Ceea ce nu stiam despre plante !


CONTRAINDICATII ALE UNOR PLANTE , ALIMENTE SI TRATAMENTE NATURALE

Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii si efecte secundare atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent de modul lor de administrare.
– Nu asa stau lucrurile in realitate. Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor.
– Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :

-Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange la organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prudenta aceasta planta.

– Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.

– Barba- ursului (multi o cunosc dreptcoada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.

– Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.

– Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.

– Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide.
Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).

– Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa, iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. In caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari in catina alba, poate provoca alergie.

– Coada soricelului poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.

– Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.

– Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.

– Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.

– Iarba mare ridica tensiunea.

– Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.

– Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.

– Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.

– Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).

– Laminaria (alge marine) – supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.

– Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.

– Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si tromboflebita.

– Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.

– Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.

– Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.

– Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.

– Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.

– Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.

– Sunatoarea ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.

– Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata are toxicitate redusa si este indicat a fi folosita in ceaiuri.

– Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.

– Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.

– Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.

– Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.

– Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.

– Stejarul – coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala.

– Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.

– Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.

– Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.

– Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.
– in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.

-Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.

– Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave.

Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bunetalpa gastei sivaleriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.

Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 – 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.

Am incercat sa arat ca tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie.

Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de tratamente.

Uneori medicii spun: „este tarziu”. Natura insa niciodata nu spune „este tarziu”; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.
cu multumiri d-nei Beleca Carmen, 56037 tel. RDS 0230/522977

Licori magice pentru sanatate si putere: usturoi si lamaie


De curand am primit o reteta naturista foarte simpla si fara efecte adverse.Va invit sa lecturati cu placere iar daca considerati ca rezoneaza cu voi o puteti incerca cu incredere !Sanatate multa !

Antica o licoare care te tinea in putere
In vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care si-a luat apoi numele de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborata o reteta miraculoasa, dupa care s-a preparat o bautura numita Antica.
Oamenii de rind ii spuneau humus, adica pamint, sol. De fapt, licoarea aparuse mai demult, in vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea era menita sa ii mentina mereu in putere pe sclavii ce construiau maretele piramide. Bautura aceasta curata bine vasele de singe si asigura o viata indelungata.
Licoarea a fost preparata de preotii egipteni, care cunosteau tainele organismului, plantele – salbatice si cultivate – si toate virtutile acestora.
Preotii foloseau si ei, la rindul lor, aceasta bautura pe care o preparasera, dar in doze mai mici, deoarece ei munceau mai putin decit sclavii de la piramide si, totodata, nu stateau tot timpul in soarele arzator al desertului.
Bautura cu usturoi si lamiie
Licoarea egipteana, care avea si rolul de a mentine si regla echilibrul vitaminelor din organism, a primit numele de Antica, de la cele doua componente: An = usturoi si Tica = lamiie. Cele doua componente asigura toata gama de efecte miraculoase ale acestei bauturi.
Vitamina A sporeste densitatea si elasticitatea pielii, protejeaza limfa si impiedica transpiratia in exces. Usturoiul, care este bogat in vitamina A, mai contine siliciu, iar acesta are un rol important in reinnoirea maduvei osoase si hematopoeza (fabricarea de globule rosii tinere). Tot in usturoi se gaseste un element foarte rar, dar extrem de necesar – germaniul. Acesta favorizeaza formarea tesutului muscular.
Prepararea miraculosului remediu
Se folosesc patru lamii maricele, bine coapte, cu coaja subtire si trei capatini de usturoi. Lamiile se spala si se sterg, apoi se stoarce zeama intr-un vas de sticla, foarte curat (borcan). Coaja si pulpa ramase se dau prin masina de tocat si se pun intr-un alt vas (borcan). Capatinile de usturoi se curata, iar cateii se zdrobesc (ca pentru mujdei).
Zeama lamiilor, cojile si pulpa (date prin masina) si mujdeiul de usturoi se pun toate intr-o oala emailata; dupa ce s-au amestecat bine se toarna in oala doi litri apa fiarta si racita. Oala se leaga cu o bucata de tifon pus in doua si sepune in frigider, pentru 72 de ore. Nu trebuie sa ne temem ca frigiderul va prinde miros de usturoi – lamiia il va face sa dispara.
Dupa cele trei zile (72 de ore), continutul din vasul emailat se strecoara prin patru straturi de tifon, se pune in doua sticle de cite un litru si se inchid sticlele etans. Licoarea se va pastra la frigider.
Administrarea acestui leac
1- Se ia timp de cinci zile, de cite patru ori pe zi cite 50 ml, cu 30 minute inainte de masa.
2- Apoi se face pauza timp de zece zile, dupa care procedura se repeta.
3- Cura dureaza cinci luni, dupa care se face pauza timp de doua luni.
Prin folosirea acestei licori se previne orice raceala, organismul are la dispozitie un excelent tonic (indeosebi primavara). Se recomanda sa fie folosit chiar si de catre persoane perfect sanatoase.
Acest preparat poate fi considerat un remediu universal, deoarece este capabil sa vindece aproape toate afectiunile tractului gastro-intestinal si disfunctiile hepato-biliare (mai putin calculoza biliara si afectiunile de vezica biliara). Preparatul curata rinichii, dezinfecteaza caile urinare, vindeca stenocardia, restabileste inima dupa infarctul de miocard, grabeste resorbtia cicatricelor postoperatorii.
Daca se frictioneaza cu acest decoct radacina parului si se pun chiar comprese, dispar senzatiile de mincarime si matreata. In cazul mirosului neplacut al gurii, se clateste gura cu decoct si se si inghit, 1-2 guri. Preparatul curata intestinul subtire, inlatura avitaminozele si constipatiile. De asemenea, este un remediu in scorbut si in tuberculoze.
sursa :Karyn.taulescu

