Invocaţia păcii

Invocaţia păcii

Pace tuturor fiinţelor,
Apropiate sau îndepărtate,
Cunoscute sau necunoscute,
Reale sau imaginare,
Vizibile sau invizibile,
Născute sau nenăscute încă.

Fie ca toate fiinţele
Să fie bine şi fericite
Şi eliberate de frică.

Pace tuturor fiinţelor,
Din şi dincolo de imaginaţie,
Din lumea ideilor,
Din lumea amintirilor,
Şi din lumea viselor.

Fie ca toate fiinţele
Să fie bine şi fericite
Şi eliberate de frică.

Pace în toate elementele
De pământ, aer, foc şi apă,
Existente în spaţiu.
Pace.

Pace în toate universurile,
De la cele mai mici celule ale corpurilor noastre,
La cele mai mari galaxii din spaţiu.
Pace
Şi înălţare în lumină.

Pace tuturor fiinţelor.
Tuturor fiinţelor din prezent,
Tuturor fiinţelor din trecut,
Şi tuturor fiinţelor ce vor fi în viitor,
Pace.

Fie ca toate fiinţele
Să fie bine şi fericite
Şi eliberate de frică.

(rugăciune buddhistă)

Trandafiri

Florile lui Mai

In gradinita de flori a inceput nebunia.Florile si-au desfacut bobocii si isi etaleaza care mai de care frumusetea.Va las pe voi sa apreciati frumusetea lor !

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: “instinctu divinitatis” = “prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. La 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis (“constant”, “ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane (“torta”, “faclie”, dar si “foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele (“lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

autor Adrian Cocosila
sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/sfintii-imparati-constantin-elena-91034.html

Din gradina adunate ….

V-ati observat vreodata respiratia !?
Respiratia este un gest reflex al organismului de care nu suntem constienti decat foarte rar .Ceea ce eu am observat la oamenii din jurul meu a fost faptul ca cel care respira de fiecare data profund si linistit este mult mai sanatos decat mine ,care respir superficial ,mai ales ca am nasul aproape intotdeauna infundat .
Referitor la acest lucru am gasit pe scrib un articol foarte frumos din care redau aici un fragment:

Linistea inimii
Linistea este esenta inimii. Nu poti fi in plinul inimii tale, decat daca te ierti pe tineinsuti si ii ierti pe ceilalti. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca esti ingrijorat saufurios. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca respiri superficial sau cu greutate.Cand respiratia este superficiala, la fel este si gandirea. Daca vrei sa traiesti o viataspirituala, constientizeaza modul in care respiri. Straduieste-te sa devii constient demomentele in care respiri superficial si extinde constienta si asupra gandurilor tale.Vei vedea ca mintea ta palavrageste. Nici unul dintre aceste ganduri nu are profunzime sau semnificatie. Daca te relaxezi si respiri adanc, aceste ganduri vor zbura ca niste pasari speriate. Atunci iti vei gasi salas in inima ta.Atunci cand respiratia iti este chinuita, gandul iti e condus de frica si anxietate.Straduieste-te sa devii constient de momentele in care respiri greu. Observa cegandesti si ce simti. Starile mintii tale isi au radacina in trecut sau in viitor. Teconcentrezi pe ce fac alti oameni si pe modul in care te poti adapta la actiunile lor sicum te poti proteja. Iti construiesti in jurul inimii o fortareata formata din ganduri.Respira adanc si relaxeaza-te. Mai respira o data. Respira si intoarce-te la inima ta.Respira si intoarce-te la Sinele tau esential.Daca nu te intorci spre inima ta, nu poti vedea prin prisma compasiunii. Si daca nu privesti cu compasiune, nu vezi cum trebuie. Tot ceea ce este perceput este ceva fals,este o hiperbola. Este ceea ce, pur si simplu, iti hraneste plictiseala si anxietatea.Respiratia este cheia spre a trai o viata spirituala in intruparea fizica. Atunci candtrupul moare, respiratia il paraseste. Unde se duce ea?Cei mai multi dintre voi cred ca trupul este cel care creeaza respiratia. In realitate,este exact invers. Respiratia este cea care da viata trupului. Atunci cand respiratiadispare, trupul inceteaza de a mai functiona. El se dezintegreaza, devenind nimic – deoarece, fara respiratia spiritului, trupul nu este nimic.”

sursa:http://www.scribd.com/doc/59693486/Linistea-inimii

Cine moare !?

