iubirea

Ce vrea de fapt femeia?


Am gasit o nuvela foarte frumoasa si m-am gandit sa vi-o daruiesc si voua, ca sa va bucurati de invatatura ei .

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect. In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat sa o ia de sotie. Neavand alta solutie tanarul a acceptat.
Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost: – Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei sale vieti! Imparatul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
– Pentru ca te-ai tinut de cuvant jumatate de zi voi fi batrana si urata iar cealalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.
Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea…
In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine. Imediat a venit si raspunsul: – Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata.

Ganduri...

Femeia casnica


Dupa un numar de ani de serviciu,hop dintr-o data te trezesti somera si apoi inevitabil ,casnica.In acel moment parca ramai suspendata intre cer si pamant ,fara nici un reper.Nu mai exista nici azi ,nici maine,nici stanga ,nici dreapta….Programul incepe sa se deruleze zilnic dupa acelasi tipar,de ajungi la un moment dat sa te intrebi daca te afli in ziua cea trecut sau in ziua care tocmai a sosit .Da, nu exista nici o deosebire intre zile.Acelasi peisaj,aceleasi lucruri de facut ,aceiasi vecini,aceeasi piesa jucata la nesfarsit .
Soarele este insa consecvent si rasare in fiecare dimineata,amintindu-ti impreuna cu buna ta prietena oglinda (oglinda,o stii ,este cea cu care porti uneori diverse discutii mai ales pe tema ridurile pe care insista ca tu sa le vezi )ca timpul trece fara mila,fara sa-i pese daca tu ai folosit sau nu ceva din darul acelei zile,fara sa-i pese ca tu te lipesti tot mai mult de cratita,de matura ,de masina de spalat ajungand la un moment dat sa te indentifici cu ele,iar ele sa devina partile tale auxiliare.
Aproape ca nici nu mai ai la ce iti folosi creierul ,asa ca la un moment dat te trezesti ca si el este amortit si in letargie.Pana si vocabularul iti saraceste ,cuvintele migreaza spre guri mai bogate ,lasandu-te deseori cu gara cascata la cate o replica inteligenta .Uiti cum merg lucrurile in lumea asta si iti re-creiezi lumea dupa modelul familiei din care faci parte,dar lumii nici ca-i pasa de tine si de framantarile tale ,iar de aici se produce ruptura dintre tine si realitatea inconjuratoare .Iti fauresti propria realitate din care cu timpul nu mai ai curajul sa evadezi.Cum incerci sa faci pasul in afara cum te cuprind temerile si fricile,starea de confort psihic este distrusa si incerci din rasputeri sa iti refaci echilibrul .Galagia de afara te nauceste si te dezorienteaza,vrei inapoi in casuta ta linistita si nu ai curajul sa mergi mai departe.Deja ti-ai impus niste limite care te marginesc si se strag in jurul tau ca un gard de sarma ghimpata.
Oare vei mai putea vreodata sa darami acest gard si sa treci dincolo de limite ?