Retete naturiste pentru afectiunile gatului


Pentru ca anotimpurile s-au schimbat si presimt ca vom sari direct din vara in iarna m-am gandit sa va fac cunoscut cateva retete naturiste pentru tratarea gatului .
AMIGDALITE,GANGLIONI INFLAMATI:
Lichen de piatra cu radacina de brusture si echinaceea pulbere in parti egale,4 lingurite pe zi.
Gargara cu apa sarata .
Amigdalita ,bronsita:
tinctura mugurii de plop negru 4 lingurite cu 4 lingurite de mierese amestecata ,se ia toata ziua cate o lingurita pe ora.
Faringita:
Intr-un litru de apa clocotita se pune o mana de afine,se fierb pana scade la jumatate,se clateste gura in caz de stomatite sau se face gargara pentru faringite .Tinctura de propolis ,cate 25 de picaturi pe o bucatica de paine se tin in gura cateva secunde apoi se inghite .
Usturimi in gat ,laringita:
ceai de frunze de salcie.Gargara cu apa sarata .Ceai de soc .Usturoi se tine in gura ca pe o bomboana si se trage toata seva din el .Usturoiul este unu adevarat antibiotic natural .
Sanatate maxima !

Catina -planta mea de suflet


Astazi m-am gandit sa va aduc in atentie o planta demna de toata admiratia :CATINA.O gasim prin zavoaie si pe marginea drumurilor ,deci nu este greu de procurat .Mai migaloasa este culegerea ei ,dar merita tot efortul !
Catina are pe langa toate cele un rol imunomodulator,fiind eficienta in bolile autoimunitare .Ea regleaza sistemul imunitar ,aducandu-l la un nivel optim de functionare.Asta o stiu din proprie experienta !

Denumire stiintifica: Tamarix ramosissima Alba- Hippophae rhamnoides
Catina rosie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae

In traditia populara: radacina si scoarta se folosea la tabacit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea si scoarta la vopsit.
Radacina se intrebuinta ca si scoarta ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiarta in otet ere intrebuintata ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, in bolile splinei.
Extern se mai folosea la dureri de dinti si rani. Intern se mai intrebuinta in bolile ficatului, splinei rinichilor si basicii. Cu tulpinile plantei se faceau bai copiilor slabiti, rahitici.
Scoarta.
Compozitia chimica: Scoarta: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonina, tanin si acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.