Pentru ca Sfantul Paste se apropie iar Invierea Mantuitorului nostru este aproape va propun spre lectura un frumos dialog cu parintele Arsenie Boca .Din pacate l-am primit pe mail fara nici o semnatura .
Chiar daca nu stiu cine este autorul tin sa ii multumesc pentru acest frumos cadou .Si cum dar din dar se face rai ,vi-l ofer din tot sufletul alaturi de urarile mele de bine !

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Parintele Arsenie nu imbatraneste. Secretul? Ni l spune tot dansul: sa ai la tinerete putina batranete, ca atunci sigur vei avea la batranete multa tinerete. Un sfat pe care nu ai cum sa nu il urmezi daca cel care ti l da e nonagenar, dupa o experienta de decenii in puscariile comuniste.

Ce le recomandati in primul rand crestinilor care doresc sa sporeasca in viata duhovniceasca?
Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine.
Ati cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenta continua?
Asta este o intrebare la care nu se poate raspunde intru totul. Oamenii isi pastreaza ascunsa viata lor. Am trait in puscarii 14 ani; am stat cu fel de fel de conducatori ticalosi. Eram intr o anumita relatie si cu Parintele Dumitru Staniloae, bineinteles respectand proportiile, caci eram un prichindel pe langa el. La procesul Rugului Aprins – am fost amandoi in acelasi lot – el s a purtat cam sovaielnic. Dar cand a intrat in temnita, cand a intalnit acolo mari traitori care erau de 20 de ani in inchisoare, care cunosteau Noul Testament aproape pe de rost – putini erau care nu stiau toate scrierile sfantului Ioan Evanghelistul – parintele Staniloae a ramas impresionat.
Eu am multe arestari, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Staniloae, Alexandru Mironescu si toti ceilalti au primit cate 15 ani. Mie mi au dat 40 de ani. Sigur ca m am distrat cand m au condamnat, dar m a costat. Ca ma tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un capitan m a intrebat in timp ce ma dezbraca si ma tundea: „Ce ai facut, ma?” „N am facut nimica, ma!”, i am zis eu. „Ma, daca nu faceai nimic te condamna la 10 15 ani, dar 40 de ani…” Vedeti, daca nu faceam nimic, tot ma condamna la 10 15 ani. S a dat de gol, stiti. Iata cu cine aveam de a face. Iata cine te dezbraca, iata cine te omora… Important este ca tu sa ai o pozitie de prezenta. Nu m au omorat, desi ma urmareau, ma bagau pe la racitor, la camere frigorifice. In trei zile mureai, dupa socoteala lor. N am murit in trei zile. Mi au dat cinci. N am murit in cinci zile. Mi au dat sapte, n am murit. N a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde esti, sa fii prezent! Si, fie ce o fi, de acum. Om sunt, un pai in vant. Nu mai conta moartea, fratilor. Moartea era salvare! Dar exista un duh, o linie, o raza de viata in om care nu cedeaza. Si n avem alt ideal decat de a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim chinuiti si sfartecati pentru scanteia de adevar ce stiam c o avem in noi, pentru a carui aparare vom porni la inclestare cu stapanitorii puterilor intunericului, pe viata si pe moarte. Asta i deviza fiecarui crestin. Daca nu i asa, atunci „mortua est”! In tinerete eram singurul din sat care mergeam la biserica. Nu baba, nu mos, nu nimica, eram eu singur. Si a zis preotul: „Am si eu unul care vine la biserica, dar nici el nu sta pan’ la sfarsit”. Eu cand am auzit vorba asta… Nu stiam, eram un copil. Cand incepea predica, credeam ca s a terminat totul. Nu stiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n am mai iesit din biserica pana nu iesea si preotul, sa fiu sigur ca s a terminat. Eu sunt macedonean dupa tata. Tatal bunicului meu a fost preot in Macedonia, de unde si numele de Papacioc. La origine, ne a chemat Albu. In sfarsit… nu facultati, nu academii, nimic nu te formeaza cat o stare de prezenta continua: ca inchisorile, ca suferinta. Este o mare greseala daca o ignora cineva. Cand Mantuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Sa mergem pe tarmul celalalt”. S a culcat in corabie – in timpul asta valurile cresteau. „Doamne, Doamne, scoala ca pierim!”, au strigat apostolii. „Va si vedeati pe fundul marii cu Mine cu tot!”. Adica: „N am spus Eu bine, sa mergem pe malul celalalt? Voiati fara valuri? Voiati fara incercari?” Pai nu se poate. Pentru ca, practic, toate astea iti topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, Preacuvioase Parinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!
