Maestrii din randurile bisericii


Am mers de Paste la un praznic bisericesc unde masa era prezidata bineinteles de preot.Discutiile se purtau in jurul unor subiecte religioase, dar dupa cum simteam nu erau alese aceste teme dintr-un real interes al grupului, ci din atitudinea ”asa se cuvine sa vorbim cu preotul, asta este ceea ce ar trebui”.
La un moment dat preotul se ridica, se duce la un dulapior, scoate cheita, deschide si scoate o sticla mica, cu un coniac foarte vechi din care punea la fiecare in pahar.Moment in care atmosfera generala era de oripilare, ingrozire ”cum se poate asa ceva, nu se cuvine, cum tocmai preotul face asta?”
Si am observat ulterior ca tocmai cei care au savurat licoarea, au apreciat-o si isi doreau sa guste, erau si cei mai ingrijorati si mai critici.
Intr-o atmosfera forte sobra si de ingrijorare generala, numai preotul era calm si zambea.El a pus o singura intrebare:”ce este mai important pentru voi, sa va doriti ceva si sa nu dati curs pentruca asa considerati voi ca nu se cade sa o faceti, sa va judecati pe voi insiva ca va doriti totusi in secret sa gustati ce v-am pus eu in pahar, si in plus sa aruncati si cu piatra in mine, judecandu-ma si pe mine, sau sa multumiti lui Dumnezeu ca suntem impreuna, ne bucuram impreuna si savuram impreuna bautura aceasta.Puteti sa mancati numai anafura toata ziua daca gandul si trairea voastra sunt de judecata, nu ati implinit ceva, sau puteti la orice mancati si beti, sa va bucurati si sa ii multumiti lui Dumnezeu si atunci ceea ce a mancat si baut v-a sfintit.”
Ne-a spus dupa acea sa stam asa cateva minute in liniste, fara sa vorbim intre noi si sa reflectam la intrebarea sa:”exista ceva sau undeva pe acest pamant, in care Dumnezeu nu se manifesta?”
Cineva din grup raspunde imediat, tot asa critic, ca este peste tot dar se manifesta in proportii diferite si a fost invatat ca in bautura alcoolica procentul este destul de mic.Si iar a zambit preotul (avea un zambet plin de bunatate), si l-a intrebat pe acel coleg:”cu ce masura judeci tu acest procent si mai ales de ce alegi tu sa cantaresti?”

Prin atitudinea sa, a transmutat vibratiile, a sacralizat atmosfera, din a bea ceva a transformat actul in a recunoaste pe Dumnezeu in acel ceva.Dupa interventia sa discutiile care au urmat au fost tot in aria religioasa, de data asta insa oamenii erau altii, intrebau exact ce ii intereseaza, numai intrebau cu mintea ci din suflet.
Ce ma interesa pe mine personal era opinia lui fata de cei care practica alte doctrine religioase, sau discipline ezoterice.Si mi-a raspuns simplu si clar:
-in primul rand sa binecuvantez daca in viata mea apare un om care cauta sa se implineasca in Dumnezeu.Nu conteaza ce cale alege, important este ca o face.Si dorinta lui i-a adus acea cale sa o studieze, ea este tot din sfera Divinitatii, nu a venit din afara sa.Calea aleasa esta raspunsul lui Dumnezeu la dorinta, la cererea fiintei.
-in al doilea rand sa inteleg intr-o astfel de discutie, ca si eu interlocutorul ne imbogatim, ne impartasim cunoasterea cailor urmate, si atentia mea sa fie pe ce avem in comun, nu prin ce suntem diferiti.Pentruca in final sunt mai multe cai de a ajunge la El, si atunci cand aflam de alta cale decat a noastra, ne reamintim sau ne consolidam imaginea maretiei Lui.

Auzisem ca el convertea cu usurinta din alte religii la crestinism si l-am intrebat cum se produce acest proces prin care o fiinta trece de la o religie la alta.
Mi-a spus ca el nu ia pe nimeni cu forta sa il duca la raul Iordanului.Intai se produce o schimbare in interior a omului, la cei care vor aceasta.
Vin la el oameni cu teorii complicate, care vor sa inteleaga filozofia, doctrina, cum a trait Iisus, cum a ajuns la acel nivel de a darui, cum s-a inaltat, ce s-a intamplat in acele momente.Si raspunsul sau indrumarea lui este simpla.Ii trimite acasa tot asa sa reflecteze la o singura idée: ”iubeste, bucura-te si multumeste lui Dumnezeu, fii plin de recunostinta.”Le va explica filozofie religioasa dupa ce au inteles si simtit insemnatatea acelei fraze.Unii vin si spun ca vor ceva mai complex, ca sunt idei prea simple, ca nu le-a spus mare lucru acea afirmatie, ca ei asteapta totuisi sa primeasca invatatura,la altii se produce o schimbare.Si acei care au simtit ceva, aceia vor si continua.
El imi spunea ” Iisus a vorbit sufletului si daca eu slujitorul lui nu ajung la sufletul omului, nu il fac sa vibreze, nu creez acolo un cantec, o simfonie, inseamna ca eu mai am de lucrat cu Cuvantul Lui.Daca ma adresez mintii cu o filozofie elaborata si complicata, si poate omul o intelege dar nu o simte, acela nici nu va practica in viata invatatura primita.In plus maine va veni alta filozofie si mai complicata, si mai elaborata, va sari de la aceasta la aceea, pentruca omul cauta o cale prin care sa daruiasca,asta isi doreste in esenta sa fie un daruitor, si cautand asa din doctrina in doctrina,in final, el la sfarsitul vietii, cat reuseste sa daruiasca din ceea ce a primit?”

Am ajuns in final la concluzia ca cei care sunt Maestri spirituali, reusesc sa faca lucrurile complexe, sa fie simple, la indemna oricui, nu genereaza idea de imposibilitate, de departare, de separare, ci creaza incredere si curaj de a merge prin viata in bucurie, si pastreaza vii prin actiunile lor, cuvintele ”tot ceea ce Eu pot face si voi puteti si chiar mai mult de atat.”
Autor Anonim (sau un inger de fata )

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s