terapii complementare, Uncategorized

De la Valeriu Popa citire


Cauza spirituala a cancerului

CANCERUL: este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ, deprimarea şi nemulţumirea
faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă de viitor. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer. De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice
ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şide aceea trebuie vindecat întâi sufletul.

CANCERUL MAMAR: se datorează supărărilor pe tema iubirii şi o permanentă nemulţumire în
legătură cu banii, cu situaţia materială.

CANCERUL LA PROSTATĂ: apare datorită lipsei dorinţei de a trăi, care loveşte în prima
chakră. Cancerul stopează dorinţa de a-ţi ucide propriul suflet.


terapii complementare, Uncategorized

Trei plante contra vlaguielii de toamna


Pentru ca toamna ne da tarcoale ,m-am gandit ca ar fi bine sa impartasesc cu voi cateva retete naturiste contra problemelor care apar la schimbarile de sezon .In acest articol este vorba de trei plante recunoscute :busuiocul ,maghiranul si rozmarinul .Pentru ca articolul este foarte lung l-am impartit in trei parti .
Astazi va prezint busuiocul .
Lectura placuta si multa sanatate !

Trei plante contra vlaguielii de primavara ori toamna :

Busuiocul, Maghiranul si Rozmarinul combat excelent caderile de energie vitala, intelectuala si sufleteasca.Vlaguiala de primavara ori toamna este o boala pentru care nu exista medicamente….
Ce sa prescrii pentru moleseala, pentru somnolenta si pentru cascat ? Pentru indispozitia sufleteasca, indiferenta la soarele de pe cer ? Si totusi, batranii nostri aveau leac si pentru “lingoarea” de primavara,pe care izbuteau s-o puna pe fuga cu o ramurica de… busuioc.
Busuiocul (Ocimum basilicum) Pretuit de mai toate popoarele europene, la romani busuiocul e rege, o planta “de suflet”, care, pe langa faptul ca aduce noroc, aduce si sanatate. Busuiocul este un tonic si un energizant cat se poate de potrivit pentru perioada schimbarii de anotimpuri, cand foarte multi dintre noi ne confruntam cu caderi de energie vitala, intelectuala sau sufleteasca. Iata, in continuare, cateva retete simple, care pun foarte bine in valoare efectul tonic al busuiocului.
– Maceratul la rece de busuioc – este considerat pe drept cuvant un adevarat elixir al tineretii, recomandat in cazurile de imbatranire prematura, in tulburari de menopauza, andropauza, sterilitate masculina si feminina, frigiditate etc. Inca nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert ca atat la femei, cat si la barbati, el este un regenerator rapid, oprind in acelasi timp procesele de uzura, care cunosc o accelerare in aceasta perioada de trecere. Cel mai eficient este maceratul obtinut prin tinerea a 4-8 lingurite de busuioc in apa, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinta dimineata. Mai ales pe perioada primaverii, este recomandat ca, in paralel cu aceasta cura, sa se treaca si la o alimentatie in care sa predomine cruditatile.
– Pulberea de busuioc – are o capacitate miraculoasa de imbunatatire a starii psihice, fiind din acest motiv cat se poate de binevenita in anotimpul asteniei de primavara. Efectul busuiocului asupra sufletului este deocamdata destul de greu de explicat pe cale stiintifica. Se cunoaste faptul ca este un tonic si un stimulent nervos, dar aceste atribute sunt vagi, in comparatie cu complexa lui actiune invioratoare, usor euforizanta si echilibranta asupra starii psihice. Mai mult, busuiocul induce si o… traire mistica, facilitandu-ne, pur si simplu, apropierea de spiritual (motiv pentru care este folosit si in ritualul crestin). Conex cu aceasta deschidere sufleteasca pe care o creeaza, busuiocul mareste si capacitatea de control asupra emotiilor si reduce sensibilitatea la stres. Faceti in aceasta perioada o cura de minimum 14 zile, timp in care luati de patru ori pe zi cate o lingurita rasa de pulbere de busuioc cu apa. Preferabil ar fi ca pulberea sa fie cernuta (pentru a nu rani fina mucoasa bucala) si sa fie tinuta sub limba 10 minute, inainte de a fi inghitita. Rezultatele acestei cure simple este foarte posibil sa va uimeasca.
Povestea apei de busuioc si a tineretii fara batranete Povestea adevarata care urmeaza, pe care am auzit-o de curand de la d-l Ioan Groza – cunoscutul terapeut naturist din Arad, mi s-a parut mai convingatoare decat orice alta pledoarie pentru folosirea busuiocului. “Acum ceva vreme, am cunoscut un cuplu cu adevarat neobisnuit. Ea era foarte tanara si luminoasa, iar el era foarte batran. Am crezut ca erau tata si fiica, iar cand ea mi l-a prezentat drept ,,sotul meu”, nu mi-am putut retine un zambet. Dupa ce am discutat si s-a mai destins atmosfera, la un moment dat acea femeie a zis: ,,Stiu de ce ati zambit cand vi l-am prezentat pe sotul meu. Considerati ca eu sunt tanara si el batran, dar sa stiti ca intre noi este o diferenta de doar trei ani”. Zic: ,,Nu se poate, doamna!”. ,,Dar cati ani imi dati?”. ,,Sa tot aveti 32 de ani sau, hai sa zic, 35 de ani”. ,,Ei bine, am… 65 de ani”. Eu am inlemnit. ,,Dar cum v-ati mentinut aceasta tinerete?”. ,,In viata mea am mancat foarte multe cruditati, paine numai neagra, carne foarte putina – chiar de loc. Dar nu numai cu aceste alimente mi-am mentinut tineretea. Eu, de la 20 de ani, consum apa cu busuioc. Pun intr-un borcan cu apa trei crengute de busuioc uscat, iarna si primavara, si verde – vara si toamna. Acest preparat cu busuioc, pur si simplu imi mentine tineretea.” Si mi-au adus si buletinele, pentru ca mie nu-mi venea sa cred. ,,Sotul meu bea tuica, iar eu – apa de busuioc”, mi-a explicat doamna.”

