Sa mai astept sfarsitul lumii!?


Astazi este 29 sep.2011.Iata ca amenintarea a trecut fara ca eu sa imi dau seama !!! Dar sa ma explic :
Mai acum vreo doua saptamani am primit un mail in care nu’s ce profesor spunea ca pe 26 sep.va fi sfarsitul !Vor fi trei zile de intuneric si eram sfatuiti sa ne facem provizii de apa ,zahar si sare .Cauza acestui dezastru ar fi fost alinierea cometei Elein cu Soarele si Pamantul .
Atunci ,la primirea mailului ,recunosc ca m-am ingrijorat putin si chiar ma gandeam sa imi fac provizii.Am dat sfoara in familie dar toti m-au privit zambind .In fine …zilele au trecut si eu am uitat cu desavarsire de acest eveniment.M-am trezit astazi ca suntem in 29 si ziua fatidica a trecut fara ca eu macar sa sesizez cea mai mica urma de apocalipsa ,asa cum va trece si 28 oct si 11 noembrie si anul 2012 si 2020 ….Oare cui servesc toate aceste zvonuri ? Poate ca cei care le lanseaza au impresia ca oamenii se plictisesc de moarte si atunci ei fabrica aceste subiecte pentru a ii ai scoate din cotidian .
Cred ca unii ar trebuii sa aiba mult mai mult discernamant atunci cand lanseaza astfel de teorii !!!

