Lectia de duminica


Duminica, o zi frumoasa de toamna. O zi in care omul e  liber sa faca ce ii place. E liber sa-si aleaga sentimentele si gandurile. E liber sa gandeasca pozitiv si sa dea voie organismului sa cresca si sa se dezvolte si e liber sa gandeasca negativ si sa declanseze in organism o stare de stres, gen lupta sau fugi si sa opreasca cresterea si dezvoltarea organismului.

Lucruri minunate se pot invata de pe net chiar ceea ce am scris mai sus este desprins din documentarul ce tocmai l-am vazut pe youtube acum cateva minute.
Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

Acolo se spune ca IUBIREA este cel mai puternic semnal pozitiv care predispune la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului nostru. Cred ca majoritatea oamenilor au experimentat acest sentiment, care te face puternic si curajos.

Ma gandesc la povestile citite cand eram copil, in care Fat-Frumos manat de iubirea pentru Ileana Cosinzeana, darama muntii, se lupta cu zmeul si cu muma padurii si pana la urma tot ajungea la iubita lui. Asta iti face Iubirea, iti da aripi ca sa zbori. Pacat ca societatea actuala este cladita pe egocentrism, stres si panica. Asa cum se spune si in documentar toate aceste sentimente negative ne face mai putin inteligenti ( ca sa nu zic timpiti).Mai usor de manipulat si controlat.

Haideti sa fim iubitori si toleranti cu cei din jurul nostru, macar pentru o zi si vom vedea ce schimbari frumoase se petrec in corpul nostru.

Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

 IMG_20180419_114121

Poti sa-ti vindeci viata !-fragment –


Pentru cei care simt ca inca nu si-au gasit drumul ,ca sunt manipulati sau se simt folositi de ceilalti recomand cu caldura aceasta carte .Ca sa va conving va redau un mic fragment mai jos :
Lectura placuta !

„Câteva puncte ale filosofiei mele
Suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre.
Fiecare gând pe care îl gândim, crează viitorul.
Puterea este întotdeauna în momentul prezent.
Toţi suferim de ură împotriva propriei noastre fiinţe şi vinovaţie.
Ideea de bază pentru fiecare este: „Nu sunt destul de bun”.
Acesta este doar un gând şi un gând poate fi schimbat.
Resentimentul, criticismul şi vinovăţia sunt cele mai dăunătoare
tipare de gândire.
Eliberarea de resentimente poate dizolva până şi cancerul.
Când ne iubim cu adevărat pe noi înşine, totul în viaţa noastră merge
bine.
Trebuie să ne eliberăm de trecut şi să iertăm pe toata lumea.
Trebuie să vrem să începem a învăţa să ne iubim pe noi înşine.
Aprobare de sine şi acceptare de sine sunt cheia schimbărilor
pozitive.
Noi creem fiecare aşa-numita „boală” în trupul nostru.”

” În infinitatea vieţii unde sunt eu, totul este perfect, întreg
şi complet şi totuşi viaţa este în continuă schimbare.
Nu există început şi sfârşit, numai un ciclu constant
şi o reciclare a materiei şi experienţelor.
Viaţa nu este niciodată blocată sau statică sau ţintuită
pentru ca fiecare moment este veşnic nou şi proaspăt.
Sunt una cu însăşi Puterea care m-a creat
şi această Putere mi-a dat şi mie puterea
de a-mi crea propriile circumstanţe.
Mă bucur la gândul că pot folosi puterea minţii mele
în orice mod doresc.
Fiecare moment al vieţii este un nou punct de început
care ne îndepartează de ceea ce este vechi.
Momentul acesta este un nou punct de început
pentru mine, chiar aici şi chiar acum.
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA!”

„CEEA CE CRED EU
“Porţile către înţelepciune şi cunoaştere sunt întotdeauna deschise.

Viaţa este de fapt foarte simplă. Ceea ce dăruim, este ceea ce primim înapoi.
Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre
noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa
noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre
noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le
gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.
Noi creăm o situaţie, apoi cedăm puterea pe care o avem, dând vina pe alţii pentru
frustrarea noastră. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu are putere asupra noastră,
pentru că noi suntem singurii care controlăm propriile noastre gânduri. Noi creem
experienţele noastre, realitatea noastră şi toate persoanele din ea. Când creem pace şi armonie
şi echilibru în mintea noastră.
Care dintre afirmaţii seamănă mai mult cu tine?
“Toţi oamenii îmi sunt duşmani.”
“Toţi sunt binevoitori cu mine şi gata să mă ajute.”
Fiecare dintre aceste crezuri va crea experienţe de viaţă foarte diferite. Ceea ce
credem despre noi înşine, despre viaţă devine atât de adevărat pentru noi.
Universul ne sprijină total în fiecare gând pe care alegem să-l gândim şi să-l credem.
În alte cuvinte, subconştientul nostru acceptă orice vrem noi să credem. Aceasta
însemnă că, ceea ce cred despre mine şi despre viaţă devine adevărat pentru mine. Ceea ce
alegi să gândeşti despre tine însuţi şi despre viaţă, devine adevărat pentru tine. Şi alegerea
pentru ceea ce vrem să gândim are o infinitate de posibilităţi.
Când ştim lucrul acesta ni se pare logic să alegem mai degrabă “Toţi sunt binevoitori
cu mine şi gata să mă ajute” decât “Toţi oamenii îmi sunt duşmani.””
Fragment din cartea „POTI SA-TI VINDECI VIATA” LOUISE.L.HAY

CEEA CE NU STIAM DESPRE OREZ !