Actiune farmaceutica: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamina naturala. Antiinflamator, astringent, tonifiant. Extern: Limiteaza procesul inflamator, strange tesuturile si ajuta la cicatrizare. Scoarta are efect antibiotic, antiinflamator, astringent si cicatrizant, atat intern cat si extern.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardiace (curata arterele), afectiuni bucale diverse, avitaminoza, cancer, colesterol in exces, colite, dermatoze, diaree, diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter, inflamatii, intoxicatii, parkinson, rani zemuinde, reumatism, ulcere cutanate (extern), urticarie.

Preparare:

1. Scoarta.
-Scoarta uscata se va maruntii, dupa care se va transforma in praf cu ajutorul rasnitei de cafea. Se va folosi:
a) Decoct din 2 lingurite de scoarta la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma intern 2-3 cani pe zi. Extern se va face cu cantitate dubla de planta.
b) Praf de scoarta se va lua intern intre un varf de cutit si o lingurita. Acesta se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite. Extern praful se pune pe rana apoi se panseaza.
-Tinctura: 50 g de praf de coaja se va pune intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern se dilueaza in functie de toleranta si se panseaza.

2. Mugurii:
– se pot folosi de catre cei care sunt in varsta, fiind considerat unul dintre remediile care impiedica imbatranirea, mai ales daca se folosesc sub forma de tinctura, cand se folosesc cate 10 picaturi de 3 ori pe zi in dilutie cu apa. Se mai poate folosi de asemenea de catre copii la crestere.
Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeti culesi. Se vor zdrobi si se vor pune apoi in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile la temperatura camerei in vas ermetic inchis agitand des. Se strecoara apoi dupa aceasta perioada, se filtreaza si se pune in sticlute mici.
Se va lua cate 3-5 picaturi de 3 ori pe zi diluate cu apa de catre copii si 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi tot diluate cu apa de catre adulti in functie de afectiunea care se trateaza.

3. Frunzele:

– se pot folosi si uscate insa se maruntesc bine atunci cand se prepara.
Compozitia chimica a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloza, rezine, tanin, ulei volatil, vitamina C, saruri minerale.
Proprietati: frunzele au un marcant efect de curatire a vaselor de sange carora le reda si supletea. Este remarcabil efectul lor in sfera sistemului central nervos, pe care il stimuleaza, foarte eficient.
Se vor folosi sub forma de infuzie: 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani de ceaiuri pe zi. Este indicat sa se consume inainte de mese cu 15 minute.
Tinctura: facuta din praf de frunze uscate obtinute cu rasnita de cafea sau din frunze taiate foarte marunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor tine timp de 15 zile inchise ermetic in sticle care se vor agita des. Se strecoara apoi ti se filtreaza. Se poate lua cate o lingurita de 3 ori pe zi, inainte de mese cu 15 minute.
Praf de frunze uscate: se macina frunzele cu rasnita de cafea apoi se cern. Se va lua 1 varf de cutit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limba pentru 10 minute, apoi se inghite cu putina apa.
Unguent: praf de frunze 1 parte si untura de porc sau alta masa grasa (unt, margarina, seu, etc) 1 parte. Se va amesteca pana la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi.
Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune in 250 ml otet alimentar si se lasa 8 zile apoi se strecoara. Se poate folosi la urticarii, bataturi, mancarimi de piele.
Frunzele de catina se pot utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni circulatorii, afectiuni urinare, cancer, diaree, edeme, infectii urinare, nevroze, reumatism, inflamatiile splinei in special, tromboflebite, umflaturi, varice.