Maicuta(VIOLETA) vindecatoare din Muntii Vrancei


De curand am primit pe mail o frumoasa poveste despre o maicuta vindecatoare.Va invit sa lecturati cu drag si cu mare atentie !
Smerita si blanda ca o adiere de toamna, Violeta Mocanu pretinde sa i se spuna simplu si fara alte vorbe protocolare: “maica”. S-a retras in muntii Vrancei, la Barsesti, cautand cu ardoare linistea sufleteasca si comuniunea cu Dumnezeu. A fugit de lume, nescapand nici o clipa de ea. Despre sine refuza sa vorbeasca. Viata ei de dinainte e o carte definitiv inchisa. Chiar daca a fost o stralucita farmacista in Iasi, dupa un ragaz bursier in Franta, Violeta Mocanu incearca sa uite. Rana e inca adanca. Dupa o experienta personala dramatica, paralizata si parasita de toata lumea, a renuntat la tot, luand calea aspra a monahismului. Aici, in solitudinea muntilor si a rugaciunii, s-a vindecat. Tratamentele naturiste si credinta in Dumnezeu au ajutat-o sa invinga cumplita boala. Totul s-a petrecut cu intensitatea unui fulger. Brusc, intrega ei viata s-a schimbat. Brusc, i-a fost dat sa vada.
Maica Violeta Mocanu pastreaza sub pecetea tacerii acest moment. Se spune doar ca a avut o vedenie cutremuratoare. Un inger de lumina ii poruncea sa nu tina numai pentru sine leacul vindecarii. In dar luase, in dar trebuia la randul ei sa dea.
A salvat de la moarte mii de bolnavi
Maica Violeta Mocanu e deja un fenomen. Pana acum, a salvat de la moarte mii de bolnavi – cazuri disperate, carora medicii nu le mai dadeau prea multe luni de trait. In astfel de situatii, orice explicatie e de prisos. Vestea s-a raspandit cu repeziciune si acum, in fata casei sale din Barsesti – Vrancea, sunt cozi interminabile de masini venite din toata tara, ba chiar si din strainatate. Speranta si credinta lucreaza nevazut.
Imbracata cu haine cernit monahale si cu fata surazatoare, luminata de stralucirea rugaciunii neintrerupte, maica primeste si asculta pe oricine, fara favoruri, fara prietenii. Pentru ea, toti oamenii sunt la fel. Boala si suferinta egalizeaza – fie tarani simpli, fie oameni de afaceri sositi tocmai din Germania.
Casa ei, curata ca un pahar, e inconjurata de flori si de o mica livada, in care sclipeste rodul auriu al toamnei. Maica e atenta la detalii. Oricat de aspre i-ar fi rugaciunea si somnul, se vede ochiul sensibil al femeii, al omului care vrea sa traiasca in frumos si curatenie. Nici interiorul casei nu e altcumva. Intrand, te incearca gestul imperativ de a te descoperi. Peretii plini de icoane si candela arzanda arata ca esti, de fapt, intr-un paraclis – un spatiu al nadejdii si al iubirii de aproapele.
Tratament pe baza de miere, fructe si plante medicinale
Pe usa de la intrare, un mic anunt avertizeaza ca maica Violeta nu lucreaza duminica si sarbatorile religioase, iar cei care doresc sa inceapa tratamentul trebuie sa-si fi marturisit mai intai pacatele la preot si sa fi luat sfanta impartasanie.
In sala de asteptare – si ea plina de icoane – lumea discuta. Noii veniti sunt curiosi. Vor amanunte, vor certitudini si raman uimiti sa afle ca un paralitic, adus pe brate de catre rude, acum conduce masina si merge ca orice om normal. O alta femeie, din Adjud, se da de exemplu. Avand o tumoare canceroasa de 5 cm la san (diagnostic confirmat de biopsie), a refuzat operatia. A urmat in schimb tratamentul Maicutei si, dupa doar trei luni, tumoarea a disparut, spre uimirea medicilor oncologi de la Fundeni!
Rabdatori, oamenii asteapta sa le vina randul. Majoritatea lor sunt pentru prelungirea tratamentului si cunosc regula casei: au pregatite recipiente de plastic si mierea adiacenta. Desi nimeni nu cunoaste in amanunt retetele Maicutei, se stie ca ele sunt pe baza de miere (poliflora sau de salcam, in functie de boala) si tincturi din plante medicinale, legume si fructe.
Cei care o cunosc mai bine, aproape ca o divinizeaza pe Maicuta. Vorbesc despre ea ca despre un trimis al Domnului si ar fi in stare sa o urmeze la capatul pamantului. O femeie din Pascani povestea ca in urma cu trei ani, medicii ii mai dadeau de trait doar cateva saptamani. Maicuta, care atunci traia la Campulung Moldovenesc, a salvat-o de la moarte. De atunci, n-a mai parasit-o niciodata, insotind-o peste tot – la Galati, la Tatarani si acum la Barsesti.
Oamenii vorbesc, isi spun bolile fara sfiala, isi arata unii altora buletinele de analiza ori biletul de externare, se incurajeaza reciproc: “Multi rezolva forme de cancer sau de ciroza – si Cozac, si unii medici de la Cluj – dar nimeni nu se compara cu Maicuta Violeta”. Secretul ei e aparent simplu: credinta in Dumnezeu, regimul alimentar si voia buna, optimismul, increderea in vindecare. La asta se adauga tratamentul naturist cu miere, plante medicinale si fructe de padure, pe care, adeseori, le culege singura, colindand muntii, in locuri doar de ea stiute.
Noii veniti pun intrebari, se mira ca la diabet decoctul dat de Maicuta contine miere de albine, citesc cele 10 porunci inramate pe perete si, alaturi, lista de interdictii categorice: fara carne de porc, grasimi, alcool, zahar si cafea. Ceilalti confirma si incropesc un mic schimb de experienta. In primele zile, tratamentul da o anumita reactie in organism: transpiratii, somnolenta, mici ameteli. Apoi, apar semnele de intremare – vigoare, usurinta in miscari, pofta de mancare. De regula, tratamentul e de durata, Maicuta insistand mai ales pe respectarea regimului alimentar. Se pare ca toate bolile apar din dezordine, din agitatie, din excese si lipsa de masura.

