Descoperirea sinelui, Uncategorized

Consecventa


Este seara. Intru in camera gandindu-ma la mine, la ceea ce am de făcut cu timpul meu. Invartindu-ma prin camera pun ochii pe cartea „Liniștea inimii” scrisă de Paul Ferrini. Iau carte în mână și îmi pun o întrebare: care este cuvântul potrivit pentru mine? Deschid cartea și în fața ochilor îmi apare cuvântul „consecventa”. Da, are dreptate, am nevoie de consecventa, trebuie sa exersez aceasta abilitate. Ferrini spune că, consecventa provine din fidelitatea față de sine și se manifestă atunci când acțiunile cuiva sunt in concordanță cu cuvintele lui. O persoană consecventa este demna de toată încrederea și ea nu se pedepsește atunci când greșește. Și cu cât este mai credincioasă și mai cinstita sie-si, cu atât devine mai credincioasă și celorlalți. Cam așa cu consecventa. Ușor de citit despre ea, mai greu este cu practica.
IMG_7424.JPG

fotografii

Pe partie la Predeal


Predealul este una din frumoasele statiuni turistice montane de la noi din tara. Situata la o altitudine de 1010 m, Predealul ma rasfata cu aerul lui pur, bogat in ozon, dar si cu partiile sale de schii si saniute. Si cum pe langa atatea plusuri nu avea cum sa nu fie si un minus, l-am gasit si pe acesta: trotuarele! trotuarele pline de zapada, pe care nu puteai merge decat foarte incordat si cu mare grija, facand ca drumul pana la partii si inapoi, mai ales inapoi, la gazda, sa fie foarte obositor.

Dar sa lasam vaicareala si sa va arat cateva fotografii facute in timpul excursiei.

Descoperirea sinelui

Fara….. „copy paste”


Ma tot uit la pagina goala si ma gandesc ca poate ar mai trebui sa scriu ceva pe aici. Nu am nici o idee, de fapt in timp mi-am dat seama ca aproape tot ce era de scris s-a scris. Am observat navigand in fiecare zi pe net, ca majoritatea blogurilor reiau aceleasi articole, iar si iar la nesfarsit. Asa ca m-am gandit ca nu mai are nici un rost sa mai incarc si eu cine stie ce server cu o alta copie a unui alt articol.
Oamenii s-u saturat de sfaturi, si-au dat seama ca pot gandi si singuri, ca isi pot trai viata invatand din propria lor experienta si nu din cele auzite de la altii.
Asa ca eu zic sa ne traim propria viata asa cum credem noi de cuviinta si sa ii lasam si pe ceilalti sa isi traiasca propria lor viata asa cum cred ei ca este bine.

terapii complementare

Prefata la: ” Cauzele subtile ale imbonlavirii ” de Jacques Martel


Va redau mai jos un fragment din prefata acestei carti, fragment cu care eu am rezonat de la prima citire. Multumesc mult autoarei acestui fragment
„Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ‘ ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine.

Sănătate şi Armonie vă doresc !

Clara Toma, editor http://www.exprimari.wordpress.com

terapii complementare

10 obiceiuri care iti distrug imunitatea


Am primit pe mail un articol forte interesant si foarte folositor .Asa ca il dau mai departe cu multe imbratirari calde !

Top 10 obiceuri care-ti distrug imunitatea

Unii oameni se imbolnavesc mai greu, desi, la un moment dat, au fost incojurati de colegi sau membri ai familiei doborati de febra, tuse si nasuri infundate. Altii beau un suc rece sau trec pe strada pe langa cineva bolnav si a doua zi cad la pat. Diferenta? Sistemul imunitar, la unii mai puternic, la altii slabit. Cum stii din care categorie faci parte? Studiile au dovedit ca nu e de-ajuns sa te speli pe maini sau sa eviti colegii bolnavi ca sa iti pastrezi sanatatea si ca exista obiceiuri surprinzatoare, cum ar fi certurile cu partenerul de viata si ora de culcare, care au un impact puternic asupra imunitatii tale. Iata cele mai nocive 10 obiceuri pentru sistemul imunitar, potrivit expertilor de la Prevention.com .