Bobul de orez, supliment de sanatate
• Alb, brun, roşu sau negru, orezul este alimentul cu care ne protejăm inima, creierul şi sănătatea pielii În bucătăria de post, orezul este un aliment de bază şi un medicament gustos şi sănătos, uşor de preparat, dietetic şi ieftin. În supe, salate, mîncăruri de tot felul, orezul ne hrăneşte şi ne protejează de boli, indiferent de sortimentul ales: orez alb, brun, roşu, negru. Planta este cultivată pe toate continentele. De fapt, este cereala numărul unu a lumii, fiind consumată zilnic de aproape jumătate din populaţia globului. Furnizează energie organismului, stimulează activitatea cerebrală şi creşte speranţa de viaţă. Oamenii care mănîncă orez cîştigă puncte valoroase pentru propria sănătate. Oamenii de ştiinţă au descoperit misterele acestui aliment şi îl recomandă în nutriţie şi terapia diverselor afecţiuni. Trebuie să mulţumim naturii că a creat o asemenea plantă şi s-o includem cît mai des în alimentaţie. Cele mai valoroase proteine Bobul de orez alb, cel cu care sîntem obişnuiţi, conţine nici mai mult, nici mai puţin de nouă vitamine: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. E bogat în toţi cei 18 aminoacizi esenţiali de care are nevoie organismul pentru a funcţiona corect, acizi graşi, fosfolipide, carbohidraţi, precum şi mineralele: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, nichel, molibden, fosfor, fluor, iod, bor, seleniu. Organismul uman nu poate sintetiza nici măcar o singură substanţă minerală, motiv pentru care orezul este un furnizor generos al acestor substanţe. Printre avantajele nutritive ale acestei cereale, la loc de cinste sînt proteinele. 100 g de orez conţin 7 g proteine, 86,6 g glucide (în special, amidon) şi 0,8 g de lipide. Chiar dacă nu e semnificativă cantitatea de proteine, acestea au o calitate rară: 86% din ele sînt asimilate. Aceasta conferă orezului o înaltă valoare biologică, ceea ce înseamnă o digerabilitate sporită, la orice vîrstă şi în orice condiţii de stres. Amidonul este şi el rapid asimilabil, deoarece e atacat cu uşurinţă de sucurile gastrice. Granulele de amidon din bobul de orez sînt de 20 de ori mai mici decît cele prezente în bobul de orz şi de 70 de ori mai mici decît cele din cartof. Uşurinţa asimilării orezului e dată şi de prezenţa redusă a lipidelor (numai 0,4%). Fiind bine asimilat, automat, orezul dă o senzaţie de lejeritate şi digerabilitate, fără să provoace stări de disconfort. Proteinele orezului mai au o calitate: sînt hipoalergice. Orezul şi produsele pe bază de orez reprezintă deci alimentul cel mai potrivit pentru cei ce suferă de boli ale intestinului. Orezul adevărat e cel nedecorticat Acest laborator de substanţe benefice nu este la fel de bogat în orezul decorticat. Ceea ce cumpărăm de la magazin este un orez decorticat, adică prelucrat şi rafinat prin îndepărtarea straturilor exterioare ale bobului de orez integral. Astfel, se pierde din valoarea nutritivă, orezul mai păstrînd după procesare doar 55 % din elementele iniţiale. De exemplu, orezul alb decorticat nu conţine deloc vitamina B1. Nici acele substanţe care hrănesc şi repară membrana celulară. Aduce însă în alimentaţia noastră hidraţi de carbon din belşug! Dieta bogată în carbohidraţi creşte temporar nivelul insulinei şi al zahărului din sînge. Tocmai de aceea, orezul decorticat, pentru că are indicele glicemic de 50, nu e recomandat persoanelor care suferă de diabet. Unele studii arată că orezul integral este mai bun pentru cei cu diabet de tip 2 şi hiperglicemie decît cel procesat. Glicemia e cu 12-19 procente mai scăzută la cei care consumă orezul ca atare decît curăţat de stratul nutritiv. Şi cei supraponderali trebuie să ţină seama de acest lucru şi să consume orezul cu precauţie. Pentru a evita acumularea kilogramelor, este recomandat consumul a cel mult 100 g de orez fiert pe zi şi numai în combinaţie cu legume (roşii, castraveţi, dovlecei, ardei, vinete şi varză). Orezul nedecorticat, cel care nu îngraşă şi e cu adevărat sănătos, poate fi găsit în magazinele specializate în vînzarea produselor naturale sau bio. Previne şi vindecă multe boli Conţinutul scăzut de sodiu (5 mg/100 g) şi conţinutul ridicat de potasiu (92 mg/100 g) au făcut din orez un element important pentru controlul tensiunii arteriale. Se recomandă fiert, fără sare, amestecat cu mere pasate. Concentraţia optimă de magneziu are efecte pozitive asupra menţinerii densităţii osoase, prevenind riscul de osteoporoză, datorită capacităţii de a reduce aciditatea din sînge. Fosforul conţinut în bobul de orez are un efect benefic asupra sistemului nervos central. Nutriţioniştii recomandă