Cel mai puternic medicament – linistea sufleteasca
Cand vine vorba de interdictii, Violeta Mocanu zambeste usor, aratandu-se surprinzator de concesiva. Nu interdictia rezolva boala, ci starea de armonie, apropierea de Dumnezeu, de tot ce este natural. “Fiecare om, ne marturisea ea, are propria sa reactie, propriile limite. Suntem in felul nostru niste unicate, iar tratamentul trebuie individualizat… Categoric, vindecarea sta in opusul interdictiei, in afirmatie, in iubire, in comuniunea cu Dumnezeu.”
Discutam in picioare. In cele 10 ore de consultatie, maica nu sta nici o clipa jos. E canonul ei de supunere. Nu intamplator, poate, in cabinetul ei nu am zarit nici un scaun, mobilierul auster fiind coplesit de invazia cromatica a florilor de toamna, ce ocupa cu mult rafinament colturile camerei. In spate, usa deschisa ofera imaginea unui laborator, plin cu recipiente enorme de sticla, cu eprubete si substante de diferite culori. E sanctuarul Maicutei, locul in care nu are voie sa intre decat ea si o alta monahie, ajutorul ei de incredere.
Smerita si cu privirea coborata discret spre podea, Maica Violeta refuza sa vorbeasca despre propriile sale merite. Tot ce a facut pana acum se datoreaza lui Dumnezeu si negraitei sale milostenii. “Eu nu sunt nimic”, zice ea, amintind apoi cateva minuni care s-au savarsit sub ochii ei: un bolnav in metastaza ganglionara s-a vindecat dupa un an de tratament; mai multi paraplegici s-au pus pe picioare, sfidand toate verdictele medicale; un caz grav de ciroza s-a rezolvat doar dupa o singura doza de tratament; un copil bolnav de Sida a devenit in cativa ani seronegativ. “Important, continua Maicuta, este sa nu-l uitam pe Dumnezeu. Chiar suferinta ne este data cu un scop. Suferinta nu e neaparat o pedeapsa, ci un indemn ultimativ sa ne intoarcem la El”.
Am intrebat-o, apoi, ce trebuie sa stim despre boala, ce anume trebuie sa faca omul sanatos pentru a nu se imbolnavi. Maicuta a inceput sa vorbeasca despre nenorocirile lacomiei de orice fel, despre virtutile terapeutice ale linistii sufletesti. “Nu e usor sa-ti pastrezi linistea. Eu, personal, am renuntat la lectura presei de peste 20 de ani. Chiar daca viata moderna nu permite acest lucru, e bine ca din cand in cand sa facem o pauza, sa intrerupem acest bombardament informational care, adeseori, te sminteste, iti insufla sentimente confuze si straine. Sfatuiesc, de asemenea, ca fiecare zi sa o lasam in seama lui Dumnezeu, sa ne incredem in ajutorul Lui. Adeseori, ne incarcam mintea cu nelinisti inutile: ce vom face la serviciu, ce vom manca etc. Dumnezeu are grija de toate. Grija noastra principala trebuie sa fie dragostea fata de El si fata de aproapele. Nu te poti considera fiu al lui Dumnezeu, daca dispretuiesti pe semenul tau. Lipsa milosteniei e cea mai grea boala a acestui secol, o boala pe care, cu durere in suflet, am gasit-o pana si la o manastire, de unde am fost alungata pe motiv ca bolnavii paraplegici, care ma insoteau, ar fi facut impresie dezagreabila turistilor straini ce vizitau manastirea”.
*
E multa suferinta si boala in jurul nostru. Maica Violeta Mocanu e zilnic asaltata de oameni veniti tocmai de la Constanta, Suceava, Satu Mare. Printre ei sunt si pacienti din strainatate. Prof. univ. Cicerone Rotaru, de pilda, a venit de patru ori din Paris si, fericit ca si-a gasit leacul la Barsesti, i-a propus maicii sa plece in Franta si sa o ajute sa deschida acolo un cabinet de medicina naturista. Fara a ezita prea mult, maica Violeta a refuzat categoric. “Suntem prea saraci, ca sa mai saracim Romania inca o data, plecand”. Inainte de a-i face propunerea, profesorul ar fi trebuit sa stie ca pe maica nu o intereseaza celebritatea si cu atat mai putin banii. De altfel, tratamentul ei costa foarte putin, atat cat sa-si plateasca substantele si micile cheltuieli de intretinere a casei. Ceea ce face maica nu poate fi platit nici de cel mai bogat om din lume. Dragostea si recunostinta nu au pret.