1. Nu socializezi destul
Prietenia are un efect miraculos asupra sistemului imunitar.
Cercetarile arata ca, cu cat avem mai putine prietenii acasa, la munca sau in comunitate, cu atat suntem mai predispusi la imbolnaviri, creierul nostru e inundat cu substante care provoaca anxietate si traim mai putin decat oamenii sociabili. Cercetatorii au monitorizat 276 de persoane cu varste intre 18 si 55 de ani si au descoperit ca cei care aveau minim 6 relatii apropiate cu alte fiinte umane erau de 4 ori mai capabili sa lupte cu virusurile care provoaca gripe si raceli.
Ce sa faci: Nu permite nebuniei de la munca si oboselii sa iti indeparteze prietenii. Opreste-te pe la biroul unui coleg pentru cateva minute de discutie prieteneasca sau trimite mailuri si sms-uri prietenilor seara ca sa vezi ce mai fac, daca n-ai timp de telefoane sau iesiri.

2. Te simti deseori obosit
Lipsa de somn are un puternic efect nociv asupra imunitatii
Un exemplu perfect ar fi studentii care se imbolnavesc dupa ce tocesc noaptea in sesiuni. Orele reduse de somn sunt asociate cu functionarea slaba a sistemului imunitar si cu scaderea numarului de celule care lupta cu microbii. Cercetatorii au descoperit ca barbatii care au dormit timp de o saptamana doar 4 ore pe noapte au produs doar jumatate din cantitatea de anticorpi impotrivagripei fata de cei care au dormit intre 7,5 si 8,5 ore pe noapte.
Ce sa faci: Majoritatea dultilor au nevoie de 7 pana la 9 ore de somn neintrerupt pe noapte, insa cel mai bun indicator este felul in care te simti dimineata si in timpul zilei. Daca te trezesti obosit, nu dormi destul sau nu dormi bine.

3. Vezi totul in negru
Studiile arata ca pesimistii traiesc mai putin decat optimistii. Cand pesimistii reusesc sa adauge si o tenta mai luminoasa viziunii lor intunecate asupra lumii, nivelul lor de stres scade si sanatatea se imbunatateste. Un studiu a aratat ca studentii care si-au inceput semestrul plini de optimism, la jumatatea semestrului aveau mai multe celule T, care amplifica reactia imunitara, decat colegii lor care incepusera semestrul cu pesimism, iar celulele lor responsabile pentru uciderea germenilor erau mult mai puternice decat ale pesimistilor. Un motiv ar putea fi ca optimistii au mai multa grija de ei insisi. Un alt motiv ar putea fi ca stresul constant al pesimistilor produce daune grave sistemului imunitar, cum ar fi transformarea celulelor “razboinice” responsabile cu vanarea si uciderea germenilor, in “pacifiste”.
Ce sa faci: E greu sa-ti schimbi personalitatea, insa incearca sagasesti in fiecare zi motive pentru ca sa te simti norocos. Oricat de siropos ar suna, incearca sa pornesti o conversatie la cina in familie, in care fiecare dintre voi sa impartaseasca doua-trei lucruri bune care li s-au intamplat in ziua respectiva, oricat de marunte ar fi ele.

4. Iti inabusi emotiile
Cercetatorii spun ca o discutie in contradictoriu constructiva cu partenerul tau de viata iti poate creste nivelul imunitar. 41 de cupluri fericite au fost rugate sa discute timp de 15 minute despre o problema din casnicia lor. Savantii au detectat cresteri semnificative si bruste a tensiunii sanguine, a ritmului cardiac si a nivelului de celule albe, cu rol in functia imunitara, toate aceste cresteri fiind similare cu beneficile observate in urma exercitiilor fizice moderate. Insa secretul e sa lupti cinstit: cuplurile care folosesc frecvent sarcasmul, insultele si umilirea au un nivel scazut de celule care lupta cu virusurile, nivel mai ridicat de hormoni de stres si le ia cu 40% mai mult timp sa isi vindece o rana decat celor care reusesc saaiba certuri pozitive, care sa nu afecteze afectiunea dintre parteneri.
Ce sa faci: Nu inabusi ceea ce te deranjeaza. Oamenii cu personalitati de tip D, care isi ascund opiniile si emotiile, au celule T, ucigase de germeni mult mai putin active decat ale celor care-si exprima emotiile.