4. Fructele.
Compozitie chimica: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi grasi esentiali, acid folic si izoramnetol, flavonoide, substante tanante, substante minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.
Vitaminele: A, B (intreaga gama de vitamine B care a fost descoperita pana la aceasta data), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune ca este de fapt cea mai complexa polivitamina naturala.
Proprietati: din moment ce are toate vitaminele, toate indicatiile care se dau pentru fiecare vitamina in parte ar trebui sa le insir aici. Ne marginim insa sa spunem ca este un protector al organismului in cazul radiatiilor, de aceia se recomanda la toti cei care fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are puternica actiune antiscorbutica, este astringent si vermifug. Reface celula ficatului si-l vindeca de foarte multe afectiuni. Distruge infectiile sau le diminueaza in cel mai rau caz. Face imposibila inmultirea microbilor patogeni. Tonifica intregul organism, elimina sau limiteaza procesul inflamator, usureaza cicatrizarea. Este si diuretica contribuind si la curatirea organismului de toxine. Este deosebit de utila celor care sufere de cancer, pentru ca face mai acceptabila chimioterapia si chiar lupta cu boala. Fructele se pot folosi atat intern cat si extern.
Pot de asemenea sa distruga viermii intestinali.

Mod de preparare

– in primul rand se pot consuma fructe proaspete sau congelate. Se vor lua minimum 4-5 lingurite de 3 ori pe zi. Cu cat se vor consuma insa mai multe cu atat va fi mai vizibila in tratament.
Suc din fructe; se ia minimum 20 ml de 3 ori pe zi.
Fructe uscate 2 lingurite de fructe zdrobite sau macinate se vor pune la 250 ml apa si se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara apoi. Se pot consuma 3 cani pe zi.
Praf de fructe rasnite, apoi cernut praful prin sita se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite cu putina apa de 3 ori pe zi. Se ia cu 30 minute inainte de mese.
Unguent: praf de fructe amestecat cu untura de porc 1\1 si omogenizat prin amestecarea insistenta a celor doua componente da un unguent excelent pentru afectiuni dermatologice, deoarece contine toate vitaminele necesare refacerii pielii. Se unge local in strat subtire de 2 ori pe zi.

Tinctura din suc- se iau fructele si se zdrobesc, apoi se pun in storcatorul de fructe (daca aveti) daca nu intr-o panda tare si se strang pentru a stoarce sucul. Sucul din fructe se pune intr-o sticla in care se va pune aceiasi cantitate de alcool alimentar de 70° cat suc este. Se pune dop si se tine la rece. In mod normal se asteapta 15 zile apoi se poate consuma cate o lingurita diluata de 3 ori pe zi cu putina apa. Se poate insa consuma si imediat ce s-a facut.
Tinctura din praf de planta. (FRUCTE) este mai complexa pentru ca la aceasta tinctura se folosesc si semintele din fructe. De fapt se macina fructul cu rasnita de cafea cu sambure cu tot. La 50 g de praf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de 70°. Se inchide ermetic si se agita zilnic. Se tine la temperatura camerei. Se strecoara dupa 15 zile si se filtreaza. Se pune in recipiente mai mici. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluata in 100 ml apa.

Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg de zahar si 10 g drojdie impreuna cu 5 litri de apa. Se pun intr-un vas timp de 7 zile agitand des. Dupa aceasta perioada se va pune un dop care are un furtun de cauciuc introdus in el. Capatul furtunului de cauciuc se pune intr-un borcan cu apa. Se lasa cat timp fermenteaza 5-6 saptamani sa fermenteze.
Dupa fermentare se va scoate cu grija uleiul de la suprafata fiind foarte util la multe tratamente. Vinul se trage apoi cu un furtun intr-un vas mai mic si se umple pana la gura, sa nu mai ramana aer. Se pune un dop care se pune ceara sau se parafineaza. Se tine timp de 30 de zile cand se mai filtreaza o data luandu-se de pe depunerile care s-au asezat la fundul sticlei. Se pune in sticle si se parafineaza sau ceara. Este un vin foarte bun la tratamente si totusi un vin gustos. Peste fructele din vas se mai poate pune zahar si apa si se mai face o data vin, insa nu medicinal ci pentru un vin de masa.

