Ganduri...

Cere si ti se va da!


Taina morţii şi a învierii
Dar ce se întâmplă atunci când, căzut fiind, nu poţi să trăieşti acel sentiment al vindecării, pentru că este prea departe de ceea ce conştiinţa ta poate să cuprindă în acel moment? Unei fiinţe care a experimentat până în acel moment starea de boală, de griji, de împovărare i se cere să trăiască un sentiment cu totul şi cu totul nou şi care, în aparenţă, nu are legătură cu realitatea ei prezentă. Ea nici nu mai ştie cum este să se simtă sănătoasă, a pierdut demult bucuria acelei trăiri, sau poate chiar nu a avut-o niciodată.
De fapt, în acest punct experimentăm taina morţii şi a învierii – punctul în care omul este chemat să renunţe la vechi şi să moară (a „trece dincolo” de gândurile, convingerile şi trăirile prin care şi-a creat „realitatea de până atunci”), şi să trăiască propria sa înviere (accederea la o nouă realitate, care începe să fie conturată odată cu extinderea propriei conştiinţe).
În profunzime, toată această schimbare lăuntrică are la bază simplul fapt de A ALEGE ce vrei să fii: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Realitatea lumii noastre este „casa” mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne crem realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste virtuţi.
Sursa mail

iubirea

Lectia de duminica


Duminica, o zi frumoasa de toamna. O zi in care omul e  liber sa faca ce ii place. E liber sa-si aleaga sentimentele si gandurile. E liber sa gandeasca pozitiv si sa dea voie organismului sa cresca si sa se dezvolte si e liber sa gandeasca negativ si sa declanseze in organism o stare de stres, gen lupta sau fugi si sa opreasca cresterea si dezvoltarea organismului.

Lucruri minunate se pot invata de pe net chiar ceea ce am scris mai sus este desprins din documentarul ce tocmai l-am vazut pe youtube acum cateva minute.
Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

Acolo se spune ca IUBIREA este cel mai puternic semnal pozitiv care predispune la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului nostru. Cred ca majoritatea oamenilor au experimentat acest sentiment, care te face puternic si curajos.

Ma gandesc la povestile citite cand eram copil, in care Fat-Frumos manat de iubirea pentru Ileana Cosinzeana, darama muntii, se lupta cu zmeul si cu muma padurii si pana la urma tot ajungea la iubita lui. Asta iti face Iubirea, iti da aripi ca sa zbori. Pacat ca societatea actuala este cladita pe egocentrism, stres si panica. Asa cum se spune si in documentar toate aceste sentimente negative ne face mai putin inteligenti ( ca sa nu zic timpiti).Mai usor de manipulat si controlat.

Haideti sa fim iubitori si toleranti cu cei din jurul nostru, macar pentru o zi si vom vedea ce schimbari frumoase se petrec in corpul nostru.

Sursa documentarului este aici: Influența gândurilor asupra corpului fizic

 IMG_20180419_114121

Descoperirea sinelui, Uncategorized

Uneori visul bate filmul


Din cand in cand mai scriu cate o fila in jurnal, am un jurnal in care scriu din 2007. In el se regaseste o mare parte din trairile mele, din visele si din viata mea.

Astazi l-a deschis, nu ca sa scriu ceva(cand sunt bine, nu prea scriu) ci ca sa  citesc.

Ochii mi-au cazut pe o pagina scrisa in 26 iulie 2012(au trecut deja 4 ani de atunci). Pe acea pagina sta scris un vis, unul din multele vise pe care le-am avut in acea perioada. Acum, sincer va zic, nici de visat nu mai e timp. In acea perioada, o perioada in care imi cautam indentitatea, visele erau foarte autentice si foarte amanuntite, daca le-as desfasura intr-o naratiune, s-ar putea face filme frumoase dupa ele. 🙂

Hai ca o lungesc cu vorba si pierd esentialul.

