca :). Ochii incep sa straluceasca, gura ia forma zambetului, inima se umple de fericire, efectul este garantat. Sufletul s-a incarcat 100%. Ma felicit pentru momentele prinse de ochiul camerei foto si pornesc mai departe prin tumultul vietii cotidiene.Fotografie1910

Fotografie1798

Fotografie1861

Fotografie1862

Fotografie1866

Fotografie1871

Fotografie1872

Fotografie1880

Fotografie1889

Fotografie1890

Fotografie1906

Povestiri cu talc :)

Castelul Vietii Tale (poveste cu talc)


La un moment dat mi-am promis sa nu mai fac copy/ paste, dar vad ca nu imi pot tine promisiunea. Poveste este prea frumoasa si are un talc deosebit, asa ca am hotarat sa o imartasesc cu voi, dragii mei prieteni.
Lectura placuta va doresc !

Castelul Vietii Tale (poveste cu talc)
A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate.

Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială „Castelul Vietii Tale.”

Din fotografiile prezentate,castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spunea că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei.

Totul în lume decurge după anumite legi…

Numarul era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri.
– Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.
– Ceilalti vizitatori??? – se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorilor o lingură si a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să tină lingura cu partea concavă în sus.
– Si asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …
– Si dacă nu vărs nici un gram?
– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura.

În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar putea vărsa nisipul.

Se coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îsi dă seama că, pentru
a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu iar fi pus viata în pericol, dar care la sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limitează să examineze camera de la distantă.

Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă si asteptată nerăbdător rezultatul.
– Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
– Multumesc.
– Ti-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârsit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jur meu.
– Foarte regretabil!!… Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că, trebuie să reusiti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnită, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăste să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
– Văd că nu aveti nimic nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune:
-Există oameni care trec prin „Castelul Vietii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească
pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti.

SURSA MAIL
Multumesc lui Stefan !
castel

Leacuri pentru descretit...fruntile

Leacuri pentru …descretirea fruntilor !


In anul 2011, vine Dumnezeu la Noe , care traia linistit in … si-i zice:
– Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
– Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
– Iarta-ma, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp …. .
Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca a pune atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi, cei Ministerul Mediului au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului…
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de propriii copii la constructie, deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci, Doamne, iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!!
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.

– Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
– Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…
Sursa : Mail

popasuri istorice

Turnul Chindia



Va invit sa faceti o vizita Turnului Chindia din Targoviste .

Turnul Chindiei cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua sa domnii, initial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente clădirea măsoară 27 de metri în înăltime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851 turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înăltarea sa cu circa 5 metri fată de constructia initială.

Turnul Chindiei este cea mai importantă atractie turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice turnului fiind prezente în stema orașului, în partea de sus, dar și în partea de jos. Fiind un monument istoric, turnul găzduiește acum o expozitie de documente, arme și obiecte care au apartinut lui Vlad Țepeș. În prezent turnul se află în administrarea Complexului National Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.

Până la momentul actual există două ipoteze privind originea numelui turnului, însă niciuna dintre acestea nu este recunoscută în totalitate. Cea dintâi sustine faptul că zone din vecinătatea turnului era locul de desfășurare a unor ospete, denumite „chindii”.

S-a sugerat că numele îsi are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldatii ce apărau turnul aveau obligatia să dea semnalul prin care cele cinci porti ale orasului să fie închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau iesirea din oras pe tot parcursul noptii, iar locuitorii aveau obligatia de a nu circula pe străzi si de a nu întretine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orasul de la mare distantă.

Nu se știe cu exactitate de când datează Curtea Domnească, dar ceea ce este cert este faptul că exista o casă domnească la sfârsitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Însă, prima mentiune documentară a Curtii domnesti din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se initiaseră lucrări de constructie la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476.

Spre mijlocului secolului al XVIII-lea se arată în manuscrisul latin de la Biblioteca Batthyaneum, că în acest turn se aflau închisorile.

Pe la mijlocului secolului al XIX-lea, Turnul Chindiei a fost renovat, dar înainte de aceasta desenatorul francez Michel Bouquet a reusit să-l surprindă în anul 1840. Ultimele lucrări de renovare au fost începute în anul 1961 de către Directia monumentelor istorice, încercându-se reconstituirea și conservarea monumentului.

Turnul domină ansamblul monumentelor ale Curtii Domnești dinspre nord-vest. Datând din secolul al XV-lea, constructia a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma initială a turnului. Cu toate acestea, desenul lui Bouquet din 1840 înfătisează turnul mult mai scund decât este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă.

La început, turnul era alcătuit din două etaje, iar accesul se făcea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa alăturată. Modificările suferite împiedică stabilirea cu exactitate a formei initiale, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea clădirii în 1847.

Constructia actuală are o înăltime de 27 metri si este alcătuită dintr-o bază în forma unui trunchi de piramidă placată cu piatră, din care se dezvoltă în sus un corp cilindric cu diametrul de 9 metri lucrat din cărămidă roșie.Edificiul are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, în spirală, situată pe axul vertical al constructiei cu 122 de trepte.La primul nivel, cu prilejul degajării tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru goluri de ferestre și un gol de usă, dispus către casa domnească, având fiecare deasupra câte un gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior si servind, probabil, ca locuri de tragere.

După cum afirma Paul din Alep, turnul a fost folosit printre altele „ca fanal pentru ceasornicul orasului” și loc în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Dar cel mai adesea, rolul turnului era pentru supravegherea cetătii Târgoviște, dar și pentru apărarea Curtii domnesti unde domnitorul îsi avea resedinsa si se ruga în bisericile din complex, în acea vreme Târgoviște fiind capitala Țării Românești. De asemenea, pe timp de pace, din turn se anunta la apus pe la chindii închiderea portilor cetătii. După acest moment, era interzisă intrarea sau iesirea din oras pe tot parcursul noptii, iar locuitorii aveau obligatia de a nu circula pe străzi si de a nu întretine focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orasul de la mare distantă. Tot în vreme de calm, constructia era folosită ca foisor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.

sursa :Profesor Sorin Langu