Ganduri...

Ne-au plecat copiii de acasa


Unii mai mari, altii boboci si-au luat catel, purcel, ulcica cu mancare, ghiozdanul in spate si au plecat la gazda. Copiii nostrii, ai taranilor, copii care invata de la 15 ani sa se gospodareasca singuri. Grupati cate 2, 3 sau 4 in garsoniere sau apartamente, copiii invata sa se descurce singurii in jungla orasului. La inceput le este greu si lor, dar mai ales noua, dar cu timpul se obisnuiesc, mai repede ei, noi mai greu. Uneori am impresia ca prea repede trece timpul si prea repede mi se maturizeaza copilul. Parca incep sa tanjesc dupa anii in care ii duceam de mana la gradinita, ani in care erau aproape de mine si mancau mancare calda la masa. Din pacate, sau poate din fericire, inca nu am invatat cum sa tin timpul pe loc, asa ca au plecat copiii de acasa. Timpul i-a manat de la urma, asa cum un birjar isi mana caii, iar ei si-au pus ochelarii si au plecat pe calea lor cu Dumnezeu inainte. El este cel care ii are in paza si ii fereste de rau .
Doamne, te rog binecuvanteaza toti copiii din aceasta lume !
finica-006.jpg

De prin mailuri adunate !

TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)


TOLSTOI -„BLIDUL DE LEMN” (superb)

Blidul de lemn

Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti.
Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura – boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand…
„Trebuie sa facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!” Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu’ manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu’ reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn.
Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. „Ce faci tu acolo”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: „O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare…” A zambit si s-a intors la „treaba” lui.
De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor.
Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza.

Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

sursa :mail (Cristina Rusu Marian)
blid de lemn

Descoperirea sinelui

Despre ascensiune cu John Armitage


Traducere :Florina Pop

Am observat ca a existat un numar extraordinar de mare de discutii despre acest proces de ascensiune de pe planeta în ultimii 5 – 10 ani. 99,99% din acestea nu sunt informatii corecte, dar multi oameni au vazut sau s-au agatat de aceasta teorie ca o modalitate, ca o speranta de a evita astfel tot restul vietii lor pamântesti. Cu alte cuvinte ideea : « OK, am de gând sa ma înalt si nu imi place sa fiu pe planeta, asta insemnand am de gând sa fiu acasa si Liber », uitati asta pentru ca nu se va întâmpla. Nu se va întâmpla în felul în care multi oameni cred.
Înaltarea nu este o cale de scapare pusa la dispozitie de Mama / Tatal Dumnezeu. Trebuie sa spunem aici ca procesul de ascensiune este încet, dar sigur are loc la un nivel universal si da, exista posibilitatea, de asemenea, pentru ascensiune individuala înaintea ascensiunii
universale. Dar tineti minte, nu este o cale de scapare.
Buna dimineata doamnelor si domnilor pe planeta Pamant, este timpul sa va treziti!
Este timpul sa te trezesti la aceste fapte pe care le-am prezentat tocmai pentru tine.
Tu nu poti facilita procesul tau de ascensiune facand anumite tipuri
de meditatii. Acest tip de meditatii pentru ascensiune care conduc oamenii sa
creada ca urmand un anume proces, poate de respiratie, de activari de forme geometrice
,etc. iti va permite sa ascensionezi fara sa faci munca ta de purificare si de prezenta totala pe planeta, este doar si mai multa dezinformare. Aceste lucruri te sustrag de la procesul de ascensiune, mai degraba decât sa-l accelereze. Ai putea rezuma aceasta într-una sau doua propozitii simple. Fiecare pas pe care il faci în propria putere si libertate te va aduce mai aproape de ascensiunea ta. Tot ceea ce faci pentru a te aduce cat mai ferm aici, împamantat pe planeta Pamant, de fapt, te duce mai aproape de propria ascensiune. Într-adevar, despre asta este vorba.
Asa cum am spus: „Buna dimineata, doamnelor si domnilor pe planeta Pamant,
e timpul sa va treziti! ”
Trezeste-te si accepta-te pe tine insuti aici si toate vorbele astea despre iubire fara
conditii si non-judecata, exista unul sau doua puncte într-adevar care e necesar
sa fie realizate cu privire la aceste subiecte. Fara a ne repeta noi însine, dorim sa iti spunem ca te rugam sa întelegi si sa integrezi în cele din urma ca, daca nu te iubesti tu pe tine fara conditii , nu poti iubi pe nimeni altcineva ori altceva, asta este o iluzie. Daca nu iesi din judecata fata de tine si fata de altii, aceasta traire în modul de iubire fara conditii este de asemenea, o iluzie totala. De fapt, vom merge mai departe si vom adauga – scuza-ne te rugam pentru utilizarea unei gresite frazeologii – nu este iluzie este auto-amagire.
Unii oameni cred ca atunci când spui ca ceva este bine ,este OK si nu este o judecata, dar, de fapt, este la fel de mult o judecata ca si cum ai spune ca ceva este rau. Elimina cuvântul „negativ” din vocabularul tau si integreaza în schimb cuvintele „perfectiunea lui Dumnezeu manifestata „. Înceteaza judecarea altor fiinte si energii.
Oamenii vorbesc despre energiile negative si extraterestri negativi si uita una sau doua fapte foarte simple. Aceste fiinte sunt, de asemenea, parte din Mama / Tatal Dumnezeu în creatie, de unde altundeva crezi ca provin ele?
Locul lor, în ordinea lucrurilor, este de a te împinge pe tine atât de departe încât sa te ridici si sa spui: „Nu mai am de gând sa incerc asta, trebuie sa existe ceva diferit. Eu sunt iubire fara conditii „.
Ce se întâmpla cu aceste energii sau cu aceste fiinte atunci când fiecare sta în propria putere, în iubire si non-judecata? Ei pasesc în non-judecata si se iubesc pe ei insisi. Este foarte simplu. Amintiti-va, nu sunteti victime. Voi creati propriile situatii, permitându-va voua si altora sa va ia puterea. Nu exista nici o zbatere. Nu este nici o lupta. Tot ce exista
este permisiunea energiei si a cunoasterii Mamei / Tatalui Dumnezeu în toata puterea si
frumuseatea Ei / Lui de a se manifesta prin tine ca fiinta umana.
Când tu permiti aceasta, cunoasterea Dumnezeului si a Dumnezeitei tale este ferma în inima si mintea ta, fara nici o componenta a fricii, victimizarii sau a cedarii puterii in constiinta ta. Când integrezi faptul tu ca esti Mama / Tatal Dumnezeu si permiti frumusetea Dumnezeului si a Dumnezeitei în perfectiune, Dumnezeul si Dumnezeita sa se manifeste prin tine ca fiinta umana, atunci este momentul cand nici o picatura de frica, de constiinta de victima sau lipsa de putere nu mai exista in voi.
Aminteste-ti, aceasta idee ca esti separat de Mama / Tatal Dumnezeu este de asemenea o iluzie generata, nu exista separare si dualitate. La fel cum aceasta energie pe care multi o cunosc ca frica este, de asemenea, o iluzie. Cei mai multi oameni, putem spune multe persoane chiar cred într-adevar adânc în inimile si mintile lor ca aceste iluzii sunt reale. Ele sunt atat de reale cat le permiteti sa fie.
sursa Mail

Ganduri...

Satul plutitor !


Deunazi am gasit pe net o fotografie superba al carei autor este Yann Arthus-Bertrand .Este fotografia unui sat plutitor .
De cum am vazut-o intrebarile au inceput sa imi zumzaie prin cap .Oare oamenii de acolo ce asteapta de la viata ? in nici un caz nu alearga dupa cariere stralucitoare sau dupa averi colosale .Cred ca ei sunt cei mai fericiti oameni !Se trezesc dimineata plini de voie buna si pleaca la munca linistiti.Muncesc doar cat sa isi asigure hrana zilnica ,nu ca sa isi faca casa si sa isi cumpere cea mai tare masina din cartier .Nu cred ca au vreo banca acolo si nici macar bani nu cred ca au .Sunt binecuvantati de Dumnezeu !
Acum stau si ma intreb : oare noua la ce ne trebuiesc toate astea ;case ,masini luxoase,joburi epuizante,rate la banci …am impresia ca in curand o sa ne „scufundam” de atatea „incarcaturi ” ,daca nu cumva am facut-o demult fara sa ne dam seama .
Tare imi vine in minte un citat din Biblie :
„fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor !”(Matei 5, 3)