Visul era cam asa:

„Eram intr-o casa, un fel de turnul babel, cu foarte multa lume inauntru. Sunt trairi pe care nu le pot descrie. Se facea ca asteptam un nou inceput, nimeni nu avea voie afara. Toata lumea astepta sa se intample ceva. Afara era, asa cum este de obicei in visele mele, intuneric. La un moment dat eram langa geam si am vazut cum pe partea stanga a cerului au aparut niste formatiuni foarte ordonate asezate cate doua. Casele, florile, totul era argintiu, iar fundalul era albastru. Acest peisaj emana multa Pace si Iubire. Ni s-a transmis ca este noul oras. M-am bucurat foarte tare. O bucurie pe care nu am trait-o pe acest pamant. In acea casa noi asteptam sa ni se dea suflete noi. Sufletele veneau dinspre acel oras, iar in apropierea casei luau forma persoanei cu care interactiona. Asteptam cu nerabdare sa vad ce suflet va venii si la mine. Am apucat sa zaresc o particica din noul meu suflet constientizand o stare de bucurie dar si de teama, apoi m-am trezit.”

Acesta a fost visul meu din anul 2012. Pe undeva imi place sa cred ca ceea ce am visat este partial valabil, pentru ca din acel an au inceput sa se produca diverse schimbari la nivel de constiinta, dar si la nivelul corpului fizic. Nu am mai avut nici un fel de probleme de sanatate chiar daca sufar de o boala cronica(nevindecabila, zic ei, doctorii), sunt mult mai toleranta si mult mai putin egoista, zic eu. Cu egoo-ul stateam foarte „bine”. Era la cote foarte ridicate.

Si inchei asa cum inchei fiecare pagina din jurnal:

:  „Totul este bine in lumea mea”

„Dumnezeu sa ne binecuvanteze”

 

 

Ganduri..., iubirea, Uncategorized

Poezie de luna plina


Ce vezi dincolo din ochii inchisi?
Vad flori de cais, plutind ca un vis.
 
Ce vezi dincolo de luna cea plina?
Vad flori de lumina, in mandra gradina.
 
Ce vezi atunci cand luna dispare?
Negru e totul, fara tipare, fara croiala si fara cusur,
Negru e totul de jur imprejur.
 
Nu te speria si deschide-ti ochii,
In ei se revarsa
LUMINA maiastra.
Ne te speria, deschide-ti inima
Si lasa sa curga incet, DRAGOSTEA!
IMG_20160221_125555
terapii complementare

Prefata la: ” Cauzele subtile ale imbonlavirii ” de Jacques Martel


Va redau mai jos un fragment din prefata acestei carti, fragment cu care eu am rezonat de la prima citire. Multumesc mult autoarei acestui fragment
„Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ‘ ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine.

Sănătate şi Armonie vă doresc !

Clara Toma, editor http://www.exprimari.wordpress.com

Ganduri...

Deschide robinetul !


…si rabufneste, varsa nervii in chiuveta , apoi lasa apa sa spele si ultima lacrima varsata si lasa gandurile sa zboare
Deschide robinetul si lasa ploaia sa spele sufletul, freca-l cu-n burete de stele si albeste-l . Nu lasa pe nimeni sa il mai terfeleasca prin noroi si nu uita sa ti-l pastrezi intreg.Nu-l sfasaia pentru orice nimic. Pastreaza sufletul intreg.
Deschide robinetul si bucura-te de picaturile de iubire care curg din cer, peste tine. Imbraca-ti sufletul cu mantia iubirii si ai grija sa nu raceasca.
Deschide robinetul si da voie iubirii sa te inunde, nu-ti face griji, nu are efecte adverse, din contra iubirea te ajuta sa cresti, sa te inalti si sa vibrezi in fiecare celula.
Deschide robinetul si curgi precum raul de munte, limpede si curat, care trece peste orice obstacol.
Deschide robinetul si crezi in tine, omule, insa tine minte : doar tu singur poti deschide robinetul !
viata

MEDITATII

Meditatie simpla !