Se poate consuma ca tratament vinul obtinut prima data cate 50 ml de 3 ori pe zi. La acest vin se pot pune si plante aromate cand se pun fructele in functie de afectiuni: cimbru, salvie, busuioc, maghiran, etc.
Se mai poate face un alt preparat foarte util in cazul in care aveti la indemana fructe proaspete. Se vor spala foarte bine fructele cu multa apa dupa ce le-ati desprins de pe ramuri. Se pun aceste fructe de preferinta intr-un vas de sticla si apoi se vor zdrobi cu mana sau cu o lingura de lemn. Se pun apoi intr-o panza mai rezistenta daca nu aveti storcator de fructe si prin stoarcerea puternica se va extrage sucul. Dupa ce nu mai iasa suc din aceste fructe se va pune peste aceste fructe tot in vas de sticla apa fiarta dupa racire, cat sa le acopere si se lasa timp de 12 ore. Se strecoara apoi din nou. Se mesteca apoi cu sucul obtinut de prima data si se va lasa pentru 12 ore la decantare. La suprafata se va forma o pelicula de ulei fina. Aceasta se va lua cu grija si se pune in recipiente mici. Se va folosi la intern 3-4 picaturi de 3 ori pe zi sau extern se pot face cu acest ulei o serie de preparate cosmetice sau dermatologice foarte eficiente.

Fructele ramase (din care s-a stors sucul) se vor pune la uscat. Se poate apoi sa se transforme in praf care se poate lua intern cate o lingurita de 3 ori pe zi, sau se poate folosi extern la diferite preparate (creme, unguente) in amestec cu ulei, unsoare, seu, vaselina, etc. Se prefera insa cu ulei vegetal caz in care se va pune peste praf ulei cat sa-l acopere. Se lasa 4 saptamani. Se strecoara si se poate folosi la orice afectiuni atat intern cat si extern.
Se poate folosi la orice afectiune, pentru ca nu exista afectiune care sa nu fie influentata in bine in urma tratamentului cu aceste fructe sau cu preparatele din ele. Avand toate vitaminele se poate lua deci la orice afectiune, pentru ca spre deosebire de vitaminele sintetice aceste vitamine nu se stocheaza in organism ca cele sintetice.

Se foloseste la: afectiuni capilare, anemie, anorexie, arsuri, arterite, astenie, astm, ateroscleroza, avitaminoza, bronsite, cancer, calcul biliar, ciroza, cistita, constipatie, convalescenta, degeraturi, depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatita, hipertensiune, hipoaciditate, impotenta, infectii oculare, infectii respiratorii, infectii virale, insuficienta ovariana, leucemie, leucoree, micsorarea fluxului menstrual, parkinson, rani, radiatii. Reumatism, boli de rinichi, sida, afectiunile splinei, sterilitate feminina si masculina, tbc de orice natura, tumori, urticarie, etc.

O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe care se fierb cu 6 litri apa si 1 kg zahar. Dupa racire se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros. Pentru obtinerea vinului se pun intr-un vas de sticla 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. In vederea grabirii fermentarii, se recomanda sa se adauge si drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu se adauga la suprafata vinului.

Din fructe de catina uscate se fac ceaiuri placute la gust care se folosesc in avitaminoze. In unele tari ceaiul de catina se recomanda in diaree, reumatism, in unele boli de piele, urticarie. Decoctia de seminte este folosita ca purgativ. Pentru prepararea vinului se pot utiliza si fructele uscate in proportie de 5 ori mai mica.

Multe alte informatii gasiti in cartea „Catina alba – importanta speciei si metode de cultivare”
articol preluat de pe terapii-naturiste.ro

catina