iubirea

Despre…..EA


  Ningea. Privea pe geam pierduta in noiamul gandurilor, precum drumetul pierdut printre troienele de zapada. Erau ganduri vechi, prafuite, dintr-o viata dusa pe o linie foarte ingusta. Fusese precum un echilibrist de la circ. Mersul pe acea linie subtire ii intarise insa credinta si caracterul de luptator. A invatat cum sa isi pastreze echilibrul chiar si in cele mai mari momente de descumpanire.            Afara era totul alb si inghetat. Asa fusese si inima ei, mult timp. Apoi,  de ce inainta pe linia vietii, primea lectii care o invatau cum sa iubeasca si sa ierte, mai ales cum sa se ierte pe sine. Nu stia din ce motiv era asa de inversunata impotriva propriei persoane. Probabil ca undeva in adancul fiintei ei , zaceau amintiri de care nu era tocmai asa de mandra. Amintiri despre un copil dur la exterior, crescut fara imbratisari  si cuvinte calde, spuse din suflet. Amintiri despre o mama rea si autoritara, despre un tata indiferent, paralel cu viata familiei si care tot timpul spunea ca el nu crede in iubire, ca pentru el asa ceva nu exista. Poate din cauza asta inima ei ingheta in fiecare iarna cate putin, pana cand si-a dat seama, tarziu, in timp, ca alearga dupa un stop de iubire. La un moment dat si-a dat seama insa, ca pentru a primi, trebuie sa daruiesti intai. Si a inceput sa daruiasca: intai un zambet, apoi o privire calda, a urmat o imbratisare si asa a  inceput sa simta caldura inimii.

Inca ninge, ea isi scutura incet capul ca si cum ar vrea sa scape de noiamul amintirilor. Cineva intra in odaie. Ea ii arunca o privire calda si multumii Universului pentru iubirea care ii inunda inima.

 

iubirea

Ce vrea de fapt femeia?


Am gasit o nuvela foarte frumoasa si m-am gandit sa vi-o daruiesc si voua, ca sa va bucurati de invatatura ei .

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect. In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat sa o ia de sotie. Neavand alta solutie tanarul a acceptat.
Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: – Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei sale vieti! Imparatul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
– Pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar cealalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.
Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea…
In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul: – Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.

psihologie,gelozie,

Tipare comportamentale


Nu stiu cati dintre voi si-au dat seama ca, in cele mai multe situatii comportamentul urmeaza un tipar deja existent in subconstient. Eu aveam unele banuieli, dar aseara m-am convins ca asta fac de mult timp.
Sa va povestesc:
Aseara stateam eu linistita la calculator si ma simteam cam singura. Ia sa imi sun jumatatea sa vad pe unde umbla ? Sun si aflu ca ea umbla pe la un bar din sat . OOO….ce m-a enervat acest lucru. Am inchis nervoasa telefonul si nu am mai zis nimic. Apoi m-am gandit ca nu este bine sa iti inabusi mania si nervii si am suna iar. El imi raspunde rapid. Era foarte calm si linistit. Eu am inceput tirul: ce faci acolo? ca mai suparat, cand vii acasa? esti neserior si alea alea. El calm si linistit imi spune: „hai mai zi” , hai descarca-te, asta m-a enervat si mai rau. Am inchis telefonul si mi-am vazut de treaba la calculator.
Apoi o faza asemanatoare pe care maica-mea i-a facut-o lui taica-miu mi-a trecut prin fata ochilor. Imediat mi-am dat seama ca m-am comportat exact ca ea. Comportament pe care eu l-am dezaprobat de cate ori am avut ocazia. In devinitiv fiecare e liber sa faca ceea ce vrea. Am reluat filmul intamplarii si am realizat ca acel comportament era fixat in amintirile mele din copilarie si nu numai, cand aceeasi situatie aproape ca se repeta in fiecare zi, asta pentru ca parintii mei nu au ajuns niciodata la un numitor comun. Uneori ma intyreb ce i-a tinut atata timp impreuna? Poate ca o mare comoditate sau frica unui esec si mai mare. In sfarsit, astea sunt problemele lor care ma afecteaza pe mine, din pacate 😦 . Intre timp vazand ca nervii nu cedeaza chiar daca am descoperit cauza, am aplicat tehnica ho’oponopono cea de eliberare a amintirilor :
„Va iubesc dragi amintiri. Sunt recunoscatoare pentru oportunitatea de a va elibera pe voi si pe mine.”
Nici dupa 3-4 repetari organismul s-a relaxat, nervii s-au potolit si cand jumatatea mea a intrat pe usa, i-am zambit si i-am multumit in gand, ca este linga mine. 🙂