Este una dintre cele mai frumoase meditatii pe care le stiu si le practic! Dureaza 20 de minute.
Asezati-va in pozitia de meditatie. Cu ochii inchisi, incercati sa eliminati pe cat posibil orice fel de ganduri sau framantari interioare. Constientizati-va corpul, fiecare parte a lui, felul in care va sunt asezate picioarele, modul in care va sunt asezate mainile pe genunchi samd.
Incepeti sa va relaxati incetul cu incetul, de jos in sus, incepand cu picioarele. Lasati relaxarea sa va cuprinda bazinul, apoi trunchiul, bratele, gatul si in final tot capul.
Odata relaxati, vizualizati-va undeva pe tarmul oceanului, privind in zare, la linia orizontului, pe de-asupra valurilor. E cald si e bine. Soarele straluceste pe cer, vantul adie usor, valurile se sparg de tarm… Simtim nisipul cald la talpi si constientizam starea de bine.
Privim in continuare la linia orizontului si undeva in departare, deasupra apei, vom vizualiza o sfea de lumina alba. In ea este Ingerul nostru pazitor. Este inca departe, nu-i putem zari fata… Il rugam in gand sa se apropie, sa vina spre noi.
Incet, chiar foarte incet, vedem cum Ingerul se apropie de noi. Treptat ii deslusim trasaturile fetei. Cand ajunge in fata noastra, Ingerul in sfera de lumina se opreste.
In acest moment, tot cu ochii inchisi, ridicam mainile de pe genunchi si le vizualizam cum patrund in sfera alba de lumina, spre Inger. Simtim pe maini caldura luminii albe, iar in suflet simtim dragostea pe care Ingerul, aflat acum chiar in fata noastra, ne-o transmite din inima lui. Primim iubirea care ne umple inima.
La randul nostru, ii daruim si noi Ingerului iubirea noastra. O vizualizam ca pe o raza de lumina care iese din pieptul nostru si intra in sufletul Ingerului.
Apoi, din inimile noastre trimitem o raza de iubire si lumina catre centrul Mamei-Pamant si-i multumim pentru tot.
Privind Ingerul, ii adresam o rugaminte personala (poate fi orice dorina aveti voi). Dupa ce ne asculta rugamintea, scoatem mainile din sfera de lumina si le asezam din nou pe genunchi, cu palmele indreptate spre Cer.
Vedem atunci cum sfera cu Ingerul se transforma intr-un punct luminos, ne patrunde un suflet si ramane cu noi pentru totdeauna!
Incet, incet, deschidem ochii si ne impreunam mainile in dreptul chakrei inimii, pentru a echilibra energia.

Multumim Universului.
sursa Adi Manea .


psihologie,gelozie,

Din gradina adunate ….


V-ati observat vreodata respiratia !?
Respiratia este un gest reflex al organismului de care nu suntem constienti decat foarte rar .Ceea ce eu am observat la oamenii din jurul meu a fost faptul ca cel care respira de fiecare data profund si linistit este mult mai sanatos decat mine ,care respir superficial ,mai ales ca am nasul aproape intotdeauna infundat :).
Referitor la acest lucru am gasit pe scrib un articol foarte frumos din care redau aici un fragment:

Linistea inimii
Linistea este esenta inimii. Nu poti fi in plinul inimii tale, decat daca te ierti pe tineinsuti si ii ierti pe ceilalti. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca esti ingrijorat saufurios. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca respiri superficial sau cu greutate.Cand respiratia este superficiala, la fel este si gandirea. Daca vrei sa traiesti o viataspirituala, constientizeaza modul in care respiri. Straduieste-te sa devii constient demomentele in care respiri superficial si extinde constienta si asupra gandurilor tale.Vei vedea ca mintea ta palavrageste. Nici unul dintre aceste ganduri nu are profunzime sau semnificatie. Daca te relaxezi si respiri adanc, aceste ganduri vor zbura ca niste pasari speriate. Atunci iti vei gasi salas in inima ta.Atunci cand respiratia iti este chinuita, gandul iti e condus de frica si anxietate.Straduieste-te sa devii constient de momentele in care respiri greu. Observa cegandesti si ce simti. Starile mintii tale isi au radacina in trecut sau in viitor. Teconcentrezi pe ce fac alti oameni si pe modul in care te poti adapta la actiunile lor sicum te poti proteja. Iti construiesti in jurul inimii o fortareata formata din ganduri.Respira adanc si relaxeaza-te. Mai respira o data. Respira si intoarce-te la inima ta.Respira si intoarce-te la Sinele tau esential.Daca nu te intorci spre inima ta, nu poti vedea prin prisma compasiunii. Si daca nu privesti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals,este o hiperbola. Este ceea ce, pur si simplu, iti hraneste plictiseala si anxietatea.Respiratia este cheia spre a trai o viata spirituala in intruparea fizica. Atunci candtrupul moare, respiratia il paraseste. Unde se duce ea?Cei mai multi dintre voi cred ca trupul este cel care creeaza respiratia. In realitate,este exact invers. Respiratia este cea care da viata trupului. Atunci cand respiratiadispare, trupul inceteaza de a mai functiona. El se dezintegreaza, devenind nimic – deoarece, fara respiratia spiritului, trupul nu este nimic.”

sursa:http://www.scribd.com/doc/59693486/Linistea-inimii

Descoperirea sinelui

Cine moare !?


Pentru ca Sfantul Paste se apropie iar Invierea Mantuitorului nostru este aproape va propun spre lectura un frumos dialog cu parintele Arsenie Boca .Din pacate l-am primit pe mail fara nici o semnatura .
Chiar daca nu stiu cine este autorul tin sa ii multumesc pentru acest frumos cadou .Si cum dar din dar se face rai ,vi-l ofer din tot sufletul alaturi de urarile mele de bine !

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Parintele Arsenie nu imbatraneste. Secretul? Ni l spune tot dansul: sa ai la tinerete putina batranete, ca atunci sigur vei avea la batranete multa tinerete. Un sfat pe care nu ai cum sa nu il urmezi daca cel care ti l da e nonagenar, dupa o experienta de decenii in puscariile comuniste.