consumul primei porţii de orez la micul dejun, pentru un tonus cerebral bun pe întreaga zi. Orezul previne bolile de inimă şi de rinichi. Orezul fiert simplu este un leac popular universal pentru diaree, la fel ca şi apa în care a fiert. Rezolvă şi problemele create de enterocolite. De asemenea, orezul are un rol esenţial în detoxifierea ficatului. Preparat cu legume, este un aliment benefic pentru persoanele anemice, lipsite de energie. Orezul conţine vitamina B9 (acid folic), esenţială în producerea globulelor roşii. Consumul regulat de orez îi ajută pe adolescenţi să asimileze mai uşor vitamina B6, care are un rol important în metabolismul aminoacizilor. Este un leac eficient în tratarea disfuncţiilor sexuale, favorizînd fluxul sanguin către zona genitală. Iar după vîrsta de 60 de ani, orezul protejează inima şi creierul, crescînd speranţă de viaţă. Bătrînilor le sînt indicate în special „ceaiurile“ de orez cu mere şi cu lămîie. Apă şi mucilagiu de orez Protector al ulcerelor gastrice, orezul e recomandat şi în alte afecţiuni: acnee, afte bucale, angină, anorexie, arsuri, boli dermatologice, colite de fermentaţie, eczeme zemuinde, insuficienţă renală, psoriazis, surmenaj, uremie. Este un aliment foarte util în lupta contra cancerului de colon, de sîn şi de prostată, fiind antitumoral. Tărîţele de orez, cîte o linguriţă pe zi, sînt suficiente ca să ne ferească de litiaza renală, deoarece absorb din intestin calciul aflat în exces. Aceleaşi tărîţe arde caloriile şi scad colesterolul din sînge. Orezul poate înlocui cu succes laptele matern prin conţinutul bogat de substanţe nutritive. Tot orezul ajută la reducerea simptomelor astmului, reglarea funcţiilor tiroidei, diminuarea frecvenţei migrenelor şi a riscului de infarct sau de atac cerebral. În tradiţia populară, apa în care se spăla orezul se foloseşte în tratamentul leucoreei. Decoctul se bea în bolile de rinichi, iar cu făină fiartă se fac legături pentru umflături. Pentru toate aceste afecţiuni, se fierb 50 g de orez în 500 ml apă. Se consumă apa şi mucilagiile şi se mănîncă orezul. O altă metodă este următoarea: o lingură de orez nedecorticat se pune seara în 250 ml apă, iar dimineaţa se bea această apă mai multe zile la rînd. Este un leac foarte util în toate afecţiunile renale şi gastrointestinale. Şi uleiul din orez este mai sănătos decît cel din floarea-soarelui, avînd rolul de a scădea numărul trigliceridelor. Uleiul de orez este extras din germeni de orez şi conţine mari cantităţi de grăsimi nesaturate, antioxidanţi, vitamina E şi compuşi care diminuează colesterolul. Orezul brun, mai bogat în nutrienţi Din punct de vedere nutriţional, cel mai bun soi de orez din comerţ este cel brun. Diferenţa nu e doar de culoare. Are de două ori mai mult potasiu decît cel alb, de patru ori mai mult magneziu şi de trei ori mai mult fosfor. Orezul brun, mult mai bogat în vitamine şi fibre decît cel alb, se obţine prin decorticare superficială a stratului exterior, bobul rămînînd totuşi cu stratul interior. Orezul alb este pur şi simplu amidon rafinat. Prin consumul de orez brun, se pot preveni bolile de inimă, diabetul şi complicaţiile acestora, bolile de rinichi şi obezitatea. Orezul brun conţine uleiuri nesaturate care ajută la scăderea colesterolului. Acest tip de orez are nevoie de un timp de fierbere mai îndelungat decît cel alb, dar dacă îl puneţi la înmuiat în prealabil, timpul de fierbere se va scurta. Iar dacă preparaţi orezul la aburi, acesta îşi va păstra aproape intacte calităţile nutriţionale din starea crudă. Dacă nu agreaţi orezul brun, mascaţi gustul acestuia cu sosuri şi condimente. Pentru păstrarea orezului nealterat vreme îndelungată, se recomandă depozitarea într-un vas închis ermetic. Va rămîne proaspăt pînă la şase luni. Eficient în curele de detoxifiere de primăvară, orezul brun e indicat şi în curele de slăbire, pentru că e bogat în proteine şi taie foamea. Dieta cu orez brun presupune cîte o porţie de orez la fiecare masă. Persoanelor care suferă de constipaţie, li se recomandă orezul cu prune uscate. Orezul roşu, antibiotic apetisant Orezul roşu este o altă varietate sănătoasă de orez integral. Are coaja exterioară de culoare roşie, gust de nucă şi o textură uşor elastică la mestecat. Specialiştii spun că ajută enorm ficatul, mai ales după o perioadă de excese alimentare. Ingredientul terapeutic este drojdia obţinută din orezul roşu. Scade colesterolul rău şi previne bolile de inimă. Scade şi nivelul trigliceridelor cu 36,5%. Drojdia de orez roşu conţine ingredientul activ cu numele de monacolin K, care controlează acţiunea unei enzime cheie din ficat