Toti Sfintii Parinti spun lucrul acesta. Asa ca nu ignorati, nu refuzati suferinta. Nu cautati Crucea, dar daca vine, tineti o! Mantuitorul Hristos n a vrut Crucea, dar cand I S a dat n a mai lepadat o. N a cedat deloc. L au jupuit, dar n a cedat. N a zis deloc precum vroiau dusmanii Lui. Asa ca numai si numai prin Cruce putem ajunge la inviere, In concluzie, trebuie sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Pentru ca viata inseamna moarte continua.
Nu se intampla nimic, absolut nimic, niciodata, fara voia lui Dumnezeu. Caci zice Mantuitorul: „Nu se misca fir de par fara voia Mea”. Suntem condusi, guvernati de Dumnezeu in toata miscarea noastra. Deci trebuie sa fim atenti. in inchisoare erau oameni de rugaciune. Am trait cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L am avut pe Virgil Maxim chiar in celula. Am stat impreuna, mi a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp in doi, in celula, la Aiud. Pe mine m au tinut ani de zile la zarca. Zarca era la Aiud o inchisoare in inchisoare. Nu stiti! Facuta de unguri pentru romani. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afara zece minute pe luna. Va dati seama, erai cu totul suspendat de tot ce i materie! In asemenea conditii, toti crestinii acestia se rugau. Dar care era intensitatea rugaciunii, asta e greu de apreciat – ca sa satisfacem noi acum lumea curioasa de astazi. Va mai spun inca o data: eu recomand o stare de veselie care inseamna rugaciune neincetata.
Preacuvioase Parinte Duhovnic, de ce Sfanta Liturghie este considerata cerul coborat pe pamant?
Sfanta Liturghie face abstractie de la orice fel de comparatie. Sfanta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. In mana omului, bineinteles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Si de multe ori ma gandesc ce cinste are omul. Pentru ca Dumnezeu a creat doua lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsa care L a nascut pe Dumnezeu si a creat preotia care L coboara de sus si il naste din nou pe Sfanta Masa. Ce ziceti de lucrul acesta? Nu e o coaja de paine acolo, este un Dumnezeu, este o creatie intreaga! Cum as indrazni sa o compar, cu cine, cu ce rugaciune, cu ce sfintenie? Este chiar Dumnezeu, intru totul pe Sfanta Masa. Si lucrarea aceasta o savarseste omul! Pentru ca fiinta umana – asa cum zice si Sfantul Grigorie de Nyssa – este coplesitoare, de neinteles. Dumnezeu are inca taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici ingerii. Omul este cu totul superior in creatie. Lupta Satanei, asidua si chiar finala, este sa nu recunoastem ca putem fi in asemanare cu Dumnezeu. Da, suntem creati asa. Recunoastem, nu recunoastem, asa suntem creati. Nimeni din creatie nu i ca omul. El este singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si creatie. Omul! Lui i s a incredintat marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie, el este stapanul creatiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu in iad! Pe tine, adica, atunci cand mergi pe calea pierzarii. Asa ca Liturghia, in sfarsit, nu i o lucrare omeneasca, ea este peste ingeri si peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici si acum! Invierea lui Iisus Hristos s a facut… Nu numai El a inviat. Toata creatia a avut un moment de recucerire si de reinviere. Dar toata gloria acestei nemaipomenite intamplari, de care ne e si frica sa amintim, n ar fi fost asa de valoroasa daca n ar fi fost crucea mai intai. Deci pozitia aceasta este: intai suferinta si pe urma plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfantul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decat un pic de trezvie. Dumnezeu nu i suparat pe noi atat de mult pentru anumite greseli, pe cat este de suparat ca suntem nepasatori. Sa nu amanam trezirea duhovniceasca. In ierarhia din Biserica nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare in Biserica, in Imparatia cerurilor. Sa stiti ca smerenia este singura cale de salvare.
Preacuvioase Parinte Arsenie, despre anii pe care i ati petrecut in viata de pustie, ce ne puteti spune?