Ce le recomandati in primul rand crestinilor care doresc sa sporeasca in viata duhovniceasca?
Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine.
Ati cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenta continua?
Asta este o intrebare la care nu se poate raspunde intru totul. Oamenii isi pastreaza ascunsa viata lor. Am trait in puscarii 14 ani; am stat cu fel de fel de conducatori ticalosi. Eram intr o anumita relatie si cu Parintele Dumitru Staniloae, bineinteles respectand proportiile, caci eram un prichindel pe langa el. La procesul Rugului Aprins – am fost amandoi in acelasi lot – el s a purtat cam sovaielnic. Dar cand a intrat in temnita, cand a intalnit acolo mari traitori care erau de 20 de ani in inchisoare, care cunosteau Noul Testament aproape pe de rost – putini erau care nu stiau toate scrierile sfantului Ioan Evanghelistul – parintele Staniloae a ramas impresionat.
Eu am multe arestari, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Staniloae, Alexandru Mironescu si toti ceilalti au primit cate 15 ani. Mie mi au dat 40 de ani. Sigur ca m am distrat cand m au condamnat, dar m a costat. Ca ma tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un capitan m a intrebat in timp ce ma dezbraca si ma tundea: „Ce ai facut, ma?” „N am facut nimica, ma!”, i am zis eu. „Ma, daca nu faceai nimic te condamna la 10 15 ani, dar 40 de ani…” Vedeti, daca nu faceam nimic, tot ma condamna la 10 15 ani. S a dat de gol, stiti. Iata cu cine aveam de a face. Iata cine te dezbraca, iata cine te omora… Important este ca tu sa ai o pozitie de prezenta. Nu m au omorat, desi ma urmareau, ma bagau pe la racitor, la camere frigorifice. In trei zile mureai, dupa socoteala lor. N am murit in trei zile. Mi au dat cinci. N am murit in cinci zile. Mi au dat sapte, n am murit. N a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde esti, sa fii prezent! Si, fie ce o fi, de acum. Om sunt, un pai in vant. Nu mai conta moartea, fratilor. Moartea era salvare! Dar exista un duh, o linie, o raza de viata in om care nu cedeaza. Si n avem alt ideal decat de a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim chinuiti si sfartecati pentru scanteia de adevar ce stiam c o avem in noi, pentru a carui aparare vom porni la inclestare cu stapanitorii puterilor intunericului, pe viata si pe moarte. Asta i deviza fiecarui crestin. Daca nu i asa, atunci „mortua est”! In tinerete eram singurul din sat care mergeam la biserica. Nu baba, nu mos, nu nimica, eram eu singur. Si a zis preotul: „Am si eu unul care vine la biserica, dar nici el nu sta pan’ la sfarsit”. Eu cand am auzit vorba asta… Nu stiam, eram un copil. Cand incepea predica, credeam ca s a terminat totul. Nu stiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n am mai iesit din biserica pana nu iesea si preotul, sa fiu sigur ca s a terminat. Eu sunt macedonean dupa tata. Tatal bunicului meu a fost preot in Macedonia, de unde si numele de Papacioc. La origine, ne a chemat Albu. In sfarsit… nu facultati, nu academii, nimic nu te formeaza cat o stare de prezenta continua: ca inchisorile, ca suferinta. Este o mare greseala daca o ignora cineva. Cand Mantuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Sa mergem pe tarmul celalalt”. S a culcat in corabie – in timpul asta valurile cresteau. „Doamne, Doamne, scoala ca pierim!”, au strigat apostolii. „Va si vedeati pe fundul marii cu Mine cu tot!”. Adica: „N am spus Eu bine, sa mergem pe malul celalalt? Voiati fara valuri? Voiati fara incercari?” Pai nu se poate. Pentru ca, practic, toate astea iti topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, Preacuvioase Parinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!
Toti Sfintii Parinti spun lucrul acesta. Asa ca nu ignorati, nu refuzati suferinta. Nu cautati Crucea, dar daca vine, tineti o! Mantuitorul Hristos n a vrut Crucea, dar cand I S a dat n a mai lepadat o. N a cedat deloc. L au jupuit, dar n a cedat. N a zis deloc precum vroiau dusmanii Lui. Asa ca numai si numai prin Cruce putem ajunge la inviere, In concluzie, trebuie sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Pentru ca viata inseamna moarte continua.