responsabilă cu producerea colesterolului. Se obţine prin fermentarea orezului roşu cu un mucegai din Asia. În anumite zone din China este folosit drept condiment şi conservant, avînd şi rolul de a îmbunătăţi circulaţia sîngelui, sănătatea inimii şi activitatea digestivă. Potrivit unui studiu american, acest orez roşu poate reduce cu 66% rata de decese provocate de cancer şi cu 33% pe cea de decese provocate de maladii cardiace. Beneficiile orezului roşu continuă cu efectul de antibiotic, putînd fi utilizat cu succes împotriva unor microorganisme ca Streptococcus şi Staphylococcus. Rezultat al amestecului dintre orezul sălbatic şi cel cultivat, orezul roşu este bogat în vitamina E şi antioxidanţi naturali, conţine mai multe fibre decît cel alb, fiind recomandabil şi celor care manifestă intoleranţă la gluten. În plus, este şi un ingredient care dă culoare veselă salatelor. Orezul negru, antioxidant puternic Orezul negru, cunoscut în Asia sub numele de „orezul interzis“, este mai puţin popular în Europa. Legenda spune că era atît de rar, încît era consumat numai de către împăraţii Chinei. În stare naturală, are culoare neagră, cînd e gătit, devine mov închis. Acest tip de orez este mai bogat în nutrienţi şi fibre decît cel brun şi este mult mai gustos decît celelalte sortimente. Culoarea neagră vine de la pigmenţii flavonoizi conţinuţi, cunoscuţi sub numele de antocianini. Aceştia sînt nişte antioxidanţi naturali puternici, pe care îi mai găsim doar în compoziţia fructelor de pădure de culoare neagră (afine, coacăze negre sau mure). Însă, o lingură de orez negru conţine mai multi antioxidanţi şi fibre decît aceeaşi cantitate de afine. Şi are mai puţin zahăr. Antocianinii au un rol important în prevenirea a numeroase boli cronice. Cancerul, diabetul, bolile cardiovasculare şi boala Alzheimer sînt cîteva dintre afecţiunile care pot fi tratate cu orez negru. Extractul de orez negru ajută la prevenirea formării plăcilor arterosclerotice din arterele inimii. De asemenea, previne şi atacul de cord. Orezul negru poate fi folosit şi în compoziţia băuturilor şi a prăjiturilor. E folosit mai ales pentru decorarea budincilor. Poate fi consumat şi la micul dejun, aducînd astfel un aport important de nutrienţi. Orezul negru, cu bobul integral, este mai greu de gătit decît orezul obişnuit. Se spală foarte bine, apoi se lasă la înmuiat cel puţin o oră. Pentru fierbere, la fiecare cană de orez, se adaugă două căni de apă. Frumuseţea asiaticelor vine de la orez • Orezul protejează celulele cutanate de agresiunile exterioare, întîrzie îmbătrînirea şi îngrijeşte pielea grasă. Femeile care lucrează în orezării se pot lăuda cu mîini netede şi albe. Japonezele îşi spălau faţa cu apă de la orezul fiert, pentru a avea tenul alb mat. Într-adevăr, orezul face bine la frumuseţe. Protejează membranele celulelor pielii de îmbătrînirea prematură, poluare, raze ultraviolete, ţigări. Menţine echilibrul hidric al epidermei, o face mai elastică. Calmează iritaţiile tenului. Contribuie la formarea colagenului. •Amidonul din orez absoarbe producţia de sebum a epidermei grase. Pudrele de orez intră în compoziţia şampoanelor solide şi a pudrei pentru bebeluşi. Masajul feţei cu pudră de orez ajută tenurile obosite. Ştiaţi că? • Orezul este una dintre cele mai vechi plante de cultură de pe planetă, fiind cultivat mai întîi în China, cu 5.000 de ani în urmă. În Europa, a fost adus de Alexandru cel Mare, iar în SUA a fost cultivat pentru prima oară în 1696. • 90% din producţia de orez mondială provine din Asia. • Paiele de orez reprezintă materia primă pentru fabricarea hîrtiei şi cartonului. • În unele culturi orientale, orezul este simbol al vieţii şi fertilităţii. Aceasta este originea popularului obicei de a arunca boabe de orez peste cuplurile proaspăt căsătorite. • Făina de orez este excelentă pentru budinci şi biscuiţi. • Săpunul natural din ulei de orez încetineşte formarea ridurilor, ajută la reducerea inflamaţiilor şi calmează pielea iritată. • Laptele de orez înlocuieşte cu succes laptele de vacă. Nu îngraşă, fiind aproape gol de calorii. Oţeturi din orez • Oţetul chinezesc se prepară din orez. Cel din orez alb este un lichid de culoare pală, cu conţinut mai ridicat de acid acetic şi mai apropiat ca gust de oţetul european. Un oţet special din Japonia se numeşte awasezu sau orez condimentat. Se obţine cu adaos de sake, sare şi zăhar. Acest orez este folosit la sushi şi la prepararea de dressing-uri pentru salate. Oţetul coreean, Sal sikcho, sau micho, e preparat din orez brun, amestecat cu „nuruk“, un ingredient ce ajută procesul de fermentaţie.
SURSA -(Monitorul Expres)

