terapii complementare

Prefata la: ” Cauzele subtile ale imbonlavirii ” de Jacques Martel


Va redau mai jos un fragment din prefata acestei carti, fragment cu care eu am rezonat de la prima citire. Multumesc mult autoarei acestui fragment
„Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ‘ ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine.

Sănătate şi Armonie vă doresc !

Clara Toma, editor http://www.exprimari.wordpress.com

psihologie,gelozie,

Tipare comportamentale


Nu stiu cati dintre voi si-au dat seama ca, in cele mai multe situatii comportamentul urmeaza un tipar deja existent in subconstient. Eu aveam unele banuieli, dar aseara m-am convins ca asta fac de mult timp.
Sa va povestesc:
Aseara stateam eu linistita la calculator si ma simteam cam singura. Ia sa imi sun jumatatea sa vad pe unde umbla ? Sun si aflu ca ea umbla pe la un bar din sat . OOO….ce m-a enervat acest lucru. Am inchis nervoasa telefonul si nu am mai zis nimic. Apoi m-am gandit ca nu este bine sa iti inabusi mania si nervii si am suna iar. El imi raspunde rapid. Era foarte calm si linistit. Eu am inceput tirul: ce faci acolo? ca mai suparat, cand vii acasa? esti neserior si alea alea. El calm si linistit imi spune: „hai mai zi” , hai descarca-te, asta m-a enervat si mai rau. Am inchis telefonul si mi-am vazut de treaba la calculator.
Apoi o faza asemanatoare pe care maica-mea i-a facut-o lui taica-miu mi-a trecut prin fata ochilor. Imediat mi-am dat seama ca m-am comportat exact ca ea. Comportament pe care eu l-am dezaprobat de cate ori am avut ocazia. In devinitiv fiecare e liber sa faca ceea ce vrea. Am reluat filmul intamplarii si am realizat ca acel comportament era fixat in amintirile mele din copilarie si nu numai, cand aceeasi situatie aproape ca se repeta in fiecare zi, asta pentru ca parintii mei nu au ajuns niciodata la un numitor comun. Uneori ma intyreb ce i-a tinut atata timp impreuna? Poate ca o mare comoditate sau frica unui esec si mai mare. In sfarsit, astea sunt problemele lor care ma afecteaza pe mine, din pacate 😦 . Intre timp vazand ca nervii nu cedeaza chiar daca am descoperit cauza, am aplicat tehnica ho’oponopono cea de eliberare a amintirilor :
„Va iubesc dragi amintiri. Sunt recunoscatoare pentru oportunitatea de a va elibera pe voi si pe mine.”
Nici dupa 3-4 repetari organismul s-a relaxat, nervii s-au potolit si cand jumatatea mea a intrat pe usa, i-am zambit si i-am multumit in gand, ca este linga mine. 🙂

catusi 17.06.2013 026