Nu se intampla nimic, absolut nimic, niciodata, fara voia lui Dumnezeu. Caci zice Mantuitorul: „Nu se misca fir de par fara voia Mea”. Suntem condusi, guvernati de Dumnezeu in toata miscarea noastra. Deci trebuie sa fim atenti. in inchisoare erau oameni de rugaciune. Am trait cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L am avut pe Virgil Maxim chiar in celula. Am stat impreuna, mi a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp in doi, in celula, la Aiud. Pe mine m au tinut ani de zile la zarca. Zarca era la Aiud o inchisoare in inchisoare. Nu stiti! Facuta de unguri pentru romani. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afara zece minute pe luna. Va dati seama, erai cu totul suspendat de tot ce i materie! In asemenea conditii, toti crestinii acestia se rugau. Dar care era intensitatea rugaciunii, asta e greu de apreciat – ca sa satisfacem noi acum lumea curioasa de astazi. Va mai spun inca o data: eu recomand o stare de veselie care inseamna rugaciune neincetata.
Preacuvioase Parinte Duhovnic, de ce Sfanta Liturghie este considerata cerul coborat pe pamant?
Sfanta Liturghie face abstractie de la orice fel de comparatie. Sfanta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. In mana omului, bineinteles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Si de multe ori ma gandesc ce cinste are omul. Pentru ca Dumnezeu a creat doua lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsa care L a nascut pe Dumnezeu si a creat preotia care L coboara de sus si il naste din nou pe Sfanta Masa. Ce ziceti de lucrul acesta? Nu e o coaja de paine acolo, este un Dumnezeu, este o creatie intreaga! Cum as indrazni sa o compar, cu cine, cu ce rugaciune, cu ce sfintenie? Este chiar Dumnezeu, intru totul pe Sfanta Masa. Si lucrarea aceasta o savarseste omul! Pentru ca fiinta umana – asa cum zice si Sfantul Grigorie de Nyssa – este coplesitoare, de neinteles. Dumnezeu are inca taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici ingerii. Omul este cu totul superior in creatie. Lupta Satanei, asidua si chiar finala, este sa nu recunoastem ca putem fi in asemanare cu Dumnezeu. Da, suntem creati asa. Recunoastem, nu recunoastem, asa suntem creati. Nimeni din creatie nu i ca omul. El este singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si creatie. Omul! Lui i s a incredintat marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie, el este stapanul creatiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu in iad! Pe tine, adica, atunci cand mergi pe calea pierzarii. Asa ca Liturghia, in sfarsit, nu i o lucrare omeneasca, ea este peste ingeri si peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici si acum! Invierea lui Iisus Hristos s a facut… Nu numai El a inviat. Toata creatia a avut un moment de recucerire si de reinviere. Dar toata gloria acestei nemaipomenite intamplari, de care ne e si frica sa amintim, n ar fi fost asa de valoroasa daca n ar fi fost crucea mai intai. Deci pozitia aceasta este: intai suferinta si pe urma plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfantul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decat un pic de trezvie. Dumnezeu nu i suparat pe noi atat de mult pentru anumite greseli, pe cat este de suparat ca suntem nepasatori. Sa nu amanam trezirea duhovniceasca. In ierarhia din Biserica nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare in Biserica, in Imparatia cerurilor. Sa stiti ca smerenia este singura cale de salvare.
Preacuvioase Parinte Arsenie, despre anii pe care i ati petrecut in viata de pustie, ce ne puteti spune?