5. Esti intr-o permanenta tensiune
Stresul cronic, de genul care te macina zilnic din cauza nesigurantei la slujba sau a unei rude bolnave, are un puternic impact negativ asupra sanatatii tale, inclusiv asupra sistemului imunitar.
Exista dovezi stiintifice coplesitoare ca genul acesta de stres (spre deosebire de cel ocazional, declansat de o zi proasta la job sau o cearta cu copilul) povoaca a scadere masurabila a capacitatii istemului imunitar de a lupta cu bolile. Perioadele prelungite de stres extrem pot duce la scaderea dramatica a numarului de celule ucigatoare de germeni, la incetinirea functiei celulelor T si la o scadere a activitatii macrofage, cea care amplifica reactia imunitara. E un fapt dovedit stiintific ca vaduvele si vaduvii suntmult mai predispusi la imbolnaviri in timpul primului an de dupa moartea partenerului de viata decat ceilalti oameni, care nu au suferit astfel de tragedii.
Cand parintii ranesc…
Ce sa faci: N-o sa-ti spunem sa faci o baie cu spuma sau sa aprinzi o lumanare parfumata, insa trebuie sa gasesti modalitati sanatoase de eliberare a stresului: jogging, meditatie, facutul de prajituri, orice te relaxeaza. Important e sa eliberezi tensiunile si sa reduci nivelul de stres.

6. Nu porti la tine pixuri
Daca porti la tine propriile tale pixuri ieftine, poti evita contractarea unor boli. Germenii care provoaca gripa si raceala pot fi foarte usor luati prin contactul mainilor. Fa orice ca sa eviti atingerea obiectelor aflate la indemana publicului (cum ar fi pixul pus la dispozitie la ghiseul de la posta sau la banca) – ca sa reduci riscul imbolnavirilor.
Ce sa faci: Medicii sugereaza sa nu iesi dimineata din casa pana nu ai verificat daca ai la tine, in buzunar sau in poseta, un pix. Poarta-l cu tine peste tot si foloseste-l pe-al tau oricand e nevie sasemnezi ceva.

7. Mergi cu masina peste tot
Foarte muti dintre noi nu fac deloc miscare, iar aceasta e o cale sigura spre boala. Cand specialistii au comparat oamenii inactivi cu cei care faceau o plimbare alerta aproape zilnic au constatat ca cei care nu se miscau s-au imbolnavit de doua ori mai des in cele 4 luni ale studiului decat cei care se plimbau cu regularitate.
Ce sa faci: Expertii spun ca e nevoie doar de 30 de minute de exercitiu aerobic (aici sunt incluse si plimbarile in ritm alert) ca sapui in miscare celulele sangine albe, facand astfel sistemul imunitarsa functioneze impecabil.

8. Prietenii tai fumeaza
Se stie ca fumatul e otrava pentru tot organismul, dar si fumatul pasiv e aproape la fel de daunator. Din cauza expunerii la fumul de tigara aproximativ 3000 de americani nefumatori mor anual de cancer la plamani si 300.000 de copii sufera de infectii ale tractului respirator inferior. Fumatul pasiv poate declansa crize de astm si agrava simptomele persoanelor alergice. In plus, fumul de tigara s-a dovedit a agrava astmul la copiii prescolari.
Ce sa faci:Evident ca tot ce poti face e sa eviti fumatul pasiv pe cat posibil. Incearca sa nu stai pe langa oameni in timp ce acestia fumeaza si indeana pe toti cei din jur (partener de viata, colegi, prieteni) sa se lase de fumat.

9. Iei antibiotice pentru orice
Daca te repezi la antibiotice de la primul stranut, vei deveni in timp imun la respectivele medicamente, ceea ce va duce la infectii mult mai complexe si mai grave.
Cercetatorii au descoperit ca pacientii care luau antibiotice in exces aveau niveluri reduse de citokine, hormonul care alerteaza sistemul imunitar cand apare o infectie in organism. Cand sistemul imunitar e incapacitat esti mult mai predispus la dezvoltarea bacteriilor super-rezistente si la viitoare boli grave.
Ce sa faci: Ia antibiotice NUMAI pentru infectii bacteriene, foloseste-le imediat ce ti-au fost prescrise si du tratamntul pana la capat. Nu folosi antibiotice preventiv decat la indicatia medicului si nu pastra sau imparti altora pastilele ramase.