Viata de pustie e atat de suspendata, incat n ai putinta sa vezi ceva cu picioarele pe pamant, asa ca nu poata sa inteleaga cineva din afara, ce se petrece la pustie. E o prezenta si o creatie intreaga in inima si in miscarea pustnicului. Am avut in acei ani si spaima, dar m a ajutat Dumnezeu sa imi tin prezenta. Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt flamanzi si ataca in ceata. In padure e mai usor pentru tine ca lupul nu are gatul flexibil ca sa se uite asa, stanga dreapta. Are privirea directa. In padure copacii il pacalesc, el crede c ar fi oameni. Si are o teama. Am vazut la toate animalele ca au o teama de om. Au o teama de moarte. Fie ca faceam o miscare sa gonesc ursii, fie ca faceam o miscare sa gonesc lupii, dar toti se temeau. Chiar lupii astia obraznici. Da, nu a fost o problema grea, asta. Dar te tinea prezent. Te uitai in toate partile, insa, fara discutie, trebuie sa recunosc – nu stiu in ce masura puteti sa ma ntelegeti – ca ne tinea puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa si de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n au trait cat de cat, cu mare daruire, mantuirea vietii lor. Este greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu. Si totusi erai viu. Imi amintesc multe: zapada, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi si noapte. S a acoperit orice carare, orice drum. Aveam un izvor la o distanta cam de doua sute de metri de coliba unde stateam. Pana la izvor erau si lupi care pandeau caprioarele ce veneau sa se adape. Dar eram si eu tot o capra, stiti… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problema, ca era zapada si topeai zapada. Cateodata cand o topeai, ti se infigeau acele de brad in gat. Si era atat de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum sa exemplific, cum sa le materializez? M am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar mai ales in puscarie si in pustie, n o duci.
Unde credeti sfintia voastra ca a fost mai greu: la pustie sau in inchisoare?
Acum, va dati seama, in inchisoare nu credeau in Dumnezeu, nenorocitii de paznici. Si erau foarte salbaticiti, indarjiti. La Aiud am avut un sef de gardieni acolo, la zarca, se numea Biro. Pe ungureste inseamna primar. Era rau de tot. Sa revin: cei de la puscarie nu credeau in Dumnezeu. Si erau primejdiosi. In pustiu luptai cu dracul. Dracul credea in Dumnezeu. Se temea de El. Puteai sa l ti pe diavol la distanta, de aceea nu ma speriam. Ca te tragea, tragea haina de sub tine, o blana de piele pe care stateam lungit noaptea. Se intamplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totusi liber. Si oamenii nu pretuiesc viata de libertate. Mai mult, nu pretuiesc suflarea si rasuflarea, ca tot de la Dumnezeu sunt. Nu i suparat Dumnezeu pe noi atat de mult pentru pacate, cat este suparat ca suntem nepasatori. Asta trebuie propovaduit la toata lumea. Si va spun si eu voua, acum, tot asa. Faceti act de prezenta la Dumnezeu: „Doamne, Tu m ai facut, Tu ma iei”. Ne a creat singuri numai pentru El, nu si pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucam cu timpul vietii noastre. Am avut ocazie sa fiu chemat de multe ori la capatai de morti. Ca eu, peste cinci ani, implinesc o suta de ani de viata pe acest pamant. Am avut o viata traita cu adevarat: puscarii, viata intensa, viata care masura suflarea si rasuflarea zi de zi, clipa de clipa chiar. Deci te obliga sa iei o atitudine. Caci nu puteai sa cedezi: era proba de credinta sau de necredinta. Nu te jucai. Dar nu m am folosit asa, pana in adancul deliberativ al lucrurilor, ca la capataiul mortilor. Tipete… sentimente omenesti… muribunzii vedeau draci, asa cum stim ca vin. Vedeau pacatele asa cum le au facut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedeasca, dar nu mai puteau… Inapoi nu se mai putea, caci venise aia, moartea. Moartea nu vine sa i faci o cafea. Va dati seama ce spaima era, ca erau suflete trezite acum, inainte de moarte, si intrau intr un necunoscut si incepeau sa apara toate asa cum ni se arata in Scripturile divine. Spune asa un Sfant Parinte: „As vrea sa intelegeti: daca chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua mortii, este destul”. Este groaznic. Si uite, toti doreau sa mai traiasca o zi. Si zicem noi, care ne scaldam in ani: „Ce faci intr o zi?” Nu intr o zi, intr o clipa! Poti sa faci mult! Ca Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastra. Si putem sa I o dam intr o clipa.