Viata de pustie e atat de suspendata, incat n ai putinta sa vezi ceva cu picioarele pe pamant, asa ca nu poata sa inteleaga cineva din afara, ce se petrece la pustie. E o prezenta si o creatie intreaga in inima si in miscarea pustnicului. Am avut in acei ani si spaima, dar m a ajutat Dumnezeu sa imi tin prezenta. Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt flamanzi si ataca in ceata. In padure e mai usor pentru tine ca lupul nu are gatul flexibil ca sa se uite asa, stanga dreapta. Are privirea directa. In padure copacii il pacalesc, el crede c ar fi oameni. Si are o teama. Am vazut la toate animalele ca au o teama de om. Au o teama de moarte. Fie ca faceam o miscare sa gonesc ursii, fie ca faceam o miscare sa gonesc lupii, dar toti se temeau. Chiar lupii astia obraznici. Da, nu a fost o problema grea, asta. Dar te tinea prezent. Te uitai in toate partile, insa, fara discutie, trebuie sa recunosc – nu stiu in ce masura puteti sa ma ntelegeti – ca ne tinea puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa si de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n au trait cat de cat, cu mare daruire, mantuirea vietii lor. Este greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu. Si totusi erai viu. Imi amintesc multe: zapada, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi si noapte. S a acoperit orice carare, orice drum. Aveam un izvor la o distanta cam de doua sute de metri de coliba unde stateam. Pana la izvor erau si lupi care pandeau caprioarele ce veneau sa se adape. Dar eram si eu tot o capra, stiti… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problema, ca era zapada si topeai zapada. Cateodata cand o topeai, ti se infigeau acele de brad in gat. Si era atat de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum sa exemplific, cum sa le materializez? M am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar mai ales in puscarie si in pustie, n o duci.
Unde credeti sfintia voastra ca a fost mai greu: la pustie sau in inchisoare?
Acum, va dati seama, in inchisoare nu credeau in Dumnezeu, nenorocitii de paznici. Si erau foarte salbaticiti, indarjiti. La Aiud am avut un sef de gardieni acolo, la zarca, se numea Biro. Pe ungureste inseamna primar. Era rau de tot. Sa revin: cei de la puscarie nu credeau in Dumnezeu. Si erau primejdiosi. In pustiu luptai cu dracul. Dracul credea in Dumnezeu. Se temea de El. Puteai sa l ti pe diavol la distanta, de aceea nu ma speriam. Ca te tragea, tragea haina de sub tine, o blana de piele pe care stateam lungit noaptea. Se intamplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totusi liber. Si oamenii nu pretuiesc viata de libertate. Mai mult, nu pretuiesc suflarea si rasuflarea, ca tot de la Dumnezeu sunt. Nu i suparat Dumnezeu pe noi atat de mult pentru pacate, cat este suparat ca suntem nepasatori. Asta trebuie propovaduit la toata lumea. Si va spun si eu voua, acum, tot asa. Faceti act de prezenta la Dumnezeu: „Doamne, Tu m ai facut, Tu ma iei”. Ne a creat singuri numai pentru El, nu si pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucam cu timpul vietii noastre. Am avut ocazie sa fiu chemat de multe ori la capatai de morti. Ca eu, peste cinci ani, implinesc o suta de ani de viata pe acest pamant. Am avut o viata traita cu adevarat: puscarii, viata intensa, viata care masura suflarea si rasuflarea zi de zi, clipa de clipa chiar. Deci te obliga sa iei o atitudine. Caci nu puteai sa cedezi: era proba de credinta sau de necredinta. Nu te jucai. Dar nu m am folosit asa, pana in adancul deliberativ al lucrurilor, ca la capataiul mortilor. Tipete… sentimente omenesti… muribunzii vedeau draci, asa cum stim ca vin. Vedeau pacatele asa cum le au facut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedeasca, dar nu mai puteau… Inapoi nu se mai putea, caci venise aia, moartea. Moartea nu vine sa i faci o cafea. Va dati seama ce spaima era, ca erau suflete trezite acum, inainte de moarte, si intrau intr un necunoscut si incepeau sa apara toate asa cum ni se arata in Scripturile divine. Spune asa un Sfant Parinte: „As vrea sa intelegeti: daca chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua mortii, este destul”. Este groaznic. Si uite, toti doreau sa mai traiasca o zi. Si zicem noi, care ne scaldam in ani: „Ce faci intr o zi?” Nu intr o zi, intr o clipa! Poti sa faci mult! Ca Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastra. Si putem sa I o dam intr o clipa.