10. Esti prea serios
Ai permisiunea doctorului sa te uiti pe YouTube in pauza de masa.
Studiile au aratat ca emotiile pozitive asociate cu rasul scad nivelul hormonilor de stres si maresc nivelul sau activeaza celulele cu rol imunitar. Un experiment facut pe adulti sanatosi carora li s-a arata un filmulet amuzant timp de o ora, a dovedit ca activitatea sistemului imunitar al subiectilor a crescut considerabil in timpul vizionarii.
Ce sa faci: Razi mai mult! Uita-te la comediile tale favorite, ia masa cu un prieten cu simtul umorului si uita-te la caricaturile si glumele trimise de prieteni pe mail inainte sa le dai Delete.

Extras din http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/alimentatie-sanatoasa/top-10-obiceuri-care-ti-distrug-imunitatea/

Descoperirea sinelui

Zero limite


Este cartea scrisa de Joe Vitale ,carte care a ajuns in calculatorul meu zilele astea .Inca de la inceputul cartii mi-am dat seama ca o iubesc .Imi place la nebunie ideea cu purificarea ,ideea ce sta la baza vindecarilor de amintirile bonlave si nu numai.
Trebuie sa ai ceasca goala ,goluta ca sa poti accepta ideea desprinsa din carte .
Va redau un fragment care la inceput mi s-a parut cam ciudat :
„Pentru a putea solutiona problemele cat mai eficient,
terapeutul trebuie sa fie dispus 100o/o sa isi asume responsabilitatea
de a fi creat situatia problema, asta insemnand ca trebuie
sa fie dispus sa vada ca sursa problemei o reprezinta
gandurile gresite din interiorul sau, nu cele din interiorul
pacientului. Terapeutii par sa nu observe ca atunci cand
exista o problema ei sunt intotdeauna prin preajma!”
Nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca cineva sa isi asume raspunderea pentru faptele altcuiva ,unora le vine greu sa isi asume raspunderea chiar si pentru faptele lor dar pentru ale celorlalti !Si totusi metoda descrisa in care asta ne invata ,sa ne asumam raspunderea .
Cuvintele folosite sunt putine ,dar pentru foarte multe persoane sunt greu de rostit :
TE IUBESC!
IMI PARE RAU !
TE ROG SA MA IERTI !
ITI MULTUMESC !
Sa le rostim in fiecare secunda a vietii nostre si totul in interiorul nostru ca si in exterior se va schimba in bine !

Ganduri..., Uncategorized

Dialoguri in oglinda


De ce cauti modele in afara ta?Toata viata asta ai facut,ai cautat modele in stanga si in dreapta fara sa iti asculti vocea interioara care a ragusit de atata strigat.De ce iti doreai sa-i poti iubii pe cei din jur mai mult decat pe tine insuti ? Nu stiai ca numai dupa ce descoperii iubirea pentru sine poti darui iubire in jurul tau?Cum iti inchipuiai ca poti darui ceva ce tu nu aveai ?
Tot puneai intrebari in stanga si in dreapta cautand un model,cautand un model perfect ,fara insa sa relizezi ca fiecare fiinta este unica ,iar o imitatie a originalului ar fi fost de cea mai proasta calitate .Ai ramas uimita atunci cand l-ai intrebat daca se iubeste pe sine ,iar el ti-a raspuns ca cel mai mult pe sine se iubeste ,el ,un om simplu si normal care nu avea pretentia de a fii spiritual ,care nu a citit nici macar o carte din domeniu .Pe cand tie ti-au trebuit zeci de ani si o boala cronica ca sa realizezi ca de fapt nu te iubesti ,ba chiar te urai cu multa forta .Cat timp ai orbecait cautand ceva ce era al altora ,cautand iubirea in ceilalti ,neputand insa sa o simti pentru ca nu stiai ce trebuie sa simti. Erai ca un robot de metal ,ca o stana de piatra ,faceai totul automat ,sarutai ,imbratisai, spuneai cuvinte tandre doar pentru ca asa era frumos ,fara a simti caldura acestor gesturi , fara a simti caldura celuilalt .Toti te percepeau ca pe o fiinta rece si foarte rationala .Pana si mainile ti se invinetau de frig .
Bine ca macar acum in al 12 -lea ceas ai realizat ca iubirea nu se gaseste in afara ta ,nu o poti cumpara de la piata si nici nu o poti cersii ,iubirea este in tine ,iubirea este a ta !!! Atunci cand o ai ,o regasesti si in ceilalti ,ea nu este decat reflexia iubirii tale ! Acum simti caldura unei vorbe bune ,caldura unei imbratisari ,pana si mainile iti sunt mai calde .
Te iubesc !!! imi spun in fiecare dimineata cand ma privesc in oglinda !