catusi 17.06.2013 026

iubirea

Interviul lui Wayne Dyer


Am primit pe mail o poveste impresionanta despre iubirea neconditionata ce ar trebuii sa existe la nivelul fiecarui individ si nu numai atunci cand exista grade de rudenie, ca in cazul de fata !
Ce frumoasa ar fii lumea atunci !!!!

Interviul lui Wayne Dyer

Acum un an am citit in editia de Craciun a ziarului un titlu „femeia care a petrecut 27 de ani in coma”.Povestea era despre o mama Kaye O Bara si fiica ei Edwarda de 16 ani.

Pe 3 Ianuarie 1970 la ora 4 dimineata aceasta tanara s-a trezit in dureri acute si convulsii.I s-a administrat insulina pe care o lua oral si nu a putu sa o mai metabolizeze.Au plecat de urgenta cu ea la spital si in camera de urgenta in scurtele perioade de constienta pe care le avea i-a spus mamei ei: „Mami promite-mi ca nu o sa ma lasi singura.” Kaye a privit la fiica ei inspaimantata si i-a raspuns: „Niciodata nu o sa te parasesc, aceasta este promisiunea mea.Si o promisiune este o promisiune.”

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-au schimbat inainte ca Edwarda sa intre in coma diabetica din care nu a mai iesit timp de 27 de ani.

Aceasta se intampla in 1970.

27 de ani mai tarziu Kaye o hraneste pe Edwarda la fiecare 2 ore, timp de 24 de ore pe zi.Si acest ritm l-a mentinut constant.

Acum imaginati-va cum ar fi viata voastra daca nu ati putea dormi niciodata intr-un pat.Daca nu ati putea dormi niciodata mai mult de 90 de minute.In fiecare noapte la ora 2, la ora 4, la ora 6 sa va treziti.In fiecare noapte sa dormiti intr-un scaun langa patul copilului vostru.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra daca nu ati mai putea merge niciodata la un magazin sau sa va intalniti cu prietenii.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra secatuti financiar fiind, nevoiti sa platiti mai mult de jumatate din venitul lunar numai pe medicamente.
Imaginati-va cum ar fi viata voastra daca la fiecare 4 ore, timp de 24 de ore pe zi ar trebui sa faceti o citire a nivelului de zahar din sange si pe baza testului sa administrati doza necesara de medicament.

Imaginati-va cum ar fi daca ati fi trimisi acasa deoarece spitalul nu isi mai poate permite sa va tina in conditiile in care asigurarea medicala v-a expirat si nu mai aveti bani sa o reinoiti, si sa fiti nevoiti sa imprumutati bani lunar pentru a ii asigura medicamentele copilului vostru.
Si imaginati-va cum ar fi daca 4 ani mai tarziu sotul dumneavoastra epuizat de aceasta lupta sa va spuna intr-o seara: „Nu mai rezist sa traiesc vazand cum de abia reusesc sa asigur minimul de medicamente pentru copilul meu.Cred ca o sa plec din lumea aceasta si de acolo de unde voi fi o voi ajuta pe Edwarda.” Si a doua zi sa moara in urma unui atac de cord.
Si imaginati-va cum cealalta fiica, cea mai mica, devine dependenta de heroina, fuge de acasa si va trimite copilul pe care l-a nascut sa il cresteti tot voi.

Pierzandu-va sotul, pierzandu-va o fiica intr-o coma profunda, pe cealalta fiica in lumea drogurilor si totusi sa aveti puterea de a continua, zi dupa zi, timp de 27 de ani.

