Uneori visul bate filmul


Din cand in cand mai scriu cate o fila in jurnal, am un jurnal in care scriu din 2007. In el se regaseste o mare parte din trairile mele, din visele si din viata mea.

Astazi l-a deschis, nu ca sa scriu ceva(cand sunt bine, nu prea scriu) ci ca sa  citesc.

Ochii mi-au cazut pe o pagina scrisa in 26 iulie 2012(au trecut deja 4 ani de atunci). Pe acea pagina sta scris un vis, unul din multele vise pe care le-am avut in acea perioada. Acum, sincer va zic, nici de visat nu mai e timp. In acea perioada, o perioada in care imi cautam indentitatea, visele erau foarte autentice si foarte amanuntite, daca le-as desfasura intr-o naratiune, s-ar putea face filme frumoase dupa ele. 🙂

Hai ca o lungesc cu vorba si pierd esentialul.

Visul era cam asa:

„Eram intr-o casa, un fel de turnul babel, cu foarte multa lume inauntru. Sunt trairi pe care nu le pot descrie. Se facea ca asteptam un nou inceput, nimeni nu avea voie afara. Toata lumea astepta sa se intample ceva. Afara era, asa cum este de obicei in visele mele, intuneric. La un moment dat eram langa geam si am vazut cum pe partea stanga a cerului au aparut niste formatiuni foarte ordonate asezate cate doua. Casele, florile, totul era argintiu, iar fundalul era albastru. Acest peisaj emana multa Pace si Iubire. Ni s-a transmis ca este noul oras. M-am bucurat foarte tare. O bucurie pe care nu am trait-o pe acest pamant. In acea casa noi asteptam sa ni se dea suflete noi. Sufletele veneau dinspre acel oras, iar in apropierea casei luau forma persoanei cu care interactiona. Asteptam cu nerabdare sa vad ce suflet va venii si la mine. Am apucat sa zaresc o particica din noul meu suflet constientizand o stare de bucurie dar si de teama, apoi m-am trezit.”

Acesta a fost visul meu din anul 2012. Pe undeva imi place sa cred ca ceea ce am visat este partial valabil, pentru ca din acel an au inceput sa se produca diverse schimbari la nivel de constiinta, dar si la nivelul corpului fizic. Nu am mai avut nici un fel de probleme de sanatate chiar daca sufar de o boala cronica(nevindecabila, zic ei, doctorii), sunt mult mai toleranta si mult mai putin egoista, zic eu. Cu egoo-ul stateam foarte „bine”. Era la cote foarte ridicate.

Si inchei asa cum inchei fiecare pagina din jurnal:

:  „Totul este bine in lumea mea”

„Dumnezeu sa ne binecuvanteze”

 

 

Fotografiile-baterii pentru suflet


Au trecut exact 3 zile de cand m-am intors din concediu. Ca de obicei am fost la Costinesti. Acolo verii nostrii au o pensiune foarte frumoasa, vila SOLO. Ceea ce vreau sa spun este ca desi au trecut doar 3 zile, deja m-a cuprins dorul de mare. Asa ca am inceput sa rasfoiesc albumul cu fotografii facute cu telefonul (calitatea lasa de dorit). Ma conectez la ele (fotografii) si nivelul de endorfine incepe sa creasca :). Ochii incep sa straluceasca, gura ia forma zambetului, inima se umple de fericire, efectul este garantat. Sufletul s-a incarcat 100%. Ma felicit pentru momentele prinse de ochiul camerei foto si pornesc mai departe prin tumultul vietii cotidiene.Fotografie1910

Fotografie1798

Fotografie1861

Fotografie1862

Fotografie1866

Fotografie1871

Fotografie1872

Fotografie1880

Fotografie1889

Fotografie1890

Fotografie1906

Prefata la: ” Cauzele subtile ale imbonlavirii ” de Jacques Martel


Va redau mai jos un fragment din prefata acestei carti, fragment cu care eu am rezonat de la prima citire. Multumesc mult autoarei acestui fragment
„Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ‘ ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine.

Sănătate şi Armonie vă doresc !

Clara Toma, editor http://www.exprimari.wordpress.com

Linistea din inima padurii


Iubesc padurea cu copaci cu tot. Cu cat pasesc mai adanc in inima ei, incep sa ma amestec si ma contopesc cu iarba si cu frunzele , devinind una cu pamantul . Din mine cresc radacini care se infig adanc in pamant . Prind putere si incep sa trag seva datatoare de viata din adancul Mamei Terra. Incet, incet, incep sa cresc. Lastarii devin crengi , iar crengile fac ramuri. Ma inalt spre cer si ma amestec cu norii. Vantul imi mangaie frunzele ,iar ele freamata melodia inimii. Sunt un copac falnic . Nu ma opun , ma aplec si mai unduiesc, sunt una cu Universul. Unesc Cerul cu Pamantul. e LINISTE si eu SUNT .

Un an nou cu impliniri !


Acum la cumpana dintre ani, ma uit inapoi cu placere si inainte cu speranta .Ca orice om imi doresc ca anul care vine sa fie mai bun , mai frumos , mai pozitiv si ma rog in fiecare clipa sa ne ajute Domnul si sa ne dea ceea ce ne dorim .
Deja mi-am deschis inima si mi-am lustruit sufletul, fiind pregatite sa primeasca si sa daruiasca iubirea .
In anul ce a trecut am invatat cateva lucruri importante : degeaba caut iubirea pe afara , daca ea nu exista in interior ; nu are rost sa te sprijini pe cei din jur , pentru ca atunci devi o marioneta si multe altele , dar cel mai important lucru este Rugaciunea , am invatat despre puterea unei Rugaciuni si pentru asta multumesc in fiecare zi !
Sa avem un an nou frumos , iubaret, dragalas si jucaus ca un copil mic !
La multi ani !
13 dec 2012 018

793662119_968423

Sterge praful !


O poezie frumoasa primita pe mail ,din pacate nu stiu cine este autorul .
O dau mai departe cu toata dragostea mea pentru voi !

Sterge praful, daca trebuie,
dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci odata si odata),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin
atunci cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.