Medicamentele mai periculoase decat boala

V-ati gandit vreodata ca ceea ce inghititi pentu a trata ceva va poate dauna mai tare decat boala insusi !? Nici eu .In momentul in care o problema de sanatate s-a agravat ,firesc a venit si solutia -medicamentul .Acum tot firesc era ca eu sa ma simt din ce in ce mai bine .Ei bine ,nu !Eu ma simteam din ce ince mai rau ! Ca sa descopar un urma unor noi analize ca noul medicament imi distrugea incet si sigur organismul .Probabil ca lui nu i s-a spus ca are menirea sa vindece ,nu sa strice,sau o fi vreun aliat al firmelor farmaceutice ,pentru ca apoi am fost nevoita sa tratez ficatul ,stomacul si gatul .Noroc ca mi-am dat seama la timp ca altfel chiar nu mai aveam ce trata .
Asa ca m-am invatat minte ,iar acum evaluez foarte atent efectele adverse vizavi de beneficii .

Apus de decembrie

Lipsa sarii din sange

E bine de stiu acest lucru,mai ales ca sunt multe persoane care din cauza tratamentului pe care il urmeaza au interzisa sarea,dulciurile si grasimile .Nu stiu daca este regula generala dar cel putin la mine se vede cu ochiul liber cat de mult m-am legumizat ,parca sunt o marioneta ,incerc sa spun ceva mai inteligent dar imi iese total aiurea ,nu mai spun ca in sistemul meu imunitar este o debandada greu de controlat ,iar mainile si picioarele sunt tot timpul reci .Oare de ce batranii nostrii mancau dimineata sunca cu sare si ceapa si isi preparau macrea numai cu untura de porc si erau sanatosi tun !?
Am incercat si sa fac invers ,adica cu sare ,cu grasimi si cu zahar ,bineinteles cu o anumita masura (sarea de hymalaia,miere in loc de zahar si putina slanina de porc crescut de mine ) si sa stiti ca acum imi dau seama uitandu-ma pe analize ca acea perioada a fost mai buna decat celelalte.
Asa ca cititi articolul de mai jos si trageti singuri concluziile !

Lipsa Sării din Sange..


O taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii “prostimii”.
Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii ! Ăsta da avertisment medical! Ce înseamnă exces nu ne explică însă nimeni!!!
La prima citire, exces înseamnă.prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!!
Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi.
Între omul de la munte… care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes sau de la oraş care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va “dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!

Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupa sanguină, că diferă şi RH-ul – purtătorul de oxigen din sange!
Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) alţii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!
Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce… căldură!!!
Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier!!!
Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prosteşte!!!

Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume! La muncă şi înapoi.acasă, la televizor.unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect??? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da!
Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor…nu mai contează!!!
Este vorba de profituri imense, accize şi taxe! Şi în fond este bine să ai multe “legume” în sistem !
Pentru ca legumele îşi plătesc taxele.la zi!

Amintiţi-vă! Ce face medicul prima dată când ajungi în spital? Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare!!!!
Adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot în corp. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate!
Ar declanşa alergii! Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de “clasicul” zahăr alb, tos, chimizat la maxim!!!
Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine. naturală!
Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică a evoluţiei, vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Şi evoluţia dv. Genetică!
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar.
Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia… depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.

În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal.
Asta până când, cei de la OMS , au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200! Imediat, au apărut 36 de milioane de “bolnavi”, şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc!.

Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia!… tot cu branza sarata, slană, pită, ceapa şi pălincă TRAIESTE ! Nu face exces şi trăieşte mult şi bune… cum aţi vrea sa-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii?

Şi toate astea până pe la 60-70 de ani… cu cojocul miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bata în mână ???

Ceea ce nu stiam despre plante !

CONTRAINDICATII ALE UNOR PLANTE , ALIMENTE SI TRATAMENTE NATURALE

Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii si efecte secundare atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent de modul lor de administrare.
- Nu asa stau lucrurile in realitate. Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor.
- Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :

-Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange la organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prudenta aceasta planta.

- Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.

- Barba- ursului (multi o cunosc dreptcoada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.

- Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.

- Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.

- Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide.
Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).

- Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa, iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. In caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari in catina alba, poate provoca alergie.

- Coada soricelului poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.

- Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.

- Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.

- Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.

- Iarba mare ridica tensiunea.

- Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.

- Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.

- Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.

- Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).

- Laminaria (alge marine) – supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.

- Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.

- Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si tromboflebita.

- Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.

- Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.

- Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.

- Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.

- Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.

- Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.

- Sunatoarea ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.

- Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata are toxicitate redusa si este indicat a fi folosita in ceaiuri.

- Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.

- Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.

- Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.

- Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.

- Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.

- Stejarul – coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala.

- Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.

- Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.

- Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.

- Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.
- in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.

-Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.

- Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave.

Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bunetalpa gastei sivaleriana (odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.

Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 – 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.

Am incercat sa arat ca tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie.

Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de tratamente.

Uneori medicii spun: “este tarziu”. Natura insa niciodata nu spune “este tarziu”; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.
cu multumiri d-nei Beleca Carmen, 56037 tel. RDS 0230/522977