Cine moare !?


Pentru ca Sfantul Paste se apropie iar Invierea Mantuitorului nostru este aproape va propun spre lectura un frumos dialog cu parintele Arsenie Boca .Din pacate l-am primit pe mail fara nici o semnatura .
Chiar daca nu stiu cine este autorul tin sa ii multumesc pentru acest frumos cadou .Si cum dar din dar se face rai ,vi-l ofer din tot sufletul alaturi de urarile mele de bine !

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Parintele Arsenie nu imbatraneste. Secretul? Ni l spune tot dansul: sa ai la tinerete putina batranete, ca atunci sigur vei avea la batranete multa tinerete. Un sfat pe care nu ai cum sa nu il urmezi daca cel care ti l da e nonagenar, dupa o experienta de decenii in puscariile comuniste.

Ce le recomandati in primul rand crestinilor care doresc sa sporeasca in viata duhovniceasca?
Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine.
Ati cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenta continua?
Asta este o intrebare la care nu se poate raspunde intru totul. Oamenii isi pastreaza ascunsa viata lor. Am trait in puscarii 14 ani; am stat cu fel de fel de conducatori ticalosi. Eram intr o anumita relatie si cu Parintele Dumitru Staniloae, bineinteles respectand proportiile, caci eram un prichindel pe langa el. La procesul Rugului Aprins – am fost amandoi in acelasi lot – el s a purtat cam sovaielnic. Dar cand a intrat in temnita, cand a intalnit acolo mari traitori care erau de 20 de ani in inchisoare, care cunosteau Noul Testament aproape pe de rost – putini erau care nu stiau toate scrierile sfantului Ioan Evanghelistul – parintele Staniloae a ramas impresionat.
Eu am multe arestari, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Staniloae, Alexandru Mironescu si toti ceilalti au primit cate 15 ani. Mie mi au dat 40 de ani. Sigur ca m am distrat cand m au condamnat, dar m a costat. Ca ma tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un capitan m a intrebat in timp ce ma dezbraca si ma tundea: „Ce ai facut, ma?” „N am facut nimica, ma!”, i am zis eu. „Ma, daca nu faceai nimic te condamna la 10 15 ani, dar 40 de ani…” Vedeti, daca nu faceam nimic, tot ma condamna la 10 15 ani. S a dat de gol, stiti. Iata cu cine aveam de a face. Iata cine te dezbraca, iata cine te omora… Important este ca tu sa ai o pozitie de prezenta. Nu m au omorat, desi ma urmareau, ma bagau pe la racitor, la camere frigorifice. In trei zile mureai, dupa socoteala lor. N am murit in trei zile. Mi au dat cinci. N am murit in cinci zile. Mi au dat sapte, n am murit. N a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde esti, sa fii prezent! Si, fie ce o fi, de acum. Om sunt, un pai in vant. Nu mai conta moartea, fratilor. Moartea era salvare! Dar exista un duh, o linie, o raza de viata in om care nu cedeaza. Si n avem alt ideal decat de a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim chinuiti si sfartecati pentru scanteia de adevar ce stiam c o avem in noi, pentru a carui aparare vom porni la inclestare cu stapanitorii puterilor intunericului, pe viata si pe moarte. Asta i deviza fiecarui crestin. Daca nu i asa, atunci „mortua est”! In tinerete eram singurul din sat care mergeam la biserica. Nu baba, nu mos, nu nimica, eram eu singur. Si a zis preotul: „Am si eu unul care vine la biserica, dar nici el nu sta pan’ la sfarsit”. Eu cand am auzit vorba asta… Nu stiam, eram un copil. Cand incepea predica, credeam ca s a terminat totul. Nu stiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n am mai iesit din biserica pana nu iesea si preotul, sa fiu sigur ca s a terminat. Eu sunt macedonean dupa tata. Tatal bunicului meu a fost preot in Macedonia, de unde si numele de Papacioc. La origine, ne a chemat Albu. In sfarsit… nu facultati, nu academii, nimic nu te formeaza cat o stare de prezenta continua: ca inchisorile, ca suferinta. Este o mare greseala daca o ignora cineva. Cand Mantuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Sa mergem pe tarmul celalalt”. S a culcat in corabie – in timpul asta valurile cresteau. „Doamne, Doamne, scoala ca pierim!”, au strigat apostolii. „Va si vedeati pe fundul marii cu Mine cu tot!”. Adica: „N am spus Eu bine, sa mergem pe malul celalalt? Voiati fara valuri? Voiati fara incercari?” Pai nu se poate. Pentru ca, practic, toate astea iti topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, Preacuvioase Parinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!
