iubirea

„Arta de a iubi” -Don Miguel Ruiz


Cautand prin teancul de materiale salvate de pe net sau primite pe mail am dat peste aceasta minunata rugaciune care a aparut ca un fel de completare a unei discutii avute azi cu o persoana .Respectiva persoana insista ca omul este asa cum il vad ceilalti .Adica ,daca ceilalti spun destre el ca este prost ,atunci el chiar este prost .Mie asta mi s-a parut o aiureala ,pentru ca fiecare isi face o parere personala despre celalalt in anumite circumstante date ,iar acest lucru nu poate determina caracterul si personalitatea cuiva .Eu nu pot fi asa cum ma vad ceilalti si nici nu ma pot comporta asa cum vor ceilalti .Pe de alta parte insa se spune ca cei din jurul nostru sunt de fapt niste oglinzi in care ne reflectam ,iar ceea ce nu ne convine la ei si am dori sa schimbam ,de fapt trebuie sa schimbam in primul rand ,la noi .Foarte incurcata acesta tema .
Mai bine va las sa va bucurati de lectura aceste rugaciuni minunate ! O zi binecuvantata sa aveti !

Don Miguel Ruiz, “Arta de a Iubi”
“ Astazi, Doamne, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem, fara sa ne mai judecam.
Ajuta-ne sa ne acceptam Mintea asa cum este, cu toate emotiile sale, cu toate sperantele si visele noastre, cu personalitatea ei, cu felul nostru unic de a fi. Ajuta-ne sa ne acceptam corpul asa cum este, cu toata frumusetea si perfectiunea lui. Ingaduie ca Iubirea noastra de Sine sa devina atit de puternica incit sa nu ne mai respingem niciodata, incit sa nu mai punem niciodata piedici in calea propriei noastre fericiri, a libertatii si a Iubirii noastre. Ajuta-ne Tata, sa ne amplificam Iubirea de Sine pina cind intregul vis in care traim se va transforma, pina cind teama si suferinta vor deveni Iubire si fericire. Ajuta-ne ca Iubirea de Sine sa devina atit de puternica incit sa dizolve toate minciunile in care am fost programati sa traim, care ne spun ca nu suntem suficient de buni, de puternici, de destepti, ca nu putem reusi. Ajuta-ne sa ne Iubim pe noi insine atit de mult incit sa nu mai ingaduim sa nu mai fim nevoiti sa ne traim viata in functie de parerile celorlati. Ingaduie sa avem o incredere atit de mare in noi incit sa facem singuri alegerile pe care le preferam. Si orice am dori sa realizam sa o facem prin puterea iubirii de sine.
Incepind de astazi , ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine suficient de mult pentru a nu mai permite nici un fel de circumstante care sa ni se impotriveasca . Ajuta-ne sa ne traim viata asa cum suntem, fara sa mai pretindem ca suntem altcineva, numai pentru a fi acceptati de catre cei din jur, caci stim acum cine suntem cu adevarat! Ingaduie sa ne bucuram prin puterea iubirii de sine de ceea ce vedem atunci cind ne reflectam in oglinda. Ajuta-ne sa simtim o iubire de sine atit de intensa incit sa ne bucuram intotdeauna de propria noastra prezenta.
Ajuta-ne sa ne iubim pe sine fara a ne mai judeca, caci judecata nu atrage dupa ea decit vinovatie si auto-acuzare, dorinta de a ne auto-pedepsi, care ne face sa pierdem perspectiva iubirii de sine. Amplifica vointa noastra de a ne ierta pe sine, chiar in acest moment. Purifica mintile noastre de otrava emotionala si de auto-acuzatii, astfel incit sa putem trai intr-o pace interioara si intr-o iubire perfecta. Ingaduie ca iubirea noastra de sine sa fie puterea care sa ne schimbe viata, transformind-o dintr-un iad intr-un rai. Ajuta-ne sa ne transformam prin intermediul acestei puteri fiecare relatie pe care o avem, incepind cu relatia cu noi insine. Ajuta-ne sa ne eliberam de conflictele cu cei din jur, sa fim fericiti, sa ne impartim timpul cu cei dragi si sa-i iertam pentru orice nedreptate ar comite-o fata de noi. Ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine atit de mult incit sa-I putem ierta pe toti cei care au gresit vreodata fata de noi.
Da-ne curajul de a ne iubi neconditionat prietenii si familia, astfel incit relatiile noastre cu ei sa devina absolut pozitive si pline de iubire. Ajuta-ne sa cream noi canale de comunicare in relatiile noastre , sa iesim din lupta controlului , in care nu pot exista invingatori sau invinsi . Ajuta-ne sa lucram impreuna , ca o echipa, intr-un joc la iubirii, fericirii si armoniei. Fie ca prin gratia ta , relatia noastra cu familia si cu prietenii nostri sa aiba la baza respectul si bucuria, astfel incit sa nu mai simtim nevoia sa le spunem cum trebuie sa gindeasca si cum trebuie sa se comporte. Fie ca prin gratia ta, relatiile noastre sa devina sublime, astfel incit orice clipa pe care o petrecem alaturi de partenerul nostru/partenera noastra, sa devina o clipa de fericire.
Ajuta-ne sa ii acceptam pe cei din jur exact asa cum sunt , fara sa ii mai judecam, caci atunci cind ii respingem pe altii , noi ne respingem de fapt pe noi insine. Iar atunci cind ne respingem pe noi insine, noi Te respingem pe Tine, Doamne.
Ziua de astazi reprezinta un nou inceput. Ajuta-ne sa ne continuam Viata punind la temelia ei puterea Iubirii de Sine. Ajuta-ne sa ne bucuram de viata, de relatiile noastre , sa exploram viata , sa ne asumam riscuri, sa fim vii si sa nu mai traim cu teama de a iubi. Ingaduie sa ne deschidem inimile fata de iubire, care este dreptul nostru prin nastere. Ajuta-ne sa devenim Maestri ai Recunostintei , ai Generoziatii ai ai Iubirii, astfel incit sa ne putem bucura de intreaga Ta Creatie, acum si pururea. Amin “