Si am citit acest articol in ziar si am ramas fara cuvinte in fata acestei dovezi de iubire neconditionata.Si am luat un exemplar din cartea mea „Real Magick” , am scris pe coperta „tu esti eroina mea”, si am trimis-o prin posta mamei, impreuna cu o suma de bani.Si am crezut ca aici povestea s-a terminat.Am plecat apoi din oras sa imi scriu aceasta carte despre principiile manifestarii si intr-o seara am dat drumul la televizor si am nimerit exact la un show unde prezentatoarea spunea:”dupa pauza vom reveni cu povestea extraordinara a unei mame care isi ingrijeste prin propriile forte copilul aflat in coma timp de 27 de ani.” Si emisiunea a inceput cu imaginea mamei citindu-I fetitei din cartea mea.Si atunci am realizat ca ceva se intampla, exista un mesaj pe care eu il primesc si trebuie sa il inteleg.M-am gandit ca atunci cand voi ajunge acasa ii voi cauta numarul in cartea de telefon, si o voi suna sa o intreb cum pot ajuta.Si acasa in teancul de scrisori pe care il primisem, prima scrisoare era de la Kaye, imi multumea pentru carte si ajutorul financiar si ma invita sa le vad.
Si m-am dus acolo cu sotia mea si din momentul in care am intrat in camera fetitei, o camera plina cu imagini angelice, cu relicve, cu muzica si carti de spiritualitate, am simtit ca am intrat intr-un loc sacru.
Si apoi cateva zile mai tarziu trebuia sa plec la o emisiune pe coasta cealalta a Americii.In ultima seara petrecuta acolo sotia mea m-a sunat si mi-a spus ca Oprah Winfrey urmeaza ca maine dimineata sa inregistreze o emisiune despre persoane care au petrecut o perioada lunga in coma, va fi si Edwarda, si mama si-a dorit sa fiu si eu prezent in emisiune.Ca sa ajung am gasit in ultimul moment un zbor de noapte si am petrecut toata noaptea in avion.
Emisiunea era despre oameni care dupa o perioada lunga de coma si-au revenit brusc, intr-o stare absolut normala ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si ideea principala era cat de greu le-a fost celor din jur sa petreaca o perioada atat de lunga de timp ingrijindu-I, copmatimind pe cei din jur, cei care au avut grija de persoana aflata in coma.La sfarsitul emisiunii a aparut si mama Edwardei, o prezenta vivace, optimista, plina de energie, spunand:

„Aceasta nu este o povara pentru mine, aceasta este o onoare.”

A fost intrebata de ce a decis acest tip de ingrijire, poate exista o forma de internare intr-o institutie.Si mama a raspuns:”Pentru ca Dumnezeu mi-a cerut sa fac aceasta si Dumnezeu nu iti da niciodata ceva ce nu poti duce.Inainte ca si copii mei sa se nasca, m-am rugat sa am doua fete.Nu m-am rugat ca ele sa fie speciale, deosebite,m-am rugat doar sa am doua fete.Rugaciunea mea a primit raspuns si eu ma simt onorata sa servesc in acest mod.”

Acum Edwarda inregistreaza activitate cerebrala.Cu 5 ani inainte era intr-o coma de gradul 1 in care era nevoie ca cineva sa ii inchida si sa ii deschida ochii.Zilele trecute de Paste, cand am venit in vizita cu fetitele mele si ele i-au cantat, a deschis singura ochii si o lacrima s-a prelins pe perna.
Apoi a trecut un timp cat am fost plecat si cand m-am intors in oras am vizitat-o, si cand am intrat in camera a intors capul spre mine si mi-a zambit.Am inteles atunci ca ma recunoaste.
Mama ei Kaye mi-a povestit ca in 1991, in luna Octombrie, in timpul noptii s-a trezit si s-a dus sa ii pregateasca hrana de la ora 4.00.In timp ce mergea spre bucatarie, a vazut o lumina puternica in camera fetitei si s-a speriat ca cineva a intrat in casa ca sa o raneasca.Se mai intamplase ca diverse persoane sa arunce cu obiecte in geam sau in peretii casei strigand „te ajutam noi sa ii curmi suferinta.”Aceasta este constiinta globala in care traim.Si tot in legatura cu acest subiect, intr-o emisiune Kaye a fost intrebata de prezentatoare:”cum te simti stiind ca fiica ta este o leguma?”.La care mama a raspuns:”eu nu am vazut niciodata o leguma care sa iti zambeasca, tu ai vazut asa ceva?”