Opinii
Preotul Desaga Viorel – parohul bisericii ortodoxe din Barsesti:
Acum catva timp, in mijlocul nostru a poposit maicuta – cum ii spunem noi – Mocanu Violeta, care ne-a impresionat prin felul cum s-a prezentat in mijlocul nostru, prin felul cum traieste adevarata noastra credinta ortodoxa, prin felul cum a inteles ca trebuie sa-si faca datoria fata de semeni, astfel facandu-si datoria fata de Dumnezeu. Fiind o buna crestina, venind la biserica regulat de cand este aici, ne-am apropiat de dansa, am inceput s-o iubim; o respectam si vom fi recunoscatori mereu, pentru ca a facut numai bine acestei parohii.
Nu stiu de unde i-a venit ideea crearii aici, la Barsesti, a unui astfel de laborator naturist. Am inteles ca dansa este farmacista. De altfel, se vede ca este o femeie inteligenta, culta, si banuiesc ca in activitatea dumneai a avut o preocupare in acest sens. Dupa ce s-a instalat, si-a pus in practica aceste cunostinte – mai intai intr-un grup mai restrans, apoi lucrurile au evoluat pana s-a ajuns la ceea ce vedeti acum.
Mantuitorul Iisus Hristos a spus apostolilor sai si – prin ei – tuturor, ca trebuie sa ne iubim unii pe altii. Ca sa iubesti pe cineva, nu inseamna sa-l compatimesti, ci sa ai fapte care sa-ti dovedeasca dragostea.
Maica Violeta s-a implicat in viata bisericii fara s-o cheme cineva, fara s-o indrume nimeni. Mai mult, observ ca aici, in parohia noastra, lumea s-a intors cu evlavie spre Dumnezeu, prin exemplul acestei femei. Enoriasii s-au reintors la credinta; au venit in biserica chiar si oameni pe care nu-i vazusem niciodata acolo, ceea ce m-a uimit. Nici eu nu reusisem sa fac acest lucru. Am recunoscut meritul maicii Violeta si-n biserica, in fata credinciosilor. Nu-i suficient sa-l ajuti pe om, ci trebuie sa-i arati si calea pe care o are de urmat. Oamenii au marturisit ca dupa intalnirea cu maica Violeta si-au schimbat viata.
Intre vindecare si credinta, exista o legatura puternica. Pentru ca noi, mai intai de toate, suntem bolnavi sufleteste si apoi trupeste. Boala trupului se datoreaza celei a spiritului. Pacatul intervine in fiinta omului si-l imbolnaveste. In Evanghelie, scrie ca Mantuitorul a vindecat odata un paralizat, pe care l-au adus la El patru prieteni. Primele cuvinte adresate bolnavului au fost: “Iertate sunt pacatele tale”. Asistenta n-a inteles semnificatia vorbelor Sale. Dupa aceea, Iisus i-a spus: “Ridica-te si mergi!”. Minune? Desigur, nu. Boala sa se datora pacatelor din timpul vietii. De aceea, l-a vindecat mai intai sufleteste, iar vindecarea trupeasca a venit de la sine. La fel se intampla si cu noi. Toti suntem bolnavi, dar nu stim. Acolo unde apare boala trupului, oamenii vad mai bine acest lucru. Si atunci, merg la oameni ca maica Violeta, oameni cu dar de la Dumnezeu.
Violeta Mocanu
“Dumnezeu iubeste Romania”
– Maica Violeta, cat de mult v-au ajutat studiile medicale in ceea ce faceti acum?
– Facultatea, cu Dumnezeu am facut-o. Ceea ce am invatat eu in facultate nu are nimic comun cu ceea ce fac aici. Medicamentele pe care le fabric sunt extracte din toate produsele naturale care exista – plante, legume, fructe, cereale, apicole si citrice – pentru ca am considerat ca formula plantelor este incompleta pentru a lupta cu celula cancerigena, cu virusul Hiv si cu atatea si atatea boli incurabile. La baza acestor ani de studii si de constatari sta numai si numai Bunul Dumnezeu, care m-a luminat si m-a ajutat sa descopar multe taine.