iubirea

Interviul lui Wayne Dyer


Am primit pe mail o poveste impresionanta despre iubirea neconditionata ce ar trebuii sa existe la nivelul fiecarui individ si nu numai atunci cand exista grade de rudenie, ca in cazul de fata !
Ce frumoasa ar fii lumea atunci !!!!

Interviul lui Wayne Dyer

Acum un an am citit in editia de Craciun a ziarului un titlu „femeia care a petrecut 27 de ani in coma”.Povestea era despre o mama Kaye O Bara si fiica ei Edwarda de 16 ani.

Pe 3 Ianuarie 1970 la ora 4 dimineata aceasta tanara s-a trezit in dureri acute si convulsii.I s-a administrat insulina pe care o lua oral si nu a putu sa o mai metabolizeze.Au plecat de urgenta cu ea la spital si in camera de urgenta in scurtele perioade de constienta pe care le avea i-a spus mamei ei: „Mami promite-mi ca nu o sa ma lasi singura.” Kaye a privit la fiica ei inspaimantata si i-a raspuns: „Niciodata nu o sa te parasesc, aceasta este promisiunea mea.Si o promisiune este o promisiune.”

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-au schimbat inainte ca Edwarda sa intre in coma diabetica din care nu a mai iesit timp de 27 de ani.

Aceasta se intampla in 1970.

27 de ani mai tarziu Kaye o hraneste pe Edwarda la fiecare 2 ore, timp de 24 de ore pe zi.Si acest ritm l-a mentinut constant.

