Descoperirea sinelui

Fara….. „copy paste”


Ma tot uit la pagina goala si ma gandesc ca poate ar mai trebui sa scriu ceva pe aici. Nu am nici o idee, de fapt in timp mi-am dat seama ca aproape tot ce era de scris s-a scris. Am observat navigand in fiecare zi pe net, ca majoritatea blogurilor reiau aceleasi articole, iar si iar la nesfarsit. Asa ca m-am gandit ca nu mai are nici un rost sa mai incarc si eu cine stie ce server cu o alta copie a unui alt articol.
Oamenii s-u saturat de sfaturi, si-au dat seama ca pot gandi si singuri, ca isi pot trai viata invatand din propria lor experienta si nu din cele auzite de la altii.
Asa ca eu zic sa ne traim propria viata asa cum credem noi de cuviinta si sa ii lasam si pe ceilalti sa isi traiasca propria lor viata asa cum cred ei ca este bine.

Descoperirea sinelui

Stii cat valorezi ? (pilda)


Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
– Aaa…încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
– Bine, încuviinţă bătrânul învăţat, şi îşi scoase de pe degetul mic un inel şi-l întinse tânărului adăugând: ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă, nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede!
Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur că unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. Tânărul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rău, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten!, spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevarata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine decât el cât face. Spune-i că aş vrea să vând inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul!
Flăcăul încălecă şi plecă în goană…Bijutierul examină micul inel, îl privi atent cu o lentilă, îl răsuci şi apoi zise:
– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog, îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic. Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze…
Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge strălucire bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să crească valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră, chiar dacă mulţi din jur vă ignoră sau par să nu-şi dea seama cât sunteţi de preţioşi…!
(primit prin email)

Ganduri...

Filozofia Huna !


Navigand pe net mi-a atras atentia un articol despre filozofia Huna ,care a rezonat destul de bine cu mine.
Huna face parte din învăţăturile originale ale oamenilor de pe un continent care astăzi nu mai există. Tot ce-a rămas din acel pământ sunt vârfurile muntoase a unor insule numite Hawaii. Continentul a dispărut după codificarea învăţăturilor şi răspândirea lor în întreaga lume.
Cel care a readus la lumină această tradiţie este Max Freedom Long – student al psihologiei, fascinat de puterile nativilor din Polinezia. În timpul şederii sale îndelungate în Hawaii, Long a descoperit felul în care băştinaşii transmiteau informaţiile de la o generaţie la alta, decodificând limbajului secret al Huna.
Dupa lecturarea acelui articol am ajuns la concluzia ca :”Lumea mea este doar a mea „si ca fiecare persoana „vede” lumea ei.Chiar daca eu fac parte din lumea ta ,tu ma percepi pe mine dupa regulile lumii tale si nu asa cum sunt eu si atunci eu ma voi comporta asa cum tu te astepti .
Experimentam ceea ce gandim si modelam exteriorul in functie de trairile din interior.Cam astea sunt concluziile pe care eu le-am tras din lecturarea acelui articol .Iar mie mi se par chiar relevante in contextul vietii mele .
Nu va mai retin atentia cu date despre acesta filozofie foarte veche pentru ca netul este plin de articole de acest gen !
Nu imi ramane decat sa va urez o lectura usoara si fiti puri ca picatura apei de izvor ,iar totul in jurul vostru va avea aceasi puritate !