– Aveti mai multe formule de tratament, diferentiate pe boli?
– Da, pentru fiecare boala si pentru fiecare bolnav in parte. Sunt modificari in formula de tratament. Practic, folosesc un sirop obtinut prin asocierea tincturilor pe care le fac din aceste extracte naturale cu o anumita cantitate de miere, in functie de afectiunea fiecaruia.
– Cat dureaza o cura?
– In functie de afectiune. Un bolnav de cancer, cu metastaze chiar, este obligat sa faca acest tratament timp de sapte ani. O leucemie, la fel. Dupa trei ani de tratament neintrerupt, se constata disparitia celulei cancerigene sau leucemice, dar mai trebuie inca patru ani de cura pentru a nu se reinstala. La Sida, sunt necesari opt ani de tratament. Aici se pot vindeca toate bolile randuite de Dumnezeu pe pamant, dar cu multa, multa credinta. Fiecare pacient este obligat sa se marturiseasca la duhovnic inainte de tratament, apoi trebuie sa nu rupa legatura cu sfanta biserica.
– Ati cunoscut lumea plantelor inainte?
– Da, dar nu atat de mult. Cand mi-am dat seama ca medicina alopata nu poate oferi mare lucru, am studiat intens bogatiile naturii, dar fara revelatia divina n-as fi facut nimic.
– Pacientii trebuie sa prezinte la consultatie analize medicale?
– Este bine ca pacientii sa aduca cu ei investigatii medicale. Daca nu, imi pot da seama – din ceea ce imi spun – ce afectiuni au si le pot elibera tratamentul adecvat.
– Toata ziua consultati zeci de bolnavi, iar noaptea va rugati. De unde atata energie?
– De la Dumnezeu. Tot ceea ce este bun, este de la Dumnezeu, iar ceea ce este rau, este de la diavol. Si Dumnezeu a dorit din toata inima ca noi, oamenii, sa-I slujim Lui. Dar din pacate, omenirea ii slujeste diavolului, constient sau inconstient. Dumnezeu este foarte suparat pe noi.
– Cum se pot intoarce oamenii la Dumnezeu?
– Foarte simplu. Este de ajuns ca ei sa doreasca cu adevarat acest lucru, iar Dumnezeu ii va ajuta. Eu m-am convins. Numai lumea lui Dumnezeu este minunata, numai lumea Sa te face sa traiesti Raiul pe pamant. Ceea ce vine de la El, nu poate fi inlocuit cu nimic. Iar daca gusti din lumea lui Dumnezeu, nu mai poti renunta la ea. Recomand tuturor s-o caute, sa se roage, si o vor primi.
In afara orelor de pravila din chilioara mea, o rugaciune ma insoteste continuu: “Doamne, Iisuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu,/ Miluieste-ma pe mine, pacatoasa”. Asa il simt pe Dumnezeu in jurul meu, il simt ca lucreaza, il si vad – prin semeni, prin flori, prin atatea si atatea lucruri…
Dumnezeu iubeste foarte mult aceasta tara. Stiu ca El a oranduit intoarcerea Mantuitorului. Nu mai e mult si va veni. Cineva in lume trebuie sa-L astepte cu adevarat. Si as dori din toata inima sa fim noi, romanii, acei ce-L vom intampina.
– Dumneavoastra cum l-ati cunoscut pe Dumnezeu?
– Am avut o mare suferinta. Am fost paralizata un an de zile, si parasita de cei mai dragi oameni din viata mea. Dumnezeu nu m-a parasit si, in marea lui dragoste, m-a vindecat. O paralizie numai Dumnezeu poate s-o vindece!
Doresc sa multumesc Tatalui Ceresc pentru ce a facut pentru mine si sunt convinsa si constienta ca fara darul Lui as fi fost un gunoi, un nimic, o plaga a societatii.
Ii rog pe toti pacientii mei sa fie constienti ca Bunul Dumnezeu este cel care randuieste viata si moartea pe pamant, sanatatea si boala, iar prin tratamentul meu lucreaza numai Dumnezeu, iar El le doreste sanatatea. As dori ca ei sa nu uite niciodata sa-I multumeasca Tatalui Ceresc in fiecare seara, cand fac rugaciunile; in fiecare duminica, la Sfanta Liturghie, sa nu uite sa multumeasca pentru tot ajutorul pe care-l primesc de la Bunul Dumnezeu.
Cu mii de multumiri !
Fiti binecuvantati !