iubirea

LASATI UN SPATIU INTRE VOI


In ”Profetul” lui Kahlil Gibran, Almustafa spune:
”Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Lasati vanturile celeste sa danseze intre voi. Iubiti-va, dar nu transformati iubirea intr-un lant: Transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre.”
Daca apropierea voastra nu se datoreaza pasiunii, iubirea va creste in fiecare zi. Pasiunea reduce totul, caci principiul biologic nu este interesat de permanenta legaturii voastre. El nu este interesat decat de reproducere, iar iubirea nu este necesara pentru acest lucru. Poti face copii si fara sa iubesti. Am studiat personal comportamentul multor animale. Am trait in munti, in padure. Intotdeauna am ramas foarte uimit sa constat ca ori de cate ori fac dragoste, animalele au un aer foarte trist. Nu am vazut niciodata doua animale facand dragoste cu bucurie. Este ca si cum o forta straina ar face presiuni asupra lor. Actul copulatiei nu este liber in cazul lor; nu le ofera nici un fel de libertate. Reprezinta un lant. Din aceasta cauza, animalele sunt foarte triste. Am observat acelasi lucru si in cazul oamenilor.
Ati vazut vreodata un barbat mergand insotit de sotia lui? Nu poti sa stii niciodata daca un barbat si o femeie sunt casatoriti, dar daca arata foarte tristi, poti fi sigur de acest lucru. Odata, calatoream de la Delhi la Srinagar. In compartimentul meu cu aer conditionat nu existau decat doua locuri, iar unul fusese rezervat de mine. La un moment dat, a venit un cuplu. Erau doi tineri frumosi, un barbat si o femeie. Intrucat nu puteau incapea amandoi, barbatul a lasat-o pe femeie sa intre in compartiment, iar el a intrat in altul. La fiecare statie, venea insa sa isi vada iubita, aducandu-i flori, fructe sau dulciuri. Eu priveam intreaga scena. Intre doua statii, am intrebat-o pe femeie: ”De cat timp sunteti casatoriti?” Mi-a raspuns: ”De sapte ani”. I-am spus: ”Nu ma minti! Poti pacali pe altcineva, dar nu pe mine. Nu sunteti casatoriti”. Femeia a ramas socata. Eram un strain. Nu facusem decat sa-i observ. M-a intrebat: ”De unde v-ati dat seama?” I-am raspuns: ”E foarte simplu: daca ar fi fost sotul dumitale, odata ce ar fi disparut in celalalt compartiment, nu s-ar mai fi intors. Daca ar fi revenit la ultima statie, cea in care trebuie sa coborati, ai fi o femeie fericita!” Mi-a spus: ”Nu ma cunoasteti, nu va cunosc, dar ceea ce spuneti este cat se poate de adevarat. Este iubitul meu, prietenul sotului meu”. ”Asa se explica…”, am incheiat eu.
Unde gresesc sotii si sotiile? Ei nu cunosc iubirea, dar toata lumea isi accepta sentimentele ca si cum acestea ar fi tot una cu iubirea. In realitate, este vorba de pasiune. Cat de curand, cei doi se plictisesc unul de celalalt. Principiul biologic i-a amagit, facandu-i sa se apropie pentru a se reproduce, dar noutatea dispare repede. In urma ei nu mai raman decat aceleasi fete, aceeasi geografie, aceeasi topografie. De cate ori nu le-au explorat pana atunci… intreaga lume este trista din cauza casatoriei, dar nimeni nu pare sa-si dea seama de cauza.
