Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon


Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

„Fara Dumnezeu, orice iubire moare”

– Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a
Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea
Oasa, unde si picteaza minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul
cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca
deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un
indreptar de viata si de iubire adevarata –

„Iubirea e fundamentul fiintei noastre”

– Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se
spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a
schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

– As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se
cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din
interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare
potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea
ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si
nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza
toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un
partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de
ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme
sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei
care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai
o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

– De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

– Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti
dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de
fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e
adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci
cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb,
dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa
o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi,
oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca
asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea
ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul
dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei
treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost
creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu
Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca
raiul e comuniunea
cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

– Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem
completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

– Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie
unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti
singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau
mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om,
trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din
relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om
e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

– Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata.
Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat
am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

– Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu
avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu,
nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta
limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la
Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate
netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare
cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns.
Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din
infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre
materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt
limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al
treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

– Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza
mereu fericirea…

– Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa
ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor
infinit, dar care nu e descatusat.

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel
ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot
potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e
cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in
celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt
care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si
nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga
la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare
se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui
este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde.
Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa
infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara
efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul
dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din
celalalt.

– Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o
luam de la capat?

– Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine.
Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte,
ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca
propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu,
care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o
iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest
exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in
daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa
gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu
sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l
odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum
sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa
traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte
multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in
absenta lor. E plina lumea de ele.
Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa
iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran,
inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea
punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai
mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o
forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.
Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare.
Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt,
izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti
forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti
capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat
de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la
randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem.
Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si
pestii ajung tuturor.

– Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu
totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti
raspunde la fel…

– Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de
celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma
anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de
a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti
de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le
bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de
dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu
e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor
decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua
niciodata.

„Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire”

– Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E
vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la
Dumnezeu ?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente.
Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar
felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi.
Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi
trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa
intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu
sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea
cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu.
Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea
adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se
lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere.
Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci,
iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in
iubire, dar nu se reduce
totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o
putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun
eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci
iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire
egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara
nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l
stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul
incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul
propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca
sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea
prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare.
Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat.
Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si
distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa
nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri
cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul
celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e
dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul
felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa
te poti largi, te poti
imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai
in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti
iti intorc spatele. Te trezesti singur.

– Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si
nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru
care merita sa dai tot?

– In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie
pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie
pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu
care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi,
un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se
jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin
iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu
statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe
recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au
ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie
sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana.
Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu
si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa
dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu
merita in sine
sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul
din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

„Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie”

– Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

– Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie
scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu
care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din
nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata
singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza
ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e
posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza
vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit!
(rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se
cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune
nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt
corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare
se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

– Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

– Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l
iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul
tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l
fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt.
Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura
ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante
in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar
produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi
ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea
adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are
tulburare si n-are ceata.

– Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se
mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate
acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

– Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire
adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De
fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman
in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca
Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e
finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta
vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat.
Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in
cazul ca apare ceva mai ofertant.

– Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea
exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai
bine…

– Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii
tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o
versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu
ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in
relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca
apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane
care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem
voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la
capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei
sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici
un profil.
Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul
de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine,
nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e
foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic,
apoi inca
trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist.
Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o
relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a
randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana,
fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta
forma, oricine ar fi langa tine.

„Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii”

– De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun
ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca
asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la
mijloc.

– Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat
sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt,
te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la
nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti
alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei
sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti,
depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt.
Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al
iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar
in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina,
inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara
sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra
spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate
se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi.
Pentru ca
asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se
da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti
sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine.
Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza
iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu.
Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea
adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda.
Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de
fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si
iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

– De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

– Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci
incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a
fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator.
Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a
plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o
despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca
ai fost posedat de celalalt.

– Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe,
sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile
lasate de o suferinta din dragoste?

– Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba
ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din
afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de
rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se
vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de
multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare.
Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa
uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv.
Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe
rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou.
Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa
incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

„Fericirea se munceste in fiecare zi”

– Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata…

– Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In
suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si
atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu,
totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te
doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu
Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de iubire.

sursa mail info -light

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s