Acum imaginati-va cum ar fi viata voastra daca nu ati putea dormi niciodata intr-un pat.Daca nu ati putea dormi niciodata mai mult de 90 de minute.In fiecare noapte la ora 2, la ora 4, la ora 6 sa va treziti.In fiecare noapte sa dormiti intr-un scaun langa patul copilului vostru.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra daca nu ati mai putea merge niciodata la un magazin sau sa va intalniti cu prietenii.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra secatuti financiar fiind, nevoiti sa platiti mai mult de jumatate din venitul lunar numai pe medicamente.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra daca la fiecare 4 ore, timp de 24 de ore pe zi ar trebui sa faceti o citire a nivelului de zahar din sange si pe baza testului sa administrati doza necesara de medicament.

Imaginati-va cum ar fi daca ati fi trimisi acasa deoarece spitalul nu isi mai poate permite sa va tina in conditiile in care asigurarea medicala v-a expirat si nu mai aveti bani sa o reinoiti, si sa fiti nevoiti sa imprumutati bani lunar pentru a ii asigura medicamentele copilului vostru.
Si imaginati-va cum ar fi daca 4 ani mai tarziu sotul dumneavoastra epuizat de aceasta lupta sa va spuna intr-o seara: „Nu mai rezist sa traiesc vazand cum de abia reusesc sa asigur minimul de medicamente pentru copilul meu.Cred ca o sa plec din lumea aceasta si de acolo de unde voi fi o voi ajuta pe Edwarda.” Si a doua zi sa moara in urma unui atac de cord.
Si imaginati-va cum cealalta fiica, cea mai mica, devine dependenta de heroina, fuge de acasa si va trimite copilul pe care l-a nascut sa il cresteti tot voi.

Pierzandu-va sotul, pierzandu-va o fiica intr-o coma profunda, pe cealalta fiica in lumea drogurilor si totusi sa aveti puterea de a continua, zi dupa zi, timp de 27 de ani.

Si am citit acest articol in ziar si am ramas fara cuvinte in fata acestei dovezi de iubire neconditionata.Si am luat un exemplar din cartea mea „Real Magick” , am scris pe coperta „tu esti eroina mea”, si am trimis-o prin posta mamei, impreuna cu o suma de bani.Si am crezut ca aici povestea s-a terminat.Am plecat apoi din oras sa imi scriu aceasta carte despre principiile manifestarii si intr-o seara am dat drumul la televizor si am nimerit exact la un show unde prezentatoarea spunea:”dupa pauza vom reveni cu povestea extraordinara a unei mame care isi ingrijeste prin propriile forte copilul aflat in coma timp de 27 de ani.” Si emisiunea a inceput cu imaginea mamei citindu-I fetitei din cartea mea.Si atunci am realizat ca ceva se intampla, exista un mesaj pe care eu il primesc si trebuie sa il inteleg.M-am gandit ca atunci cand voi ajunge acasa ii voi cauta numarul in cartea de telefon, si o voi suna sa o intreb cum pot ajuta.Si acasa in teancul de scrisori pe care il primisem, prima scrisoare era de la Kaye, imi multumea pentru carte si ajutorul financiar si ma invita sa le vad.
Si m-am dus acolo cu sotia mea si din momentul in care am intrat in camera fetitei, o camera plina cu imagini angelice, cu relicve, cu muzica si carti de spiritualitate, am simtit ca am intrat intr-un loc sacru.
Si apoi cateva zile mai tarziu trebuia sa plec la o emisiune pe coasta cealalta a Americii.In ultima seara petrecuta acolo sotia mea m-a sunat si mi-a spus ca Oprah Winfrey urmeaza ca maine dimineata sa inregistreze o emisiune despre persoane care au petrecut o perioada lunga in coma, va fi si Edwarda, si mama si-a dorit sa fiu si eu prezent in emisiune.Ca sa ajung am gasit in ultimul moment un zbor de noapte si am petrecut toata noaptea in avion.
Emisiunea era despre oameni care dupa o perioada lunga de coma si-au revenit brusc, intr-o stare absolut normala ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si ideea principala era cat de greu le-a fost celor din jur sa petreaca o perioada atat de lunga de timp ingrijindu-I, copmatimind pe cei din jur, cei care au avut grija de persoana aflata in coma.La sfarsitul emisiunii a aparut si mama Edwardei, o prezenta vivace, optimista, plina de energie, spunand:

„Aceasta nu este o povara pentru mine, aceasta este o onoare.”