Iubirea este un fenomen extrem de misterios. Almustafa afirma despre el ca nu te poate plictisi, caci nu este tot una cu pasiunea. El spune: Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi. Stati impreuna, dar nu incercati sa va dominati unul pe celalalt. Nu incercati sa va posedati si sa va distrugeti reciproc individualitatea. Atunci cand traiti cu altcineva, lasati un spatiu intre voi… Daca sotul ajunge mai tarziu acasa, nu este deloc necesar ca sotia sa il interogheze, intrebandu-l unde si cu cine a fost. Barbatul are nevoie de propriul sau spatiu; este un individ liber. Doi indivizi liberi traiesc impreuna si nimeni nu are dreptul sa interfereze cu spatiul lor interior. Daca sotia intarzie, nu este necesar ca barbatul sa o intrebe: ”Unde ai fost?” Ea are dreptul la propria sa libertate. Din pacate, asemenea lucruri se petrec zilnic, in fiecare camin. Cei doi soti se cearta pentru pretexte minore, adevaratul motiv fiind acela ca nu sunt dispusi sa ii acorde celuilalt spatiul de care are nevoie. Preferintele difera de la om la om. Sotului ii poate placea un lucru, sotiei altul. Asta nu inseamna ca cei doi trebuie sa se certe, ca pentru simplul motiv ca sunt casatoriti, ei trebuie sa aiba aceleasi preferinte. Ce sa mai vorbim de toate aceste intrebari… Fiecare dintre soti se intoarce acasa obsedat de urmatoarele ganduri: ”Oare ce o sa ma intrebe? Si ce am sa-i raspund?” Femeia stie dinainte ce urmeaza sa isi intrebe barbatul si ce va raspunde acesta, stie ca o va minti in fata. Ce fel de iubire este aceasta, tot timpul suspicioasa, mereu predispusa spre gelozie? Este suficient ca sotia sa te vada discutand si razand cu o alta femeie pentru a-ti strica intreaga seara. La fel si invers.
Oamenii nu realizeaza ca habar nu au ce este iubirea. Iubirea nu suspecteaza niciodata; ea nu stie ce inseamna gelozia. Iubirea nu interfereaza niciodata cu libertatea celuilalt. Nu se impune, ci ofera libertate, iar libertatea nu este posibila decat daca apropierea include un anumit spatiu, in care fiecare poate sa se desfasoare asa cum doreste. Aceasta este frumusetea lui Kahlil Gibran … Poemul lui este minunat. Un indragostit adevarat ar trebui sa se bucure ca iubita lui este fericita alaturi de un alt barbat, caci tot ce isi doreste el mai presus este ca ea sa fie fericita. Acelasi lucru este valabil si invers. Daca barbatul discuta cu o alta femeie si se simte fericit, sotia lui ar trebui sa fie incantata, nu sa se certe cu el. Cei doi sunt impreuna pentru a-si face vietile mai frumoase, nu pentru a si le urati.
Din pacate, realitatea arata cu totul altfel. Sotiile si sotii stau impreuna numai pentru a-si face reciproc nervi, pentru a-si distruge vietile. Ei nu inteleg semnificatia iubirii. Atunci cand va apropiati, lasati un spatiu intre voi … Nu este nimic contradictoriu in aceasta afirmatie. Cu cat ii acorzi celuilalt un spatiu mai mare, cu atat mai mult veti rezista impreuna. Cu cat ii acorzi o intimitate mai mare, cu atat mai intimi veti reusi sa fiti. Nu veti mai fi doi dusmani intimi, ci doi prieteni intimi. Lasati vanturile celeste sa danseze intre voi. Legea fundamentala a existentei face ca apropierea prea mare, o perioada prea lunga de timp, sa distruga floarea iubirii. Voi singuri sunteti cei care o calcati in picioare, nepermitandu-i spatiul necesar pentru a creste. Oamenii de stiinta au descoperit recent ca animalele au un imperativ al teritoriului. Cred ca ati vazut cu totii cainii ”marcandu-si” stalpii. Credeti ca este ceva inutil? Nici vorba. Ei traseaza astfel hotarele spatiului in care traiesc: ”Acest teritoriu este al meu”. Mirosul urinei lor va impiedica alti caini sa patrunda in respectivul teritoriu, incalcandu-l. Oricat