iubirea

Viata Maestrilor (citat)


Va trimit un text din Viata Maestrilor de Baird T. Spalding.
Comentariile sunt de prisos.

„… TELUL este Dumnezeu. Va puteti incepe ziua cu Dumnezeu,
adresind primul tau gind catre Dumnezeul dinlauntrul propriului
tau trup. Va spun ca telul este stabilit si intotdeauna a fost
stabilit. Sunteti divini. Chipul Divin, Dumnezeu, Christul lui
Dumnezeu. Barbati-Dumnezeu. Femei-Dumnezeu.
Va mai spun ca nu exista nimeni si nimic care sa va poata
obliga sa ginditi aceste lucruri. Trebuie sa fie o devotiune liber
consimtita fata de Dumnezeul dinlauntrul vostru:
550Dumnezeu Eu Sunt unit cu viata si puterea universala, si
toata aceasta putere este concentrata in intreaga mea fiinta,
facindu-ma sa fiu atit de contopit cu energia perfecta a lui
Dumnezeu, incit o trimit catre orice forma, si o fac atit de
hotarit, incit totul poate fi transformat in armonie si perfectiune.
Stiu ca toate lucrurile sunt in acord cu viata infinita si cu
libertatea si pacea lui Dumnezeu.
Mintea mea este complet orientata spre Inteligenta
Intelepciune Infinita. Orice facultate a intregului meu trup isi
gaseste libera exprimare prin mintea mea, si intreaga omenire
exprima acelasi lucru.
Inima mea este umpluta pina la revarsare de pacea, iubirea
si bucuria Christului biruitor. In orice chip vad acest Christ
biruitor. Inima mea este intarita prin iubirea lui Dumnezeu si
stiu ca ea umple inimile tuturor oamenilor. Viata lui Dumnezeu
imi imbogateste tot singele si imi umple trupul cu puritatea
Vietii Divine.
Dumnezeu este intreaga viata. Inspir viata la fiecare suflare,
si plaminii mei primesc viata cu fiecare inspiratie, iar aceasta
imi umple singele cu viata insufletita.
Dumnezeu stomacul meu este energia care asimileaza viata
inteligenta si atotputernica. Fiecare organ din trupul meu este
plin de sanatate si armonie, si intregul meu organism
functioneaza in armonie deplina.
Stiu ca toate organele mele sunt inundate de inteligenta lui
Dumnezeu. Toate sunt constiente de sarcinile lor si
colaboreaza pentru sanatatea si armonia intregii mele fiinte.
Dumnezeu Eu Sunt energia care umple tot spatiul. Preiau
constant aceasta energie din atotpatrunzatoarea viata Divina.
Stiu ca Dumnezeu este acea atotstiutoare si iubitoare
inteligenta care imparte cu mine puternica viata Divina, si
realizez deplina stapinire de la Dumnezeu, Prezenta Launtrica
din intregul meu trup.
Il slavesc pe Dumnezeul launtric pentru perfectiunea
tamaduitoare a vietii. Totul este viata, si las intreaga viata sa
se exprime.
Christul biruitor spune: „Cuvintele mele sunt Spirit si sunt
viata” si ”
Daca un om pastreaza cuvintele Mele, el nu va vedea
niciodata moartea”.
Inteligentul Christ, Christul biruitor, trimite abundenta si
iubire intregului Univers.
Mintea Suprema este orice lucru. Eu Sunt Mintea Suprema!
551Eu Sunt Suprema Intelepciune, Iubire si Putere.
Din adincul inimii mele, imi rostesc cu tarie multumirile, pline
de bucurie, pentru faptul ca Eu Sunt aceasta sublima si
neobosita Intelepciune, si cer sa o atrag spre mine si sa devin
complet constient de aceasta Intelepciune inepuizabila.
Amintiti-va ca GINDURILE SI CUVINTELE ROSTITE SINT
LUCRURI!
Strigati fericita veste a bucuriei ca sunteti liberi, complet
eliberati de toate conditiile limitatoare. Apoi CUNOASTETI ca
sunteti liberi si mergeti inainte liberi, triumfatori!
SINT RENASCUT IN PUTEREA PERFECTA A MINTII
SUPREME A LUI DUMNEZEU. DUMNEZEU EU SINT.
Sa pasim printre oameni cu realizarea deplina a faptului ca
existam pentru a impartasi oricarui suflet fericita Lumina a
Iubirii. Acesta este, in realitate, cel mai mare privilegiu. Caci
daca noi revarsam aceasta nelimitata iubire a lui Dumnezeu
asupra oricarui suflet, atunci sufletele noastre vibreaza cu
Sfintul Spirit; si simtim iubirea lui Dumnezeu pentru intreaga
omenire. Sa simti si sa cunosti asta inseamna sa simti si sa
cunosti Christul biruitor in toata omenirea. Aceasta te
inzestreaza cu puterea vindecatoare si cu intelepciunea cu
care este inzestrat Isus….”

Fiti Binecuvantati !!!

Cu drag,
ADI MANEA