Descoperirea sinelui

O femeie calica ! (Pilde)


Intr-o lucrare a scriitorului rus Dostoievschi, acesta a scris o
trimitere la o pilda si anume:

„o femeie foarte bogata traia in Rusia, si nu dadea nimanui nimic
niciodata, nici macar o ceapa degerata. Intro zi femeia merse la piata
si la intoarcerea acasa ea dadu unui cersetor o ceapa cu vrejul lung.
Timpul femeii sa treaca la cele vesnice veni chiar in seara acelei
zile, si astfel femeia din cauza faptelor sale ajunse direct in Iad.
Ingerul femeii se ingrozi la ideea ca femeia incredintata lui va
ramane acolo pe vecie. Astfel ingerul incepu sa caute prin cartea
vietii femeii o fapta buna macar, facuta din suflet. Cautand gasi
astfel fapta cepei cu vrejul lung data la acel sarac. Se duse imediat
la D-zeu si spuse toate acestea, iar D-zeu zise: bine dute si intindei
vrejul cepei si daca il ajunge scoate-o de acolo si aduo in Rai.
Imediat ingerul ajunse la femeie si facu aceasta, iar femeia ajunse cu
mainile vrejul si incepu sa fie trasa inspre Rai. Dar, ce sa vezi, de
picioarele ei se agatara si multe alte suflete, care speriati ca vor
ramane acolo tanjeau si ei la mila si vroiau ajutor prin ea, si
mantuire. Insa femeia vazand ca firul de ceapa atarna din ce in ce
mai greu, de frica sa nu se rupa a inceput sa loveasca cu picioarele
in cei de mai de jos si sa le spuna: nu voi ati dat firul de ceapa ci
eu deci nu va mai agatati de el, caci eu merit sa fiu scoasa de aici.
In acel moment din cauza acelor cuvinte vrejul de ceapa se rupse
imediat si femeia cazu inapoi in Iad definitiv, ” ……..

morala povestirii este cu trimitere la pilda evangheliei din biserica
ortodoxa in duminica „bogaului nemilostiv” , respectiv iubirea de
sine sau indreptatirea de sine mai mult sau chiar in detrimentul
iubirii de aproapele. Iata ca femeia nici macar in iad nu a vrut sa
fie buna cu aproapele desi vrejul nu dadea semne de rupere, dar
rautatea ei fara margini a facut ca totul sa se destrame pt ea.

De gândit!

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus: – Doamne aş vrea
să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.Dumnezeu l-acondus pe om către două
uşi. A deschis una dintre uşi iar omul a privit înăuntru. În mijlocul
încăperii se afla o masă rotundă mare. Pe masă se afla un vas mare cu
tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase
gura apă. Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi.
Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le
erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple
cu tocană; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu
puteau duce lingurile pline la gură. Omul pios s-a înfiorat la
vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: „Acum ai văzut Iadul.”
Au mers apoi către cealălaltă cameră şi au deschis uşa. Arăta la fel
ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de
tocană care îţi lăsa gura apă. Oamenii de la masă erau echipaţi cu
acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi durdulii,
râdeau şi vorbeau între ei. Omul pios a spus: „nu înţeleg.” „Este
foarte simplu” a spus Dumnezeu. „Este nevoie însă de abilitate. Aceşti
oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp
ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi.”
sursa mail