Ne-au plecat copiii de acasa

Unii mai mari, altii boboci si-au luat catel, purcel, ulcica cu mancare, ghiozdanul in spate si au plecat la gazda. Copiii nostrii, ai taranilor, copii care invata de la 15 ani sa se gospodareasca singuri. Grupati cate 2, 3 sau 4 in garsoniere sau apartamente, copiii invata sa se descurce singurii in jungla orasului. La inceput le este greu si lor, dar mai ales noua, dar cu timpul se obisnuiesc, mai repede ei, noi mai greu. Uneori am impresia ca prea repede trece timpul si prea repede mi se maturizeaza copilul. Parca incep sa tanjesc dupa anii in care ii duceam de mana la gradinita, ani in care erau aproape de mine si mancau mancare calda la masa. Din pacate, sau poate din fericire, inca nu am invatat cum sa tin timpul pe loc, asa ca au plecat copiii de acasa. Timpul i-a manat de la urma, asa cum un birjar isi mana caii, iar ei si-au pus ochelarii si au plecat pe calea lor cu Dumnezeu inainte. El este cel care ii are in paza si ii fereste de rau .
Doamne, te rog binecuvanteaza toti copiii din aceasta lume !

La ordinea zilei !

Viata de corporatism – varianta romaneasca

     . Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea.
Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
     . Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi
spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el.
     . La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău… bea în cinstea ta.
     . Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă.
     Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii  ei, „nebuna de la cinci”.
Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
     . După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase,
dar te acomodezi şi te faci tocilar.
Ţi se zice „Ţăranu”, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
     . Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural.
     Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită.
În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia.
Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei.
Şi aici eşti printre fruntaşi.
     . În ultimul an de facultate, te duci internship.
Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber”.
Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul.
E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că
 te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
     . La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă.
Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează.
Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
     . Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat.
E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău.
Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
     . Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă.
Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia.
Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt.
Nu eşti fericit, dar eşti împlinit…

     si continuarea……

     – … vine criza – te dau aia afara – iti vinzi masina,
banca iti ia casa – te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat – nevasta-ta incepe sa spuna
cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Gheorghe care e recuperator
 (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!
– incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)… si bei ca fiitu e primul din clasa! :)))
 
Morala: Ai carte, n-ai parte!
sursa MAIL
Multumesc !