de mult s-ar apropia ei de teritoriul marcat, cainele nici nu-i va baga in seama. Un singur pas insa in interior si lupta va incepe. Toate animalele care traiesc in salbaticie fac acelasi lucru. Nici chiar un leu nu te va ataca daca nu ii incalci teritoriul, convins ca esti un gentleman. Daca i-l incalci insa, te va ataca, oricine ai fi. Singurii care nu isi marcheaza teritoriul sunt oamenii. Asta nu inseamna insa ca ei nu simt aceasta necesitate. Este suficient sa calatoresti cu un tren aglomerat, in care oamenii se calca in picioare, ca sa constati cat de atenti raman totusi sa nu se atinga reciproc.
Lumea in care traim devine din ce in ce mai aglomerata. Tot mai multi oameni o iau razna, se sinucid, comit crime, pentru simplul motiv ca nu au la dispozitie spatiul de care au nevoie. Cel putin indragostitii ar trebui sa fie mai sensibili, sa inteleaga ca celalalt are nevoie de un spatiu privat. Una din cartile mele preferate este Akhari Kavita – ”Ultimul poem”, de Rabindranath Tagore. Nu este o carte de poezie, ci un roman, dar un roman foarte straniu, plin de invataminte. O fata si un baiat se indragostesc, si imediat isi propun sa se casatoreasca. Fata ii spune: -Dar cu o conditie…. Este o fata bogata, sofisticata, citita. Baiatul ii raspunde: -Accept orice conditie, caci nu pot trai fara tine. Fata insista: -Mai intai asculta conditia. Gandeste-te la ea. Nu este o conditie obisnuita. Conditia este sa nu traim in aceeasi casa. Eu am un teren imens, cu un lac frumos, inconjurat de copaci si gradini. Iti voi construi o casa, pe malul opus al lacului fata de casa in care locuiesc eu. -Bine, dar ce rost are sa ne mai casatorim atunci? -Casatoria nu inseamna sa ne distrugem reciproc. Eu iti acord spatiul de care ai nevoie. La randul meu, am si eu nevoie de spatiu. Din cand in cand, atunci cand ne plimbam prin gradina, ne-am putea intalni, accidental. Sau poate in timp ce ne plimbam pe lac, cu barca. Cateodata, te-as putea invita la ceai, la mine acasa. -Este o conditie absurda, ii spuse baiatul. -In acest caz, uita de casatorie, ii raspunde ea. Daca nu vom proceda astfel, iubirea noastra nu va putea creste, caci noi nu ne vom putea pastra prospetimea. Vom ajunge sa credem ca avem drepturi unul asupra celuilalt. Eu am tot dreptul sa iti refuz invitatia. La fel si tu. In acest fel, libertatea noastra nu va fi afectata, si ea reprezinta solul fertil pe care poate creste iubirea. Evident, baiatul nu a reusit sa inteleaga ce vrea fata sa spuna, asa ca a renuntat la ea. Rabindranath are insa aceeasi viziune ca si Kahlil Gibran. De altfel, au scris in perioade aproape identice.
Daca veti reusi sa va acordati reciproc spatiul necesar si sa ramaneti apropiati, vanturile celeste vor dansa printre voi. Iubiti-va, dar nu transformati iubirea intr-un lant. Iubirea trebuie sa fie un cadou, daruit sau primit, niciodata o cerere. In caz contrar, desi stati impreuna, veti ajunge mai indepartati decat stelele. Puntea intelegerii nu va va uni, caci nu i-ati lasat spatiul necesar. Transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre. Nu faceti din iubire un fenomen static. Nu o transformati in rutina. Transformati-o mai degraba intr-o mare, ale carei valuri se sparg de tarmurile sufletelor voastre. Daca va puteti bucura simultan de libertate si de iubire, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru.
 
