psihologie,gelozie,

Tipare comportamentale


Nu stiu cati dintre voi si-au dat seama ca, in cele mai multe situatii comportamentul urmeaza un tipar deja existent in subconstient. Eu aveam unele banuieli, dar aseara m-am convins ca asta fac de mult timp.
Sa va povestesc:
Aseara stateam eu linistita la calculator si ma simteam cam singura. Ia sa imi sun jumatatea sa vad pe unde umbla ? Sun si aflu ca ea umbla pe la un bar din sat . OOO….ce m-a enervat acest lucru. Am inchis nervoasa telefonul si nu am mai zis nimic. Apoi m-am gandit ca nu este bine sa iti inabusi mania si nervii si am suna iar. El imi raspunde rapid. Era foarte calm si linistit. Eu am inceput tirul: ce faci acolo? ca mai suparat, cand vii acasa? esti neserior si alea alea. El calm si linistit imi spune: „hai mai zi” , hai descarca-te, asta m-a enervat si mai rau. Am inchis telefonul si mi-am vazut de treaba la calculator.
Apoi o faza asemanatoare pe care maica-mea i-a facut-o lui taica-miu mi-a trecut prin fata ochilor. Imediat mi-am dat seama ca m-am comportat exact ca ea. Comportament pe care eu l-am dezaprobat de cate ori am avut ocazia. In devinitiv fiecare e liber sa faca ceea ce vrea. Am reluat filmul intamplarii si am realizat ca acel comportament era fixat in amintirile mele din copilarie si nu numai, cand aceeasi situatie aproape ca se repeta in fiecare zi, asta pentru ca parintii mei nu au ajuns niciodata la un numitor comun. Uneori ma intyreb ce i-a tinut atata timp impreuna? Poate ca o mare comoditate sau frica unui esec si mai mare. In sfarsit, astea sunt problemele lor care ma afecteaza pe mine, din pacate 😦 . Intre timp vazand ca nervii nu cedeaza chiar daca am descoperit cauza, am aplicat tehnica ho’oponopono cea de eliberare a amintirilor :
„Va iubesc dragi amintiri. Sunt recunoscatoare pentru oportunitatea de a va elibera pe voi si pe mine.”
Nici dupa 3-4 repetari organismul s-a relaxat, nervii s-au potolit si cand jumatatea mea a intrat pe usa, i-am zambit si i-am multumit in gand, ca este linga mine. 🙂

catusi 17.06.2013 026

d-ale cetateanului de rand

SC Electrica Furnizare -caracatita care ne suge …banii


SC electrica furnizare este o societate pe actiuni, a statului presupun . Ea furnizeaza energie electrica, noi o consumam si o platim. Pana aici totul este ok . Dar ce faci cand , brusc, in mijlocul zilei, pe la ora 12 , sa zicem , ti se opreste curentul electric ??? Pai ce sa faci, suni la deranjamente si iti spui oful. Ti se raspunde foarte amabil, ca echipa este pe teren si va sosi in cel mai scurt timp. Apoi tu, cetateanul de rand, care platesti facturi de 300- 400 ron in fiecare luna, te inarmezi cu rabdare si astepti. Pe la ora 16 mai dai un telefon, aceeasi voce suava iti raspunde calm si iti spune ca echipa de interventie, intervine la alta locatie , dar tu asteapt-o ca vine. Mai tragi o injuratura si astepti. Pe la ora 21 incepe sa se dezghete frigiderul. Porcul care tocmai a fost injunghiat si pus in congelator , incepe sa freamate, mazarea se decongeleaza, ciorba se acreste, copiii incep sa plaga, tu incepi sa injuri, toata familia devine nervoasa. Orbecaind prin curte te lovesti la picior si brusc iti aduci aminte de departementul deranjamente din cadrul companiei sc electrica furnizare. Asa ca la ora 23 suni din nou. Vocea suava a devenit baritonala, iar la intrebarea : ” unde va este echipa de interventie , la discoteca ?” vocea iti raspunde ca aceasta echipa face ce vrea pe teren ca nu o controleaza nimeni. Opa- atunci ti se aprinde beculetul, te luminezi si tu in sfarsit : ce mama dracu, doar suntem in romania !
Oricum e noapte si nu-ti mai trebe curent, chiar daca porcul a inceput sa rumege la mazare.
Dimineata- pui mana pe telefon si suni : unde? la sc elecrica furnizare nord-departamentul deranjamente. Aceasi poveste, echipa pe teren…bla..bla..bla, doar ca acum echipa e ocupata, ca a fost vijelie in alta comuna. Dar la noi ce a fost? nu a fost tot vijelie, pe noi de ce ne lasa mereu la coada ? Pe ce criterii se aleg deranjamentele ?
Noroc insa ca un vecin si adus aminte ca il cunoste pe domn’ cutarescu un sefut pe la electrica, pe care il suna si il roaga sa ne trimita si noua o echipa. Lume buna! nu o sa va vina sa credeti , dar la 15 minute dupa ce sefu a dat telefon, a sosit echipa care, in 5 minute a rezolvat problema.
Apel catre elecctrica funizare: draga electrica, luna asta nu vei primi banii pe factura de la energie,ca sa pot sa compar viteza cu care ai venit la interventie , cu viteza cu care vii ca sa-mi tai curentul.
Sa va ia ala cu coarne pe toti si sa va duca unde a intarcat mutul iapa !
Semnat: eu si vecinii mei de suferinta!