Toti Sfintii Parinti spun lucrul acesta. Asa ca nu ignorati, nu refuzati suferinta. Nu cautati Crucea, dar daca vine, tineti o! Mantuitorul Hristos n a vrut Crucea, dar cand I S a dat n a mai lepadat o. N a cedat deloc. L au jupuit, dar n a cedat. N a zis deloc precum vroiau dusmanii Lui. Asa ca numai si numai prin Cruce putem ajunge la inviere, In concluzie, trebuie sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Pentru ca viata inseamna moarte continua.
Nu se intampla nimic, absolut nimic, niciodata, fara voia lui Dumnezeu. Caci zice Mantuitorul: „Nu se misca fir de par fara voia Mea”. Suntem condusi, guvernati de Dumnezeu in toata miscarea noastra. Deci trebuie sa fim atenti. in inchisoare erau oameni de rugaciune. Am trait cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L am avut pe Virgil Maxim chiar in celula. Am stat impreuna, mi a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp in doi, in celula, la Aiud. Pe mine m au tinut ani de zile la zarca. Zarca era la Aiud o inchisoare in inchisoare. Nu stiti! Facuta de unguri pentru romani. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afara zece minute pe luna. Va dati seama, erai cu totul suspendat de tot ce i materie! In asemenea conditii, toti crestinii acestia se rugau. Dar care era intensitatea rugaciunii, asta e greu de apreciat – ca sa satisfacem noi acum lumea curioasa de astazi. Va mai spun inca o data: eu recomand o stare de veselie care inseamna rugaciune neincetata.
Preacuvioase Parinte Duhovnic, de ce Sfanta Liturghie este considerata cerul coborat pe pamant?
Sfanta Liturghie face abstractie de la orice fel de comparatie. Sfanta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. In mana omului, bineinteles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Si de multe ori ma gandesc ce cinste are omul. Pentru ca Dumnezeu a creat doua lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsa care L a nascut pe Dumnezeu si a creat preotia care L coboara de sus si il naste din nou pe Sfanta Masa. Ce ziceti de lucrul acesta? Nu e o coaja de paine acolo, este un Dumnezeu, este o creatie intreaga! Cum as indrazni sa o compar, cu cine, cu ce rugaciune, cu ce sfintenie? Este chiar Dumnezeu, intru totul pe Sfanta Masa. Si lucrarea aceasta o savarseste omul! Pentru ca fiinta umana – asa cum zice si Sfantul Grigorie de Nyssa – este coplesitoare, de neinteles. Dumnezeu are inca taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici ingerii. Omul este cu totul superior in creatie. Lupta Satanei, asidua si chiar finala, este sa nu recunoastem ca putem fi in asemanare cu Dumnezeu. Da, suntem creati asa. Recunoastem, nu recunoastem, asa suntem creati. Nimeni din creatie nu i ca omul. El este singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si creatie. Omul! Lui i s a incredintat marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie, el este stapanul creatiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu in iad! Pe tine, adica, atunci cand mergi pe calea pierzarii. Asa ca Liturghia, in sfarsit, nu i o lucrare omeneasca, ea este peste ingeri si peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici si acum! Invierea lui Iisus Hristos s a facut… Nu numai El a inviat. Toata creatia a avut un moment de recucerire si de reinviere. Dar toata gloria acestei nemaipomenite intamplari, de care ne e si frica sa amintim, n ar fi fost asa de valoroasa daca n ar fi fost crucea mai intai. Deci pozitia aceasta este: intai suferinta si pe urma plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfantul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decat un pic de trezvie. Dumnezeu nu i suparat pe noi atat de mult pentru anumite greseli, pe cat este de suparat ca suntem nepasatori. Sa nu amanam trezirea duhovniceasca. In ierarhia din Biserica nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare in Biserica, in Imparatia cerurilor. Sa stiti ca smerenia este singura cale de salvare.
Preacuvioase Parinte Arsenie, despre anii pe care i ati petrecut in viata de pustie, ce ne puteti spune?