Povestea ochilor


O poveste foarte frumoasa din care avem ce sa invatam ,daca dorim !

Povestea ochilor
Cristina Popovici
A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute.
Într-o zi ea i-a spus lui:
„Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.”
Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a întrebat-o:
„Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?”
Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze.
Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând:
„Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!”
Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii…
Viaţa este un cadou!
Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.
Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.
Înainte să judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie.
Astăzi, înainte să te plângi despre viaţa, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.
Înainte să te plângi de copii, gândeşte-te la cineva care ar dori să aibă copii.
Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casă sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.
Înainte să te plângi de distanţa parcursă cu maşina, gândeşte-te la cineva care merge pe jos aceeaşi distanţă.
Şi când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă.
Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Făcătorului nostru.
Şi când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeue că eşti în viaţă!

Rabindranath Tagore


Navigand pe net intr-o zi de duminica dau din intamplare peste o invitatie la un festival .Festivalul „Namaste India ” de la Muzeul Satului din Bucuresti .Ce mi-a retinut atentia a fost un nume :Rabindranath Tagore poet indian laureat al premiului Nobel pentru literatura in anul 1913.Pentru acest poet cel mai important lucru a fost ca oamenii sa poate trai si gandi in libertate.
Am sa va fac cunoscuta o poezie care mi-e mi-a placut foarte mult !
O, nebunule, care incerci

o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.

Satul plutitor !


Deunazi am gasit pe net o fotografie superba al carei autor este Yann Arthus-Bertrand .Este fotografia unui sat plutitor .
De cum am vazut-o intrebarile au inceput sa imi zumzaie prin cap .Oare oamenii de acolo ce asteapta de la viata ? in nici un caz nu alearga dupa cariere stralucitoare sau dupa averi colosale .Cred ca ei sunt cei mai fericiti oameni !Se trezesc dimineata plini de voie buna si pleaca la munca linistiti.Muncesc doar cat sa isi asigure hrana zilnica ,nu ca sa isi faca casa si sa isi cumpere cea mai tare masina din cartier .Nu cred ca au vreo banca acolo si nici macar bani nu cred ca au .Sunt binecuvantati de Dumnezeu !
Acum stau si ma intreb : oare noua la ce ne trebuiesc toate astea ;case ,masini luxoase,joburi epuizante,rate la banci …am impresia ca in curand o sa ne „scufundam” de atatea „incarcaturi ” ,daca nu cumva am facut-o demult fara sa ne dam seama .
Tare imi vine in minte un citat din Biblie :
„fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor !”(Matei 5, 3)

PENTRU LINISTEA MINTII SI A TRUPULUI


Astazi am avut mai mult de lucru ca de obicei .Ma simteam stoarsa atat fizic cat si psihic .Noroc ca mi-am amintit de un exercitiu simplu citit pe un sait drag mie .Nu m-am putut abtine sa nu-l impartasesc si cu voi ,dragii mei !
Exercitiul este urmatorul :

