psihologie,gelozie,

Tipare comportamentale


Nu stiu cati dintre voi si-au dat seama ca, in cele mai multe situatii comportamentul urmeaza un tipar deja existent in subconstient. Eu aveam unele banuieli, dar aseara m-am convins ca asta fac de mult timp.
Sa va povestesc:
Aseara stateam eu linistita la calculator si ma simteam cam singura. Ia sa imi sun jumatatea sa vad pe unde umbla ? Sun si aflu ca ea umbla pe la un bar din sat . OOO….ce m-a enervat acest lucru. Am inchis nervoasa telefonul si nu am mai zis nimic. Apoi m-am gandit ca nu este bine sa iti inabusi mania si nervii si am suna iar. El imi raspunde rapid. Era foarte calm si linistit. Eu am inceput tirul: ce faci acolo? ca mai suparat, cand vii acasa? esti neserior si alea alea. El calm si linistit imi spune: „hai mai zi” , hai descarca-te, asta m-a enervat si mai rau. Am inchis telefonul si mi-am vazut de treaba la calculator.
Apoi o faza asemanatoare pe care maica-mea i-a facut-o lui taica-miu mi-a trecut prin fata ochilor. Imediat mi-am dat seama ca m-am comportat exact ca ea. Comportament pe care eu l-am dezaprobat de cate ori am avut ocazia. In devinitiv fiecare e liber sa faca ceea ce vrea. Am reluat filmul intamplarii si am realizat ca acel comportament era fixat in amintirile mele din copilarie si nu numai, cand aceeasi situatie aproape ca se repeta in fiecare zi, asta pentru ca parintii mei nu au ajuns niciodata la un numitor comun. Uneori ma intyreb ce i-a tinut atata timp impreuna? Poate ca o mare comoditate sau frica unui esec si mai mare. In sfarsit, astea sunt problemele lor care ma afecteaza pe mine, din pacate 😦 . Intre timp vazand ca nervii nu cedeaza chiar daca am descoperit cauza, am aplicat tehnica ho’oponopono cea de eliberare a amintirilor :
„Va iubesc dragi amintiri. Sunt recunoscatoare pentru oportunitatea de a va elibera pe voi si pe mine.”
Nici dupa 3-4 repetari organismul s-a relaxat, nervii s-au potolit si cand jumatatea mea a intrat pe usa, i-am zambit si i-am multumit in gand, ca este linga mine. 🙂

catusi 17.06.2013 026

MEDITATII

Meditatie simpla !


Este una dintre cele mai frumoase meditatii pe care le stiu si le practic! Dureaza 20 de minute.
Asezati-va in pozitia de meditatie. Cu ochii inchisi, incercati sa eliminati pe cat posibil orice fel de ganduri sau framantari interioare. Constientizati-va corpul, fiecare parte a lui, felul in care va sunt asezate picioarele, modul in care va sunt asezate mainile pe genunchi samd.
Incepeti sa va relaxati incetul cu incetul, de jos in sus, incepand cu picioarele. Lasati relaxarea sa va cuprinda bazinul, apoi trunchiul, bratele, gatul si in final tot capul.
Odata relaxati, vizualizati-va undeva pe tarmul oceanului, privind in zare, la linia orizontului, pe de-asupra valurilor. E cald si e bine. Soarele straluceste pe cer, vantul adie usor, valurile se sparg de tarm… Simtim nisipul cald la talpi si constientizam starea de bine.
Privim in continuare la linia orizontului si undeva in departare, deasupra apei, vom vizualiza o sfea de lumina alba. In ea este Ingerul nostru pazitor. Este inca departe, nu-i putem zari fata… Il rugam in gand sa se apropie, sa vina spre noi.
Incet, chiar foarte incet, vedem cum Ingerul se apropie de noi. Treptat ii deslusim trasaturile fetei. Cand ajunge in fata noastra, Ingerul in sfera de lumina se opreste.
In acest moment, tot cu ochii inchisi, ridicam mainile de pe genunchi si le vizualizam cum patrund in sfera alba de lumina, spre Inger. Simtim pe maini caldura luminii albe, iar in suflet simtim dragostea pe care Ingerul, aflat acum chiar in fata noastra, ne-o transmite din inima lui. Primim iubirea care ne umple inima.
La randul nostru, ii daruim si noi Ingerului iubirea noastra. O vizualizam ca pe o raza de lumina care iese din pieptul nostru si intra in sufletul Ingerului.
Apoi, din inimile noastre trimitem o raza de iubire si lumina catre centrul Mamei-Pamant si-i multumim pentru tot.
Privind Ingerul, ii adresam o rugaminte personala (poate fi orice dorina aveti voi). Dupa ce ne asculta rugamintea, scoatem mainile din sfera de lumina si le asezam din nou pe genunchi, cu palmele indreptate spre Cer.
Vedem atunci cum sfera cu Ingerul se transforma intr-un punct luminos, ne patrunde un suflet si ramane cu noi pentru totdeauna!
Incet, incet, deschidem ochii si ne impreunam mainile in dreptul chakrei inimii, pentru a echilibra energia.

Multumim Universului.
sursa Adi Manea .