Viata de pustie e atat de suspendata, incat n ai putinta sa vezi ceva cu picioarele pe pamant, asa ca nu poata sa inteleaga cineva din afara, ce se petrece la pustie. E o prezenta si o creatie intreaga in inima si in miscarea pustnicului. Am avut in acei ani si spaima, dar m a ajutat Dumnezeu sa imi tin prezenta. Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt flamanzi si ataca in ceata. In padure e mai usor pentru tine ca lupul nu are gatul flexibil ca sa se uite asa, stanga dreapta. Are privirea directa. In padure copacii il pacalesc, el crede c ar fi oameni. Si are o teama. Am vazut la toate animalele ca au o teama de om. Au o teama de moarte. Fie ca faceam o miscare sa gonesc ursii, fie ca faceam o miscare sa gonesc lupii, dar toti se temeau. Chiar lupii astia obraznici. Da, nu a fost o problema grea, asta. Dar te tinea prezent. Te uitai in toate partile, insa, fara discutie, trebuie sa recunosc – nu stiu in ce masura puteti sa ma ntelegeti – ca ne tinea puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa si de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n au trait cat de cat, cu mare daruire, mantuirea vietii lor. Este greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu. Si totusi erai viu. Imi amintesc multe: zapada, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi si noapte. S a acoperit orice carare, orice drum. Aveam un izvor la o distanta cam de doua sute de metri de coliba unde stateam. Pana la izvor erau si lupi care pandeau caprioarele ce veneau sa se adape. Dar eram si eu tot o capra, stiti… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problema, ca era zapada si topeai zapada. Cateodata cand o topeai, ti se infigeau acele de brad in gat. Si era atat de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum sa exemplific, cum sa le materializez? M am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar mai ales in puscarie si in pustie, n o duci.
Unde credeti sfintia voastra ca a fost mai greu: la pustie sau in inchisoare?
Acum, va dati seama, in inchisoare nu credeau in Dumnezeu, nenorocitii de paznici. Si erau foarte salbaticiti, indarjiti. La Aiud am avut un sef de gardieni acolo, la zarca, se numea Biro. Pe ungureste inseamna primar. Era rau de tot. Sa revin: cei de la puscarie nu credeau in Dumnezeu. Si erau primejdiosi. In pustiu luptai cu dracul. Dracul credea in Dumnezeu. Se temea de El. Puteai sa l ti pe diavol la distanta, de aceea nu ma speriam. Ca te tragea, tragea haina de sub tine, o blana de piele pe care stateam lungit noaptea. Se intamplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totusi liber. Si oamenii nu pretuiesc viata de libertate. Mai mult, nu pretuiesc suflarea si rasuflarea, ca tot de la Dumnezeu sunt. Nu i suparat Dumnezeu pe noi atat de mult pentru pacate, cat este suparat ca suntem nepasatori. Asta trebuie propovaduit la toata lumea. Si va spun si eu voua, acum, tot asa. Faceti act de prezenta la Dumnezeu: „Doamne, Tu m ai facut, Tu ma iei”. Ne a creat singuri numai pentru El, nu si pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucam cu timpul vietii noastre. Am avut ocazie sa fiu chemat de multe ori la capatai de morti. Ca eu, peste cinci ani, implinesc o suta de ani de viata pe acest pamant. Am avut o viata traita cu adevarat: puscarii, viata intensa, viata care masura suflarea si rasuflarea zi de zi, clipa de clipa chiar. Deci te obliga sa iei o atitudine. Caci nu puteai sa cedezi: era proba de credinta sau de necredinta. Nu te jucai. Dar nu m am folosit asa, pana in adancul deliberativ al lucrurilor, ca la capataiul mortilor. Tipete… sentimente omenesti… muribunzii vedeau draci, asa cum stim ca vin. Vedeau pacatele asa cum le au facut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedeasca, dar nu mai puteau… Inapoi nu se mai putea, caci venise aia, moartea. Moartea nu vine sa i faci o cafea. Va dati seama ce spaima era, ca erau suflete trezite acum, inainte de moarte, si intrau intr un necunoscut si incepeau sa apara toate asa cum ni se arata in Scripturile divine. Spune asa un Sfant Parinte: „As vrea sa intelegeti: daca chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua mortii, este destul”. Este groaznic. Si uite, toti doreau sa mai traiasca o zi. Si zicem noi, care ne scaldam in ani: „Ce faci intr o zi?” Nu intr o zi, intr o clipa! Poti sa faci mult! Ca Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastra. Si putem sa I o dam intr o clipa.