 sursa:
OSHO – Iubire, libertate si solitudine. O noua viziune asupra relatiei de cuplu

iubirea

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon


Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

„Fara Dumnezeu, orice iubire moare”

– Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a
Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea
Oasa, unde si picteaza minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul
cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca
deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un
indreptar de viata si de iubire adevarata –

„Iubirea e fundamentul fiintei noastre”

– Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se
spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a
schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

– As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se
cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din
interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare
potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea
ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si
nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza
toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un
partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de
ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme
sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei
care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai
o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

– De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

– Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti
dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de
fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e
adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci
cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb,
dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa
o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi,
oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca
asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea
ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul
dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei
treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost
creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu
Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca
raiul e comuniunea
cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

– Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem
completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

– Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie
unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti
singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau
mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om,
trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din
relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om
e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

– Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata.
Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat
am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

– Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu
avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu,
nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta
limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la
Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate
netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare
cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns.
Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din
infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre
materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt
limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al
treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

– Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza
mereu fericirea…

– Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa
ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor
infinit, dar care nu e descatusat.

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel
ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot
potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e
cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in
celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt
care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si
nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga
la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare
se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui
este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde.
Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa
infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara
efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul
dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din
celalalt.

– Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o
luam de la capat?

– Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine.
Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte,
ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca
propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu,
care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o
iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest
exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in
daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa
gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu
sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l
odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum
sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa
traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte
multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in
absenta lor. E plina lumea de ele.
Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa
iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran,
inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea
punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai
mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o
forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.
Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare.
Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt,
izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti
forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti
capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat
de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la
randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem.
Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si
pestii ajung tuturor.

– Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu
totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti
raspunde la fel…

– Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de
celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma
anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de
a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti
de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le
bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de
dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu
e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor
decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua
niciodata.

„Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire”

– Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E
vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la
Dumnezeu ?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente.
Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar
felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi.
Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi
trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa
intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu
sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea
cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu.
Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea
adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se
lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere.
Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci,
iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in
iubire, dar nu se reduce
totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o
putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun
eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci
iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire
egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara
nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l
stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul
incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul
propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca
sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea
prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare.
Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat.
Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si
distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa
nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri
cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul
celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e
dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul
felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa
te poti largi, te poti
imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai
in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti
iti intorc spatele. Te trezesti singur.

– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si
nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru
care merita sa dai tot?

– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie
pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie
pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu
care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi,
un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se
jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin
iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu
statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe
recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au
ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie
sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana.
Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu
si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa
dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu
merita in sine
sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul
din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

„Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie”

– Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

– Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie
scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu
care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din
nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata
singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza
ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e
posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza
vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit!
(rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se
cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune
nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt
corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare
se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

– Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

– Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l
iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul
tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l
fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt.
Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura
ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante
in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar
produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi
ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea
adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are
tulburare si n-are ceata.

– Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se
mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate
acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

– Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire
adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De
fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman
in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca
Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e
finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta
vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat.
Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in
cazul ca apare ceva mai ofertant.

– Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea
exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai
bine…

– Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii
tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o
versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu
ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in
relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca
apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane
care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem
voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la
capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei
sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici
un profil.
Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul
de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine,
nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e
foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic,
apoi inca
trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist.
Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o
relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a
randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana,
fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta
forma, oricine ar fi langa tine.

„Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii”

– De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun
ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca
asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la
mijloc.

– Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat
sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt,
te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la
nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti
alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei
sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti,
depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt.
Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al
iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar
in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina,
inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara
sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra
spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate
se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi.
Pentru ca
asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se
da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti
sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine.
Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza
iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu.
Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea
adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda.
Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de
fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si
iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

– De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

– Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci
incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a
fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator.
Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a
plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o
despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca
ai fost posedat de celalalt.

– Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe,
sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile
lasate de o suferinta din dragoste?

– Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba
ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din
afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de
rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se
vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de
multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare.
Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa
uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv.
Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe
rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou.
Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa
incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

„Fericirea se munceste in fiecare zi”

– Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata…

– Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In
suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si
atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu,
totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te
doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu
Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de iubire.

sursa mail info -light