A fost intrebata de ce a decis acest tip de ingrijire, poate exista o forma de internare intr-o institutie.Si mama a raspuns:”Pentru ca Dumnezeu mi-a cerut sa fac aceasta si Dumnezeu nu iti da niciodata ceva ce nu poti duce.Inainte ca si copii mei sa se nasca, m-am rugat sa am doua fete.Nu m-am rugat ca ele sa fie speciale, deosebite,m-am rugat doar sa am doua fete.Rugaciunea mea a primit raspuns si eu ma simt onorata sa servesc in acest mod.”

Acum Edwarda inregistreaza activitate cerebrala.Cu 5 ani inainte era intr-o coma de gradul 1 in care era nevoie ca cineva sa ii inchida si sa ii deschida ochii.Zilele trecute de Paste, cand am venit in vizita cu fetitele mele si ele i-au cantat, a deschis singura ochii si o lacrima s-a prelins pe perna.
Apoi a trecut un timp cat am fost plecat si cand m-am intors in oras am vizitat-o, si cand am intrat in camera a intors capul spre mine si mi-a zambit.Am inteles atunci ca ma recunoaste.
Mama ei Kaye mi-a povestit ca in 1991, in luna Octombrie, in timpul noptii s-a trezit si s-a dus sa ii pregateasca hrana de la ora 4.00.In timp ce mergea spre bucatarie, a vazut o lumina puternica in camera fetitei si s-a speriat ca cineva a intrat in casa ca sa o raneasca.Se mai intamplase ca diverse persoane sa arunce cu obiecte in geam sau in peretii casei strigand „te ajutam noi sa ii curmi suferinta.”Aceasta este constiinta globala in care traim.Si tot in legatura cu acest subiect, intr-o emisiune Kaye a fost intrebata de prezentatoare:”cum te simti stiind ca fiica ta este o leguma?”.La care mama a raspuns:”eu nu am vazut niciodata o leguma care sa iti zambeasca, tu ai vazut asa ceva?”

Revenind la acea seara, Kaye a fugit in camera fetitei si a vazut langa patul ei o impresionanta lumina, stralucitoare, magnifica, care i-a vorbit si i-a spus:”Eu Sunt Fecioara Maria, si stau langa fiica ta. Fiica ta este dintre cei binecuvantati.”
La care mama uimita a intrebat :”Si de ce este in coma daca este binecuvantata?”
Fecioara Maria i-a raspuns cu mare blandete:”Fiica ta este un suflet martir, tu vei cauta ce semnificatie au cuvintele mele.Tu vei fi cea care va afla ce inseamna aceasta.”

Dupa aceasta Kaye a inceput sa sune diferiti preoti, diferite structuri ierarhice din biserica Catolica si sa intrebe ce inseamna un suflet martir dar nimeni nu gasea o referinta in cartile religioase.In cele din urma a ajuns la cardinal si acesta a fost uimit cand a auzit expresia, a intrebat-o pe Kaye de unde stie aceasta expresie, si ea a preferat sa nu ii raspunda de teama de a nu fi considerata a avea probleme mentale si a i se lua dreptul de ingrijire al copilului.Cardinalul nu intelegea cum cineva care nu a avut acces la terminologia si scrierile religioase vechi poate cunoaste acest termen. In cele din urma i-a spus ca acest termen era folosit in antichitate si chiar si atunci foarte rar.

Un suflet martir este un suflet care alege suferinta cu scopul ca prin calvarul sau sa trezeasca compasiunea, iubirea si credinta in ceilalti, la fel cum si Iisus Christos a facut-o.Un suflet care alege martiriul pentru ca cei din jur sa se treezeasca.