electrica nord-caracatita-traieste-intr-o-cutie-de-conserve

Ganduri...

Jocul razelor de soare


„Este o zi de toamna , frumoasa si blanda. In gradina de legume troneaza clucile de coceni, stranse pentru vacuta noastra. Da… cocenii sunt alimentul ei de baza, iarna ! In sfarsit…, m-am asezat frumos intr-o cluca de coceni si priveam cerul si pasarile zburatoare cand, deoadata, o raza jucausa imi gadila pupila. Ochiul reactiona si o descompuse in mii de culori fantastice. Iau o culoare si scrijelesc cu ea pe aripa timpului, clipa de acum , transformata deja in amintire. Dupa un timp adun toate amintirile si le impletesc in coama timpului, care tocmai trecea in zbor prin celulele mele. Aproape ca nici nu am simtit cand au trecut cele doua ore de joaca cu razele soarelui…”
din ciclul : „amintiri de asta toamna”
PAPAYA

De prin mailuri adunate !

TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)


TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)

Blidul de lemn

Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand…
„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. „Ce faci tu acolo”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: „O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare…” A zambit si s-a intors la „treaba” lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

sursa :mail (Cristina Rusu Marian)
blid de lemn

De prin mailuri adunate !

In avion cu Dan Puric


Dan Puric ma fascineaza prin puterea pe care o are, de a extrage din lucrurile marunte: ESENTIALUL

„Acum cativa ani ma duceam in America si avionul s-a oprit pentru o escala in Timisoara. Iar de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate in negru, ca dintr-un film de Cacoyanis, infofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. In sinea mea, am gandit stanjenit ca asa se strica imaginea Romaniei in lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora inainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau in toate dimensiunile tale de calator. Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba romana. In starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute langa mine, care mi-au spus cinstit: “Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!” Si astfel, eu le intrebam din chestionar si ele imi raspundeau din inima: – Cand te-ai nascut, mama? – 1918.– Cati copii ai? – 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei. A inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei in lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, in schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic: – Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge.
In siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos”

SURSA : MAIL

Ganduri...

Deschide robinetul !


…si rabufneste, varsa nervii in chiuveta , apoi lasa apa sa spele si ultima lacrima varsata si lasa gandurile sa zboare
Deschide robinetul si lasa ploaia sa spele sufletul, freca-l cu-n burete de stele si albeste-l . Nu lasa pe nimeni sa il mai terfeleasca prin noroi si nu uita sa ti-l pastrezi intreg.Nu-l sfasaia pentru orice nimic. Pastreaza sufletul intreg.
Deschide robinetul si bucura-te de picaturile de iubire care curg din cer, peste tine. Imbraca-ti sufletul cu mantia iubirii si ai grija sa nu raceasca.
Deschide robinetul si da voie iubirii sa te inunde, nu-ti face griji, nu are efecte adverse, din contra iubirea te ajuta sa cresti, sa te inalti si sa vibrezi in fiecare celula.
Deschide robinetul si curgi precum raul de munte, limpede si curat, care trece peste orice obstacol.
Deschide robinetul si crezi in tine, omule, insa tine minte : doar tu singur poti deschide robinetul !
viata