De prin mailuri adunate !

TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)


TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)

Blidul de lemn

Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand…
„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. „Ce faci tu acolo”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: „O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare…” A zambit si s-a intors la „treaba” lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

sursa :mail (Cristina Rusu Marian)
blid de lemn

De prin mailuri adunate !

In avion cu Dan Puric


Dan Puric ma fascineaza prin puterea pe care o are, de a extrage din lucrurile marunte: ESENTIALUL

„Acum cativa ani ma duceam in America si avionul s-a oprit pentru o escala in Timisoara. Iar de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate in negru, ca dintr-un film de Cacoyanis, infofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. In sinea mea, am gandit stanjenit ca asa se strica imaginea Romaniei in lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora inainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau in toate dimensiunile tale de calator. Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba romana. In starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute langa mine, care mi-au spus cinstit: “Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!” Si astfel, eu le intrebam din chestionar si ele imi raspundeau din inima: – Cand te-ai nascut, mama? – 1918.– Cati copii ai? – 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei. A inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei in lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, in schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic: – Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge.
In siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos”

SURSA : MAIL

De prin mailuri adunate !

[sethr] interventia Divina


” …intr-o seara, dupa o zi grea la munca in care am vazut multe nedreptati intre oameni, multa rautate si egoism, odata ajuns acasa, inainte de culcare am strigat la Dumnezeu si l-am intrebat:
– Doamne cum poti sa permiti toate nedreptatile astea, de ce nu faci nimic sa le repari macar in parte, sa aduci pacea si binele intre noi?
In timpul noptii, am auzit o voce puternica care m-a intrebat:
– Ai intrebat de ce nu fac nimic sa repar macar in parte rautatile si nedreptatea, de ce nu intervin pentru bunul mers al lucrurilor…
Dar eu am facut ceva ; Te-am facut pe tine ! Acum e randul tau sa intervii in numele meu …”

De prin mailuri adunate !

MAILUL ZILEI !!!


Am sa infiintez pe acest blog rubrica „de prin mailuri adunate ” pentru ca primesc foarte des mailuri care se merita impartasite cu ceilalti si nu aruncate intr-un cos de gunoi .
Multumesc domnului Rasvan Diaconescu pentru ca imparte aceste mailuri cu mare dragoste ,iar eu le dau mai departe cu aceeasi infinita dragoste !

MAIL-UL ZILEI – LA „MICA PUBLICITATE”

> romania_a_fost_scoasa_la_vanzare
>

> Stare tehnică:
> Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată.
>
> Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.
>
> Istoric:
> Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană.
> A fost avariată în repetate rânduri.
> Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii.
> A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci.
> O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand,
> dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
> Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină.
> A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.
>
> Combinaţii:
> Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI.
> Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.
>
> De ce o vând:
> Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea.
> Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face.
> Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe.
> Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi (ca flota).
> E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.
>
> Cu voia dumneavoastra,
> Ultimul pe lista,
>
> Traian Basescu