Terapia naturala psiho-cauzala sau abordarea psihosomatica a bolii si vindecarii



Boala este o atentionare – ne semnaleaza ca ne manifestam dizarmonios. Nu este o pedeapsa, ci o consecinta a faptelor si atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele, ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne mobilizam pentru a le transforma in calitati corespondente. De exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului. Bola nu este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea atitudinea de a o nega, de a o ignora ca si efect al unui stil de viata dizarmonios este contra-productiva. Aceasta atitudine poate avea ca rezultat camuflarea simtomelor si o falsa vindecare. Dusmanindu-ne boala, ne dusmanim pe noi, caci de multe ori in umbrele din noi se ascund energii puternice si profunde care asteapta sa fie manifestate plenar.

Boala ne semnaleaza instrainarea de sine. Nu o putem vindeca decat daca ne reimprietenim cu noi insine.

Boala este rodul unor convingeri false adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. In medicina holistica acest fenomen este numit „somatizare”. Esenta tratamentului consta in dobandirea luciditatii care permite descatusarea de aceste convingeri gresite, generatoare de atitudini si actiuni gresite. Insa, dincolo de aspectul teoretic, lupta este personala, experienta individuala este singura eliberatoare. Nici o filozofie, nici o doctrina nu vor putea vreodata sa faca treaba pe care fiecare individ o are de facut pentru el. Armonia nu poate fi redobandita decat individual, prin informare si experienta directa, prin explorare si constientizare. Numai astfel procesul vindecarii devine o simpla chestiune de timp, cu singura conditie ca acest timp sa mai fie inca disponibil pentru persoana afectata (modificarile din planul fizic, deci leziunile morfologice, sa nu fie deosebit de severe, iar timpul necesar reversarii bolii sa nu fie mai mare decat poate duce pacientul).

Boala este consecinta unor rezonante distructive pe care cel bolnav le intretine avand falsa convingere ca este una cu ele. Acestea isi au originea in subsolul constintei, inaccesibil in mod obisnuit, dar perceptibil de catre oricine sub forma gandurilor si trairilor degradante. Acolo, in hrubele psihicului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor rezultate din constrangerile sociale, familiale, religioase, politice, materiale, personale. Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil de boala este de a se confunda cu aceste manifestari psiho-mentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina. Multi oameni adopta trairi si ganduri precum „sunt terminat de nervi”, „sunt verde de invidie”, „mi-e frica de mor”, „mi-e lene de pic” deoarece considera ca asa este firesc – precum in cazul copiilor care ii imita pe cei mari si invata ca trebuie sa fie suparati, agitati, crispati, frustrati, etc. Adoptate initial in mod superficial, tiparele comportamentale devin cu timpul personalitatea omului adult si problema lui cea mai mare.

Boala are ca substrat ignoranta. Un om bolnav isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila). In acest sens, psihozele si mai ales schizofrenia, sunt considerate in medicina naturala bolile cele mai grave, chiar daca ele nu se asociaza cu modificari vizibile la nivelul corpului fizic. Practic, aceasta fata nevazuta a existentei noastre numita viata interioara face in cele din urma diferenta dintre sanatate si boala, dintre fericire si mizerie, dintre bucuria prezentului si toate conditionarile noastre. Menirea remediilor naturale este aceea de a cataliza procesul de patrundere, lamurire si prefacere interioara, de a directiona efortul launtric, de a-i da coerenta si focalizare. Este o iluzie sa consideram ca simpla administrare a unui remediu exterior sau a altuia poate elimina complet si permanent o anumita suferinta.

Diferitele manifestari patologice sunt o expresie a armoniei universale, in particular a legii actiunii si reactiunii. Simplul fapt de a folosi niste plante, cristale, posturi, regimuri alimentare, nu ne anuleaza greselile si pornirile dizarmonioase. Desigur, unele procedee au efecte purificatoare profunde, la multiple niveluri, capabile sa aduca linistea si luciditatea necesare metamorfozarii launtrice. Efectele lor benefice sunt insa menite sa fie insotite intotdeauna de intelegerea trairilor inferioare care au generat boala. Acesta si este scopul final. Odata ce obiceiurile noastre dizarmonioase sunt aduse in campul constintei, intelese si sublimate, toate formele de suferinta generate de acestea incep sa se topeasca de la sine. Pana sa iti dai seama ce se intampla, suferinta va fi disparut cu totul. In momentul cand transformarea s-a produs, boala inceteaza.

Abordarea psiho-somatica a vindecarii are ca premisa corelatia potrivit careia manifestarile in plan psiho-emotional determina manifestarile in plan energetic, care determina la randul lor manifestarile in plan fizic. Asadar, problemele psiho-emotionale, neglijate, negate, reprimate ori incorect tratate vor constitui germenii viitoarelor dezechilibre la nivel energetic si, mai apoi, declansatorii feluritelor afectiuni in plan fizic. Tratarea efectelor grosiere (bolile propriuzise), o deblocare energetica autentica si incursiunea cat se poate de serioasa si de constienta in tot ceea ce inseamna viata noastra interioara constituie premisele unei vindecari eficiente si durabile (chiar daca uneori lente).

Manifestarile dizarmonioase in plan psiho-emotional sunt evidente imediat, dezechilibrele produse de acestea in plan energetic au o latenta medie de aparitie si pot fi recunoscute atunci cand in corp apar dereglari functionale (adica desi nu exista leziuni la nivelul unor organe, acestea incep sa nu-si mai indeplineasca toate functiile in mod corespunzator), in timp ce manifestarile corespondente in plan fizic au un timp mult mai lung de instalare, devenind evidente dupa nenumarate trairi dizarmonioase in plan psiho-emotional si dupa indelungi disfunctionalitati la nivelul unor organe si sisteme. In aceasta faza – de manifestare fizica – apar leziunile organice iar boala poate fi deja depistata sub aspectul prezentei sale materiale in corp.

Terapia naturala autentica propune o abordare holistica, oferind solutii si remedii menite sa influenteze toate cele 3 planuri (psiho-emotional, energetic si fizic). Vom reveni in curand cu informatii si metode terapeutice legate de abordarea vindecarii de la nivel psiho-cauzal.
sursa :calivita.ro