Te intinzi la sol, cu fata in sus, cu bratele pe langa trup sau cu palmele prinse bratara si asezate pe abdomen. Inchizi ochii si urmaresti sa te relaxezi. Respiri usor, profund si lent.
Iti imaginezi ca trupul tau este inconjurat de o sfera intensa de lumina galben-aurie ce izvoraste din crestetul capului. Inspiri si expiri profund si lent de cinci ori la rand; in acelasi timp, pastrezi atentia ferm focalizata asupra zonei din crestetul capului.
Te orientezi spre mijlocul fruntii. Inspiri si expiri profund si lent de cinci ori la rand. Vizualizezi energia subtila luminoasa emanata din aceasta zona.
Iti indrepti atentia in plan subtil asupra gatului. Iti imaginezi ca sfera luminoasa ce iradiaza energie izvoraste acum din aceasta parte a trupului. Inspiri si expiri profund si lent de cinci ori la rand; pastrezi atentia ferm focalizata asupra gatului.
Cobori catre centrul de la nivelul pieptului. Lumina aurie iradiaza intens din aceasta zona. Inspiri si expiri profund si lent de cinci ori la rand; pastrezi atentia ferm focalizata in mijlocul pieptului. Simti cum energia subtila se difuzeaza din ce in ce mai mult la acest nivel.
Iti indrepti atentia asupra plexului solar. Vizualizezi cat mai clar sfera de lumina ce inconjoara aceasta zona si, in acelasi timp, respiri lent si profund de cinci ori.
Sfera de lumina invaluie acum musculatura pelviana. Realizezi cinci respiratii ample si profunde. Percepi raspandirea si expansiunea energiei la acest nivel.
In final, iti imaginezi o sfera luminoasa aurie localizata la baza coloanei vertebrale, intre picioare. Respiri din nou, cat mai profund, in cinci reprize.
Si acum vizualizezi simultan cele sapte sfere luminoase ce iradiaza energie, ca si cum trupul tau ar fi un sirag de pietre pretioase ce stralucesc toate in acelasi timp.
Respiri amplu, profund. La fiecare expiratie, iti imaginezi clar energia coborand de-a lungul partii exterioare stangi a trupului, din crestetul capului pana la picioare. La fiecare inspiratie, vizualizezi aceasta energie urcand de-a lungul partii exterioare drepte a corpului, din zona picioarelor pana in crestetul capului.Realizezi astfel acest circuit al energiei subtile de trei ori la rand.
Apoi, vizualizezi cat mai clar, la fiecare expiratie, curentul de energie subtila coborand din crestet catre picioare prin partea din fata a trupului.
La fiecare inspiratie, simti cum acelasi curent urca de-a lungul spatelui pana in zona crestetului. Repeti aceasta operatie de trei ori. Acum iti imaginezi ca energia subtila se acumuleaza la nivelul picioarelor, urca apoi lent pana in zona capului si tasneste prin crestet precum o fantana arteziana de lumina. Energia coboara apoi prin exteriorul corpului. Reiei acest exercitiu de cat mai multe ori, cat de mult timp doresti. Dupa aceasta tehnica vei fi profund destins, plin de energie binefacatoare si de veselie. Succes enorm!
preluat de pe info_light cu multumiri !

Retete naturiste pentru afectiunile gatului


Pentru ca anotimpurile s-au schimbat si presimt ca vom sari direct din vara in iarna m-am gandit sa va fac cunoscut cateva retete naturiste pentru tratarea gatului .
AMIGDALITE,GANGLIONI INFLAMATI:
Lichen de piatra cu radacina de brusture si echinaceea pulbere in parti egale,4 lingurite pe zi.
Gargara cu apa sarata .
Amigdalita ,bronsita:
tinctura mugurii de plop negru 4 lingurite cu 4 lingurite de mierese amestecata ,se ia toata ziua cate o lingurita pe ora.
Faringita:
Intr-un litru de apa clocotita se pune o mana de afine,se fierb pana scade la jumatate,se clateste gura in caz de stomatite sau se face gargara pentru faringite .Tinctura de propolis ,cate 25 de picaturi pe o bucatica de paine se tin in gura cateva secunde apoi se inghite .
Usturimi in gat ,laringita:
ceai de frunze de salcie.Gargara cu apa sarata .Ceai de soc .Usturoi se tine in gura ca pe o bomboana si se trage toata seva din el .Usturoiul este unu adevarat antibiotic natural .
Sanatate maxima !