Ganduri...

Cere si ti se va da!


Taina morţii şi a învierii
Dar ce se întâmplă atunci când, căzut fiind, nu poţi să trăieşti acel sentiment al vindecării, pentru că este prea departe de ceea ce conştiinţa ta poate să cuprindă în acel moment? Unei fiinţe care a experimentat până în acel moment starea de boală, de griji, de împovărare i se cere să trăiască un sentiment cu totul şi cu totul nou şi care, în aparenţă, nu are legătură cu realitatea ei prezentă. Ea nici nu mai ştie cum este să se simtă sănătoasă, a pierdut demult bucuria acelei trăiri, sau poate chiar nu a avut-o niciodată.
De fapt, în acest punct experimentăm taina morţii şi a învierii – punctul în care omul este chemat să renunţe la vechi şi să moară (a „trece dincolo” de gândurile, convingerile şi trăirile prin care şi-a creat „realitatea de până atunci”), şi să trăiască propria sa înviere (accederea la o nouă realitate, care începe să fie conturată odată cu extinderea propriei conştiinţe).
În profunzime, toată această schimbare lăuntrică are la bază simplul fapt de A ALEGE ce vrei să fii: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Realitatea lumii noastre este „casa” mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne crem realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste virtuţi.
Sursa mail

terapii complementare

Prefata la: ” Cauzele subtile ale imbonlavirii ” de Jacques Martel


Va redau mai jos un fragment din prefata acestei carti, fragment cu care eu am rezonat de la prima citire. Multumesc mult autoarei acestui fragment
„Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ‘ ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine.

Sănătate şi Armonie vă doresc !

Clara Toma, editor http://www.exprimari.wordpress.com