Revenind la acea seara, Kaye a fugit in camera fetitei si a vazut langa patul ei o impresionanta lumina, stralucitoare, magnifica, care i-a vorbit si i-a spus:”Eu Sunt Fecioara Maria, si stau langa fiica ta. Fiica ta este dintre cei binecuvantati.”
La care mama uimita a intrebat :”Si de ce este in coma daca este binecuvantata?”
Fecioara Maria i-a raspuns cu mare blandete:”Fiica ta este un suflet martir, tu vei cauta ce semnificatie au cuvintele mele.Tu vei fi cea care va afla ce inseamna aceasta.”

Dupa aceasta Kaye a inceput sa sune diferiti preoti, diferite structuri ierarhice din biserica Catolica si sa intrebe ce inseamna un suflet martir dar nimeni nu gasea o referinta in cartile religioase.In cele din urma a ajuns la cardinal si acesta a fost uimit cand a auzit expresia, a intrebat-o pe Kaye de unde stie aceasta expresie, si ea a preferat sa nu ii raspunda de teama de a nu fi considerata a avea probleme mentale si a i se lua dreptul de ingrijire al copilului.Cardinalul nu intelegea cum cineva care nu a avut acces la terminologia si scrierile religioase vechi poate cunoaste acest termen. In cele din urma i-a spus ca acest termen era folosit in antichitate si chiar si atunci foarte rar.

Un suflet martir este un suflet care alege suferinta cu scopul ca prin calvarul sau sa trezeasca compasiunea, iubirea si credinta in ceilalti, la fel cum si Iisus Christos a facut-o.Un suflet care alege martiriul pentru ca cei din jur sa se treezeasca.

Am intrebat-o pe Kaye, pe rudele Edwardei, pe colegii ei, cum era ea inainte sa intre in coma, si raspunsul tuturor era ca a dus o viata ca a unui sfant.Daca vedea pe cineva infometat ii dadea pachetelul ei cu mancare, chiar daca ea nu mai avea ce manca.Daca cuiva ii era frig, isi scotea haina de pe ea si i-o dadea.Nu judeca, nu critica, nu se certa cu nimeni.Purta peste tot cu ea carti cu vietile sfintilor si atunci cand avea un moment de pauza, citea din acestea.

Acasa ma tot gandeam cum pot eu sa ajut,am intrat in meditatie primind acolo raspunsul – urma sa scriu o carte si tot ceea ce imi revenea mie din urma publicarii, voi dona fondului Edwarda O Bara.Stiam ca mama facuse datorii de 300.000 $, lucrand cu 35 de carti de credit simultan, imprumutand bani de peste tot, lucrand de acasa ca sa isi permita sa castige ceva deoarece trebuise sa renunte la slujba de profesoara de matematica.

Bucuros am sunat-o pe mama sa ii spun si ea mi-a raspuns uimita:”Stii doctore, cand am vorbit cu Fecioara Maria, mi-a zis sa nu ma ingrijorez asupra aspectelor financiare, pentru ca in viata mea va apare un inger salvator si va spune povestea copilului meu lumii cu demnitate, asa cum trebuie spusa.”

Si aceasta carte am denumit-o exact cu ultimele cuvinte pe care mama i le-a spus fiicei inainte ca aceasta sa intre in coma – „A promise is a promise”.

Si cred ca aceasta este iubirea neconditionata in manifestare, in actiune.

Edwarda O Bara, isi indeplineste misiunea, invatandu-ne despre compasiune care este piatra de temelie a iubirii neconditionate.

Si asa cum mama ei mi-a spus:”Eu nu ma intreb cand se va trezi.Lucrarea ei va fi incheiata atunci cand va exista suficienta compasiune in lume, si atunci fie sa va trezi, fie Dumnezeu o va lua la El.