Am intrebat-o pe Kaye, pe rudele Edwardei, pe colegii ei, cum era ea inainte sa intre in coma, si raspunsul tuturor era ca a dus o viata ca a unui sfant.Daca vedea pe cineva infometat ii dadea pachetelul ei cu mancare, chiar daca ea nu mai avea ce manca.Daca cuiva ii era frig, isi scotea haina de pe ea si i-o dadea.Nu judeca, nu critica, nu se certa cu nimeni.Purta peste tot cu ea carti cu vietile sfintilor si atunci cand avea un moment de pauza, citea din acestea.

Acasa ma tot gandeam cum pot eu sa ajut,am intrat in meditatie primind acolo raspunsul – urma sa scriu o carte si tot ceea ce imi revenea mie din urma publicarii, voi dona fondului Edwarda O Bara.Stiam ca mama facuse datorii de 300.000 $, lucrand cu 35 de carti de credit simultan, imprumutand bani de peste tot, lucrand de acasa ca sa isi permita sa castige ceva deoarece trebuise sa renunte la slujba de profesoara de matematica.

Bucuros am sunat-o pe mama sa ii spun si ea mi-a raspuns uimita:”Stii doctore, cand am vorbit cu Fecioara Maria, mi-a zis sa nu ma ingrijorez asupra aspectelor financiare, pentru ca in viata mea va apare un inger salvator si va spune povestea copilului meu lumii cu demnitate, asa cum trebuie spusa.”

Si aceasta carte am denumit-o exact cu ultimele cuvinte pe care mama i le-a spus fiicei inainte ca aceasta sa intre in coma – „A promise is a promise”.

Si cred ca aceasta este iubirea neconditionata in manifestare, in actiune.

Edwarda O Bara, isi indeplineste misiunea, invatandu-ne despre compasiune care este piatra de temelie a iubirii neconditionate.

Si asa cum mama ei mi-a spus:”Eu nu ma intreb cand se va trezi.Lucrarea ei va fi incheiata atunci cand va exista suficienta compasiune in lume, si atunci fie sa va trezi, fie Dumnezeu o va lua la El.

lucru de mana

Minunile d-nei cercetator Marioara Godeanu



Un articol foarte interesant care imi confirma inca o data ca tot ceea ce exista in Univers are viata ,chiar si o piatra.Asa ca, atentie mare la modul in care tratam pietrele si nu numai ,s-ar putea ca intr-o zi vreo surata de-a lor sa ne fie de mare folos ,chit ca o vom folosii la temelia unei case sau la spargerea unui sambure de caisa .
Lectura placuta !

Minunile d-nei cercetator Marioara Godeanu

„Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu”
Plante care lesina de frica
Copaci care tipa cand mor
Nucul care transmite arii de opera
Pirmida care purifica apa

Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.

Alarma in lumea plantelor
Nu trageti in flori
– Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului. ..

– Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.

– Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii?

– Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la „executia” suratei ei, primea un semnal de la „condamnata la moarte” si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv – comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informational, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.

– Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?

– Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.

– Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: „Dincolo de tacerea plantelor” si „Sensibilitatea plantelor”. Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj…

– Intr-adevar, primul a fost realizat in 81, iar al doilea a fost aprobat in august 82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. „Sensibilitatea plantelor” era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film („Dincolo de tacerea plantelor”), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: „Ce film american grozav au dat despre plante!”. Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.

Un calau demascat

– Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?

– Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul „Alexandru Sahia”, cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie. Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles) . De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie „tortionarul” si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice – incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid.

– Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni…

– Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei) , plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris , unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.

Florile melomane

– Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?

– Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii.Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului „Sensibilitatea plantelor” s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia „Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa”; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei „Flacara” pentru „atestarea fenomenului de comunicare la plante”, desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei – e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.

Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin

– Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?

– Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum „infloreste” aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu noi
.

– Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?

– Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic.

– Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu?
– In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa… Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.
Piramida de la Pitesti

„E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”

– O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti , construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de „bizara”?

– Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-am mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula – ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri – i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.

– Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo?
– Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi.

– Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?

– Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva , in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta , ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nürnberg , Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nürnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei.

– Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?

– In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere.Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.
sursa mail [lumea spirituala]